Săpuniera

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Săpuniera jpeg

Era din plastic verde, lucios și părea unicul loc sigur în care copilul putea să țină uriașa rădașcă pe care o prinsese, cu infinite precauții, cu o seară în urmă, nefamiliarizat cu drepturile animalelor sălbatice la libertate și problemele spinoase de etică pe care subiectul le generează. Insecta era, după toate standardele entomologice, gigantică. Pentru copilul în vîrstă de numai 9 ani, părea un gîndac al lui Hercule, rătăcit prin pădurea de la Crevedia. Așezată în săpuniera dreptunghiulară, rădașca atingea cu coarnele și picioarele dinapoi ambele laturi scurte, în extensie maximă. Ochiul de viitor architect al copilului apreciase că noua casă de plastic oferea spațiul existenței minime, ba chiar și confortul umbrei și hrănirii la ore regulate cu frunze și muguri de plante (copilul habar nu avea care putea fi dieta echilibrată pentru o rădașcă, se baza pe presupuneri copilărești). Avea să afle mult mai tîrziu că arhitecții căutaseră, în 1929, la Frankfurt, exact spațiul existenței minime, das Existenzminimum, adică acel spațiu care să încapsuleze cu precizie toate funcțiunile necesare unei locuințe și că alți arhitecți, după numai 30 de ani, condamnaseră acest demers care strivea utilizatorul și-l transforma într-un simplu mecanism al unei mașini de locuit. Dar să revenim la insectele noastre.

Odată așezat capacul deasupra ei, goanga mai zgîria un pic pereții netezi ai săpunierei cu cangele perfecte de la capătul picioarelor musculoase, apoi se liniștea. Aer intra la interior, în cantități însemnate, întrucît standardele de turnare a formelor de plastic erau laxe la vremea respectivă, mai ales pentru produsele destinate pieței interne, așa cum era cazul de față, judecînd și după cantitatea de apă care se prelingea din săpunieră de fiecare dată cînd un agent de curățire umezit, fie și puțin, era găzduit în incinta verde. Dimineața, insecta era trezită, se dezmorțea, apoi era scoasă la plimbare de copilul grijuliu cu animalul său de companie. Săpuniera era ideală și la transport, întrucît încăpea într-un buzunar și nici nu dădea de bănuit. Profesorii care-l vedeau mereu pe copil cu săpuniera în mînă sau în buzunare îl priveau cu satisfacția pe care doar contemplarea rodului pîrguit al educației le-o putea aduce, punînd acest lucru pe seama înțelegerii de către o minte necoaptă, dar perspicace, a importanței igienei personale în combaterea hepatitei și a viermilor. De altfel, izbită de pereții săpunierei, rădașca producea exact sunetul unui ciot de săpun, tare ca piatra, uscat și crăpat, care se încăpățînează să nu se termine, oricît ți-ai dori tu să o termini cu el.

Într-o dimineață, pe cînd contempla cleștii uimitori ai animalului care se preumbla prin frunziș, copilul fu descoperit de colegii săi de tabără care se adunară ciopor în jurul insectei, atingînd-o cu bețigașe, punînd întrebări pline de curiozitate, cărora copilul le răspunse cum știu mai bine, așteptînd ca grupul să se împrăștie pentru a-și continua plimbarea în liniște, ceea ce se și întîmplă, în momentul cînd se dădu alarma că „au băgat prăjituri la bufet“. Incidentul trecu astfel aproape neobservat, iar seara copilul se culcă, la fel ca în toate serile, cu săpuniera sub pat, gîndindu-se bucuros la noua zi de vacanță ce avea să vină.

În zori, pe cînd goarna suna vesel deșteptarea, băieţelul deschise vesel săpuniera și așteptă ca rădașca să-și facă înviorarea, numai că insecta avea capul separat de trup printr-o tăietură precisă de briceag, aplicată, așa cum avea să afle mai tîrziu, de un coleg invidios. Picioarele și cleștii se mai mișcau, iar copilul nu înțelese din prima situația sau refuză să o priceapă. Cu degetele sale -mici, îi lipi capul de trunchi. Rădașca părea, din nou, întreagă, dar nu mai porni la plimbare. Spațiul existenței minime, menit să asigure confortul de locuire, nu-i oferise totuși insectei protecția în fața cruzimii gratuite, iar bunele intenții pavaseră calea către distrugerea fizică a animalului de companie. Rădașca mai mișcă pînă la asfințit, din ce în ce mai stins, pînă cînd rămase cu totul imobilă, iar copilul înțelese că, intervenind în ordinea firească a lucrurilor, condamnase insecta la moarte. Ar fi întrebat-o, dacă ar fi putut, dacă stătuse bine în săpunieră, deși intuia un răspuns negativ, similar celui pe care l-ar fi dat locuitorii dealului Uranus, cărora regimul le demolase casele și-i mutase la un trai „superior“, în blocurile din panouri prefabricate. Fără să știe nimic despre responsabilitatea arhitectului față de oamenii pe care intenționează să-i fericească, convingîndu-i să trăiască (adesea împotriva voinței lor) potrivit viziunii sale asupra spațiului, copilul jeli, jeli mult, nu doar pierderea tovarășului necuvîntător, ci şi sfîrșitul propriei inocențe. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.