Scrisori către cei de lîngă noi

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

De ceva timp încoace, una dintre formele de dialog public care au luat amploare este aceea a scrisorilor deschise către diverse autorități. Vorba vine dialog, fiindcă, de obicei, scrisorile lansate în mass-media au rareori un răspuns de la destinatar: ele circulă, mai ales, ca un lung monolog, însoțit de „coruri“ de opinii pro sau contra, monolog care se pierde în vacarmul general al nemulțumiților. Sigur, cauzele insuccesului acestei forme de solicitare sînt multiple: autoritățile nu au exercițiul comunicării cu societatea civilă, problema pusă pe tapet e complexă și, vorba filmului, are multe aspecte, autoritatea morală sau profesională a „expeditorului“ nu este tocmai fără fisură, scrisoarea este confiscată politic sau mediatic etc. Dar ar mai fi încă un motiv, cred eu, destul de important pentru care scrisorile nu au efectul scontat: poate că destinatarul nu este ales corect. Și am să mă explic în cele ce urmează.

În general, scopul unui apel este acela de a solicita o modificare, o rectificare a normelor, a regulilor sau a efectelor lor, pentru a îndrepta ceea ce în opinia apelantului este incorect, strîmb, defectuos. Pe scurt, se cere o schimbare. De obicei, destinatarul este cineva de la vîrful ie­rarhiei, nu fitecine, ci însuși președintele, ori premierul, ori ministrul. Cu alte cuvinte, părerea mai tuturor expeditorilor de scrisori deschise este că schimbarea stă strict în mîinile, puterea și conștiința altcuiva. Prin însăși această formulă de selecție a destinatarului, expeditorul se exclude automat din rîndul celor care ar putea pune umărul la deblocarea unei frîne, la repararea unei defecțiuni, la soluționarea unei probleme. Se exclude pe el și pe cei din categoria lui. Pînă acum, nu am văzut, nu am citit și nici nu am auzit de vreo scrisoare adresată pe „orizontală“: toate pornesc pe „verticală“ și, toate, în cele mai multe cazuri, privesc foarte sus, „la polul plus“. Altfel spus, îndemnul subînțeles este „Haideți, faceți!“ și foarte rar „Haideți să încercăm să facem!“.

Am citit nenumărate scrisori adresate ministrului Educației, oricare ar fi fost el de-a lungul timpului, pe diverse probleme, rezonabile sau nu. Dar nu am văzut, spre exemplu, pînă acum, o scrisoare a unui rector către alți rectori și către toate cadrele academice, în care să le ceară să nu se mai lase cumpărați de neica-nimeni doritori de titluri de doctori, de pușcăriași care vor să-și reducă timpul de penitență, de politicieni care promit vacanțe în locuri exotice pentru o semnătură pe diplome false.

Mai departe, ar fi importantă, cred, o scrisoare a șefilor de sindicate din învățămînt care să ceară „sindicaliștilor“ mai multă preocupare pentru studiu continuu, mai multă inițiativă proprie, mai multă atenție la conduita profesională și la consolidarea pregătirii pedagogice.

Ar fi interesantă o scrisoare a directorilor de școli, care să-și cheme colegii la dialog pe marginea criteriilor de evaluare propuse, de obicei, la pachet cu majorările salariale, pe tema curriculum-ului școlar sau a programului ideal pentru elev, și nu pentru norma didactică.

Ar mai fi de așteptat, poate, o scrisoare a părinților adresată tuturor celor care au copii și care să deschidă subiectul atît de spinos al subfinanțării educației, al sărăciei din școli și din casele școlarilor, propunînd organizarea unor acțiuni care să aglutineze eforturile particulare, solitare, într-un efort comun pentru obținerea de sponsorizări, pentru susținerea financiară a educației.

Nu am văzut pînă acum – și poate că i a venit timpul – o scrisoare a profesorilor, care să amendeze punctual derapajele propriei bresle: mită, indecență, abuz, ignoranță, indiferență, derapaje semnalate de presă cu titluri mari, de scandal.

Poate că problemele învățămîntului s-ar mai descîlci și dacă studenții le-ar scrie liceenilor despre dificultățile, dar și bucuriile pe care le aduce viața petrecută pe băncile facultăților sau dacă profesorii de gimnaziu le-ar vorbi învățătorilor despre lipsurile din bagajul cu care elevii trec de învățămîntul primar.

Ceea ce vreau să spun este că sîntem obișnuiți să primim ordine de la centru. Să așteptăm mereu rezolvarea problemelor de undeva din afară. Să invocăm „sfere înalte“ și zone de influență. Și nu să căutăm în noi și în preajma noastră soluții, să nu participăm la ele. Și mi-e teamă că această meteahnă o transmitem și generațiilor viitoare: tinerii scriu, după modelul adulților, zeci de scrisori deschise și amare, pline de nemulțumiri şi de eșecuri ale sistemului și ale țării, înainte de a vorbi despre încercări proprii sau despre soluții care depind de ei. Văicăreli avem acum, văicăreli vom avea și în viitor.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.