Un naturel elegant

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Invizibilii jpeg

Capul de oaie stă în mijlocul mesei acoperite cu o mușama înflorată care lucește în buchete galbene și roșii de lalele. Din ochii beliți, pe care fierberea îndelungată a pus o pîclă albicioasă, ies aburi fierbinți. Aburi fierbinți ies și din creștetul aplatizat și din nările descărnate. Capul de oaie rînjește cu niște dinți lungi, galben-verzii la rădăcină.

Cu un cuțit mic scobim ochii afară din orbite, îi sărăm și-i mîncăm. Bobița neagră a pupilei nu e bună, o lași deoparte ca pe un sîmbure de măslină. Botul se cască cu mîinile amîndouă pînă ce maxilarul de jos e rupt cu un pîrîit ușor. Limba fiartă, al cărei vîrf fusese deja mușcat de animal, se arată cu promisiunea unei delicatese fără de seamăn. Apoi, cu o bărdiță crăpăm capul fiert al oii în căutarea creierului moale, cu gust de nucă fragedă. Alături, pe aceeași masă cu mușamaua înflorită în lalele roșii și galbene, stă și coada fiartă a animalului. Groasă, lungă cam cît antebrațul unui copil, plină de grăsime moale, translucidă, bună.

Vi s-a făcut scîrbă? Sînteți vegetarieni și v-am oripilat? Sau aveți o înclinație de antropolog călit prin diverse show-uri culinare în care bucătari de la oraș cad în extaz în fața unei ciorbe de potroace est-europene? Ori nimic din toate astea?

În cultura popoarelor noastre de stepă, capul fiert de oaie e ca ciorba de burtă. Nu oricine are stomac pentru așa ceva, iar uimirea profundă a unora în fața acestui fel de mîncare mă amuză de cele mai multe ori. Probabil că vine cam în aceeași categorie precum mîncatul de lăcuste prăjite în Extremul Orient sau de pește împuțit prin Scandinavia. La fel de mult mă amuză eforturile sincere ale altora de a gusta din asemenea exotisme cot la cot cu băștinașii. Genul ăla de turist deschis la minte care se dă alternativ prin India și cade la pat cu dizenterie pentru că a mîncat cu stomac de european mîncare de stradă nemiloasă cu ăi mai slabi. Sau ăla care se ia pe după gît cu ucrainenii și face comă alcoolică la un botez de fetiță unde se servește tort roz din macarons.

Tentația de a te da popular printre localnici te poate băga în belele atunci cînd nu te ia pe partea mai soft și nu te pune pur și simplu într-o lumină caraghioasă. Iar linia care separă uimirea sinceră și compasiunea legitimă de condescendența jignitoare e teribil de fină. Îmi aduc aminte de un jurnalist est-european care a ajuns în Bangladesh, de unde trebuia să trimită niște corespondențe pentru BBC. Omul era foarte tînăr, pasionat și plin de cele mai bune intenții. Se pare însă că n-a reușit să nimerească din prima tonul potrivit. I s-a explicat cu mult tact colonial-englezesc că nu ne mirăm și nu ne șocăm în fața a ceea ce pentru Europa e pur și simplu mizerie extremă, iar acolo e cotidian trăit cu seninătate. La fel, o amică mi-a povestit cum a izbucnit pur și simplu în plîns prima oară cînd a văzut străzile din Bombay. Copii în cartoane, viață pe marginea șanțurilor, știți, tot tabloul. Mai tîrziu, tot ea mi-a mai mărturisit că izbucnirea i s-a părut după o vreme deplasată și cumva jignitoare față de oamenii ăia. Că, după ce și-a calmat sensibilitățile aseptice, a putut să vadă extrem de multă bucurie și naturalețe în copiii de pe stradă și în sariurile viu colorate ale femeilor oarecare.

E nevoie de ceva exercițiu atunci cînd naturalețea nu-ți vine din născare în momentele cînd ai de-a face cu cineva în dificultate – o persoană în căruciorul cu rotile, cineva fără o mînă, un nevăzător. O solicitudine prea insistentă poate fi la fel de deranjantă ca nesimțirea crasă. Nu ne holbăm cu milă, nu subliniem și mai tare defectele omului, nu ridicăm un suferind de nanism de subsori să-și aprindă singur lumina dacă întrerupătorul e mult prea sus. Și, oricît de plin de bune intenții ai fi, nu te dai antropolog simpatic pe la nunți țigănești, fiindcă, dacă în tine zace un hipster care se hrănește cu iaurt degresat, atunci șunca aia vîrtoasă de pe masă o să te bage în spital.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.