Secvență neclară de biografie

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Secvență neclară de biografie jpeg

Florin a ajuns într-o organizație care avea grijă de copiii abandonați în jurul vîrstei de 5 ani. Fusese preluat dintr-o casă de copii care, la rîndul ei, îl preluase de pe străzile Bucureștilor, cu doar un an și jumătate înainte.

La primele ședințe de evaluare psihologică, amintirile lui Florin se rezumau la cele firești vîrstei și experienței sale: chipuri „instituționale“ din orfelinat, cîțiva prieteni de aceeași vîrstă, jucării, clipe de bucurie sau de supărare etc. Pînă cînd, brusc, părea că își amintește de ceea ce s-a întîmplat cu mama lui și de motivul pentru care a ajuns să crească într-o clădire a statului. A povestit cu detalii înspăimîntătoare și cu voce albă, fără emoții, cum mama lui a murit călcată de tren, el fiind martor la întreaga scenă.

Din documentele primite de la orfelinat (analize medicale, anchete sociale), în aproape patru ani de viață fără părinți, pe străzile și în canalele Capitalei, Florin trăise și îndurase cît un adult înfrînt de nenoroc, uitat de semeni: frig, abuzuri, înfometare, frică. Și tot din aceleași documente reieșea foarte clar cum mama lui îl abandonase în brațele unui frate mai mare și plecase în lume. Nimic despre vreun accident, nimic despre tragedia povestită atît de verosimil în timpul ședințelor de psihoterapie. Era greu de înțeles de unde veneau așa-zisele „amintiri“: povești spuse de cei cu care împărțea suferința abandonului? Povești inventate de el însuși după ce fusese martor la accidente reale în gările Bucureștilor, dar cu alte personaje decît mama lui? Așa stînd lucrurile, povestea băiatului nu mai părea o simplă istorie inventată. Ci o sentință definitivă de condamnare la moarte a mamei, de condamnare la dispariție totală din biografia lui.

Întrebarea și, odată cu ea, decizia cea mai dificilă abia acum prindeau chip. Adulții din jurul lui Florin – educatori, psihologi, asistenți sociali – trebuiau să decidă dacă îi spun sau nu adevărul. Evident, alegerea morală ar fi fost aceea de a-l pune pe Florin față în față cu fragmentul lipsă din biografia lui: să îi spună, cu precauție și în lungi sesiuni de dialog, că mama lui trăiește, și-atunci Florin ar fi trebuit să dea piept nu cu moartea părintelui, ci cu indiferența și cu neputința acestuia de a-l crește. Să schimbe, cu alte cuvinte, un adult mort într-unul vinovat de toate relele care i se în­tîmplaseră și, mai ales, să aștepte, în ciuda a tot și toate, că mama lui va veni, așa vinovată cum este, să îl ia înapoi acasă. Sau să nu-i spună adevărul, cu toate consecințele faste și nefaste: va crește fără așteptări sau iluzii prea mari, în lipsa oricărei speranțe de a avea o familie, aflînd poate istoria reală într-un tîrziu, pe cont propriu și neapărat de nimeni.

Timp îndelungat, întrebarea nu a avut răspuns. Nu știam nici unul dintre cei care ne aflam în preajma lui care era cea mai bună soluție. De fiecare dată cînd discutam subiectul în birourile noastre, decideam să îi spunem cum stau lucrurile, de fapt. De fiecare dată cînd îi vedeam însă chipul liniștit, împăcat cu viața din organizație, cu bucurii mici și fără întrebări prea mari, îndoiala și frămîntarea noastră amînau pe termen lung orice încercare de a-i „reformata“ biografia.

Am plecat din organizație fără să fi găsit soluția optimă. L-am abandonat pe Florin la rîndu-mi, lăsîndu-i trecutul pe mîna altora, a sorții, a norocului sau a ghinionului. Nu știu nici acum cum ar fi fost mai bine, iar povara întrebării și a vinovăției de a nu-i fi găsit răspuns a rămas și acum.

M-am reîntîlnit deseori cu foști colegi din organizație. Am aflat poveștile și destinele multora dintre copiii pe care i-am avut atunci aproape. Dar despre Florin nu am aflat nimic. Fiindcă nu am avut curajul să întreb nimic. Mi s-a părut nedrept să cer răspunsuri pentru mine, atîta timp cît eu nu le-am găsit pentru el. 

Maria Iordănescu este psiholog.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.