Tot ceea ce crezi că știi despre dispariția URSS este greșit

Leon ARON
Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Tot ceea ce crezi că știi despre dispariția URSS este greșit png

Fiecare revoluţie este surprinzătoare. Totuşi, ultima revoluţie rusă poate fi considerată una dintre cele mai surprinzătoare. În anii premergători lui 1991, nici un expert, universitar, oficial sau politician nu a prevăzut colapsul iminent al Uniunii Sovietice şi, odată cu dictatura, şi al economiei planificate sau al controlului Kremlinului asupra imperiului domestic şi est-european. Nici disidenţii sovietici, judecînd după memoriile lor, cu o singură excepţie, nu au intuit viitorul. Cînd Mihail Gorbaciov a devenit secretar general al Partidului Comunist, în martie 1985, nici unul dintre contemporanii săi nu a anticipat o criză revoluţionară. Deşi existau dezacorduri cu privire la dimensiunea şi profunzimea problemelor Uniunii Sovietice, nimeni nu se gîndea că ele ameninţă însăşi existenţa sistemului.  

De unde această miopie generală? Incapacitatea experţilor occidentali de a anticipa colapsul Uniunii Sovietice poate fi parţial atribuită unui soi de revizionism istoric – i-am putea spune anti-anticomunism –, care avea tendinţa de a exagera stabilitatea şi legitimitatea regimului sovietic. Totuşi, alţii, care nu puteau fi bănuiţi de simpatie pentru comunism, au fost la fel de nelămuriţi în privinţa căderii sale. Unul dintre arhitecţii strategiei Statelor Unite din timpul Războiului Rece, George Kennan, scria că analizarea întregii „istorii a relaţiilor internaţionale în epoca modernă“ nu l-a ajutat să găsească „un eveniment mai ciudat şi mai surprinzător, inexplicabil la prima vedere, decît brusca şi totala dezintegrare a unei mari puteri, cunoscute ca Imperiul Ţarist şi, ulterior, Uniunea Sovietică“. Richard Pipes, probabil cel mai mare specialist american în istoria Rusiei, consilier al preşedintelui american Ronald Reagan, a spus că revoluţia a fost „neaşteptată“. O colecţie de eseuri referitoare la dispariţia Uniunii Sovietice, apărută într-un număr special din 1993 al revistei conservatoare National Interest, se intitula „Ciudata moarte a comunismului sovietic“.  Dacă ar fi fost mai uşor de înţeles, această eroare colectivă de judecată ar fi fost destinată unui fişier al memoriei care conţinea alte ciudăţenii şi capricii uitate ale ştiinţelor sociale. Totuşi, chiar şi astăzi, la douăzeci de ani distanţă, ipoteza că Uniunea Sovietică va continua să reziste, eventual intrînd într-o fază lungă de declin, pare o concluzie la fel de raţională ca atunci.  

Într-adevăr, în 1985 Uniunea Sovietică poseda, în mare măsură, aceleaşi resurse naturale şi umane de care dispunea şi în urmă cu zece ani. Cu siguranţă, standardul de viaţă era mai scăzut decît în Europa de Est şi în mod clar mai scăzut decît în Occident. Lipsurile, raţionalizarea hranei, cozile lungi la magazine şi sărăcia acută erau endemice. Dar Uniunea Sovietică cunoscuse calamităţi mult mai mari şi a făcut faţă fără a ceda din controlul statului asupra societăţii şi economiei, cu atît mai puţin să se predea.  

Nici un parametru economic esenţial dinainte de 1985 nu indica un dezastru iminent. Din 1981 pînă în 1985, creşterea PIB-ului sovietic, deşi aflat în scădere faţă de anii 1960 şi 1970, înregistra o medie de 1,9 procente. Acest model apatic, dar nicidecum catastrofal, exista şi în 1989. Deficitele bugetare, care încă din timpul Revoluţiei Franceze erau considerate a fi indici esenţiali pentru anticiparea unei crize revoluţionare, erau în jur de 2% din PIB în 1985. Deşi avansa rapid, diferenţa a rămas la sub 9% din PIB în 1989 – un procent pe care majoritatea economiştilor l-ar considera uşor de gestionat. 

Scăderea bruscă a preţului petrolului, de la 66 de dolari barilul în 1980 pînă la 20 de dolari în 1986 (la valorile din 2000), a fost o lovitură puternică pentru finanţele sovietice. Totuşi, ajustat în funcţie de inflaţie, petrolul era mai scump pe pieţele internaţionale în 1985 decît era în 1972, şi doar cu o treime mai mic decît în anii ’70. Şi, în acelaşi timp, veniturile sovietice au crescut cu mai mult de două procente în 1985, iar salariile, ajustate cu inflaţia, au continuat să crească în următorii cinci ani, pînă în 1990, cu o medie de peste 7%.  Da, stagnarea era evidentă şi îngrijorătoare. Dar – aşa cum spunea profesorul Peter Rutland – „bolile cronice nu sînt neapărat fatale“.   Din punctul de vedere al regimului, circumstanţele politice erau chiar mai puţin îngrijorătoare. După 20 de ani de suprimare constantă a opoziţiei politice, aproape toţi disidenţii proeminenţi fuseseră închişi, exilaţi (ca Andrei Saharov, după 1980), forţaţi să emigreze sau muriseră în lagăre şi închisori.  

Nu păreau să existe alte semne ale unei crize prerevoluţionare, inclusiv cealaltă cauză tradiţională a eşecurilor statului – presiunea externă. Din contră, ultima decadă fusese corect analizată ca o perioadă „în care s-au realizat majoritatea obiectivelor diplomatice şi militare ale sovieticilor“ – după cum scrisese istoricul şi diplomatul american Stephen Sestanovich. Bineînţeles, Afganistanul părea a se transforma într-un război îndelungat, dar pentru o armată de cinci milioane de oameni pierderile erau neglijabile. Într-adevăr, deşi povara financiară enormă a menţinerii unui imperiu devenise o problemă stringentă în dezbaterile post-1987, povara războiului din Afganistan nu era atît de grea: estimată la 4-5 miliarde de dolari în 1985, constituia o parte nesemnificativă a PIB-ului sovietic.  

Ca precursor al unei potenţiale competiţii foarte costisitoare, SDI (Strategic Defense Initiative) propus de Reagan a fost crucial – dar el nu anunţa o înfrîngere militară, avînd în vedere că liderii de la Kremlin ştiau foarte bine că amplasarea unor mijloace de apărare în spaţiul extra-atmosferic va dura mai multe zeci de ani. La fel, deşi manifestaţiile anticomuniste din Polonia în 1980 erau îngrijorătoare pentru sovietici, arătînd slăbiciunea imperiului lor european, în 1985 Solidaritatea părea deja epuizată. Părea că Uniunea Sovietică executa operaţiuni de „pacificare“ sîngeroasă în Europa de Est o dată la 12 ani – Ungaria în 1956, Cehoslovacia în 1969 şi Polonia în 1980 –, fără să-i pese prea mult de opinia publică internaţională.  

Cu alte cuvinte, Uniunea Sovietică se afla la apogeul puterii şi influenţei sale globale, atît ca imagine internă, cît şi externă.  Desigur, erau o mulţime de probleme structurale – economice, politice, sociale – care puteau explica de ce Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, dar ele nu explică complet cum s-a întîmplat şi de ce s-a întîmplat atunci.  Ca aproape toate revoluţiile moderne, cea rusă a fost începută de o liberalizare ezitantă de „sus în jos“ – iar motivaţia acesteia mergea dincolo de necesitatea de a corecta economia sau a crea un mediu internaţional mai sigur. Scopul acţiunii lui Gorbaciov era de un incontestabil idealism: voia să construiască o Uniune Sovietică mai morală.  

Deşi scopul lor declarat era reforma economică, este destul de clar că Gorbaciov şi susţinătorii săi încercau să corecteze sistemul dintr-o perspectivă etică, mai degrabă decît economică. Multe dintre declaraţiile lor publice din primele zile ale perestroikăi par acum a fi expresia unei frustrări faţă de trecutul stalinist. Era începutul unei căutări disperate de răspunsuri, cu care începe fiecare revoluţie: Ce este o viaţă bună, demnă? Ce este o ordine socială şi economică justă? Ce este un stat decent şi legitim? Care ar trebui să fie relaţia statului cu societatea civilă?  

„O nouă revoluţie morală se profilează în întreaga ţară“ – a spus Gorbaciov Comitetului Central la întrunirea din ianuarie 1987, cînd a proclamat glasnost-ul (deschiderea şi democratizarea) care urma să stea la baza perestroikăi, politica menită să restructureze societatea sovietică. „Are loc o reconsiderare a valorilor şi o reinterpretare creativă a acestora.“ Mai tîrziu, amintindu-şi sentimentul său „că nu mai puteam continua aşa, şi aveam nevoie de o schimbare radicală a vieţii, de ruperea trecutului“, el a numit-o „poziţia sa morală“.  

Pentru premierul lui Gorbaciov, Nikolai Rîjkov, „starea morală şnravstennoeţ a societăţii“, în 1985, era cea mai „terifiantă“ caracteristică a sa: „Furam de la noi înşine, luam şi dădeam mită, minţeam în rapoarte, în presă, de pe podiumuri înalte, ne complăceam în propriile noastre minciuni, ne decoram unii pe alţii. Şi toate astea – de sus în jos şi de jos în sus“.  

Un alt membru al cercului de liberalizatori ai lui Gorbaciov, ministrul de Externe Eduard Şevarnadze, era la fel de marcat de nelegiuiri şi corupţie. El îşi aminteşte spunîndu-i lui Gorbaciov în iarna 1984-1985: „Totul este putred. Trebuie să schimbăm tot“.  

Că reformele au dat naştere unei revoluţii în 1989 s-a datorat în mare măsură unei alte cauze „idealiste“: aversiunea personală profundă a lui Gorbaciov faţă de violenţă şi, prin urmare, încăpăţînarea sa de a refuza să adopte metode coercitive cînd amploarea şi profunzimea schimbărilor au început să depăşească intenţia sa iniţială. Implementarea unei represiuni staliniste menite să „menţină sistemul“ era o trădare a convingerilor sale cele mai profunde.  

Credibilitatea ideologiei oficiale, care, după cum spunea Yakovlev, ţinea laolaltă sistemul politic şi economic „în chingi de oţel“, slăbea vizibil. Noi percepţii contribuiau la o schimbare a atitudinilor faţă de regim şi „o schimbare a valorilor“. Gradual, legitimitatea aranjamentelor politice era pusă la îndoială.   

Scriind unei reviste sovietice în 1987, un cititor rus numea ceea ce se întîmpla în jurul său „o ruptură  şperelomţ radicală în conştiinţă“. Ştim că avea dreptate, pentru că revoluţia rusă este primul mare eveniment de acest fel a cărui evoluţie a fost cartografiată, la început, prin sondaje de opinie. Încă de la sfîrşitul lui 1989, primul sondaj naţional a descoperit că există o puternică susţinere pentru alegeri libere şi legalizarea altor partide decît Partidul Comunist Sovietic – după patru generaţii conduse de o dictatură şi cu partidele politice încă ilegale. La mijlocul anilor ’90, mai mult de jumătate dintre cei chestionaţi într-o regiune a Rusiei erau de acord că o „economie sănătoasă“ era mult mai probabilă în cazul în care „guvernul permite indivizilor să acţioneze cum doresc“. Şase luni mai tîrziu, un sondaj naţional descoperea că 56% dintre respondenţi susţineau o tranziţie rapidă sau graduală la o economie de piaţă. Încă un an a trecut şi procentul a crescut la 64%.  Cei care au determinat această remarcabilă „ruptură în conştiinţă“ nu erau diferiţi de cei care provocaseră revoluţiile clasice din epoca modernă: scriitori, jurnalişti, artişti. După cum observa Alexis de Tocqueville, aceşti oameni „au ajutat la crearea unui sentiment general de nemulţumire, care... a creat nevoia unei schimbări revoluţionare. Dintr-odată, „întreaga educaţie politică“ a naţiunii a devenit „creaţia intelectualilor săi“.  

Şi la fel s-a întîmplat şi în Uniunea Sovietică. Cozile la chioşcurile de ziare – de multe ori se formau cozi încă de la 6 dimineaţa şi totul se vindea în două ore – şi creşterea fulminantă a abonamentelor la ziarele şi revistele liberale stau mărturie a puterii devastatoare a celor mai proeminenţi eseişti ai glasnost-ului, sau – după cum spunea Samuel Johnson – „a profesorilor adevărului“: Mikolai Şimeliov; filozofii politici Igor Kliamkin şi Alexander Ţipko; eseişti geniali, ca Vasili Seliunin, Iuri Cernicenko, Igor Vinogradov şi Ales Adamovici, jurnaliştii Igor Iakovlev, Len Karpinski, Fedor Burlaţki şi alte zeci de nume.  Pentru ei, o renaştere morală era esenţială. Aceasta însemna nu doar o modernizare a sistemului politic şi economic sovietic, nu doar modificarea normelor sociale, ci o revoluţie a individului: o schimbare la nivel personal a fiecărui rus.  

Leon Aron este directorul Departamentului de Studii ruse al American Enterprise Institute şi autor al cărţii, în curs de apariţie – Roads to the temple: Truth, Memory, Ideas, and Ideals in the Making of the Russian Revolution, 1987-1991.

Varianta integrală a textului în numărul din  iulie al revistei Foreign Policy.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

image jpeg
De ce se teme Anca Serea să plece cu copiii la Târgul de Crăciun din Viena: „Recunosc că mi-e frică”
Anca Serea se teme să plece de Crăciun la Viena, din cauza unor posibile atentate.
Traian Băsescu FOTO Mediafax
Băsescu dezvăluie ce ar trebui să urmărească România la întâlnirea Trump-Putin-Xi Jinping: „Cele două tratate trebuie repuse în funcțiune”
Întâlnirea dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping ar putea deschide calea unor negocieri importante pentru securitatea internațională. Fostul președinte Traian Băsescu a explicat ce ar trebui să urmărească România.
Tehnica (2) jpg
Au început mai devreme pregătirile pentru Parada de 1 Decembrie de la București. Câți militari vor defila
Reprezentanţii MApN au anunţat că personalul care va participa la Parada Militară Naţională a început pregătirile în unităţile militare din garnizoana Bucureşti. Peste 2.000 de militari vor participa la Parada Militară Naţională de 1 Decembrie din Bucureşti,
raluka bartos protevelion jpg
Au început filmările pentru Protevelion 2027! Raluka și Pavel Bartoș, gazdele ediției. Ce rol vor avea Cătălin Oprișan și Drăcea
Filmările pentru Protevelion 2027 au început, iar PRO TV pregătește o ediție cu multă muzică, umor, invitați cunoscuți și momente speciale. Raluka și Pavel Bartoș vor prezenta petrecerea dintre ani și promit o seară plină de surprize. Mesajul ediției din acest an este „Cum te prinde, aşa rămâi! Hai
pompieri smurd fb jpg
Fetiță de 10 ani, spulberată pe trecerea de pietoni de o șoferiță de 19 ani. Copila a fost proiectată în alte două mașini
O fetiță de 10 ani se află în stare gravă la spital după un accident produs pe o trecere de pietoni din municipiul Bistrița.
leonardo badea jpeg
Un atac cibernetic poate amplifica retragerile din depozitele bancare. Ce a arătat un test al BNR
Digitalizarea plăților trebuie însoțită de măsuri care să protejeze încrederea clienților, susține Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR. Acesta prezintă concluziile unui exercițiu de stres cibernetic și riscurile dependenței băncilor de furnizorii de tehnologie.
dieta getty1 jpeg
Cum să mănânci mai sănătos fără să renunți la alimentele preferate. Trucul simplu recomandat de nutriționiști
În ziua de astăzi, oamenii devin din ce în ce mai atenți la dieta pe care o au, iar nutriționiștii explică că există un truc ingenios care poate ajuta orice persoană să mănânce mai sănătos.
79288424 1004 webp
Cazul Fritz la CJUE - 2 scenarii și ce spune despre România
Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu poate să-l repună pe Dominic Fritz în fotoliul de primar, dar poate ajunge la concluzia că legea folosită pentru debarcarea lui nu respectă dreptul UE.
putin china gif gif
Momente penibile pentru Putin în China. Dictatorul rus nu a primit același tratament ca Donald Trump
Președintele chinez Xi Jinping a acordat un protocol diferit liderilor american și rus, Donald Trump și Vladimir Putin, în timpul summitului APEC din Shenzhen.