Să traversezi orașul ca să ajungi acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 911 din 23 – 29 septembrie 2021
Să traversezi orașul ca să ajungi acasă jpeg

Ați visat vreodată că sînteți în partea cealaltă a orașului și că trebuie, cu necesitate, să ajungeți acasă, prin orice mijloace? Mie mi se întîmplă frecvent, și atunci se face că o pornesc spre casă dintr-un loc puțin cunoscut, iar traseul nu îl cunosc. Uneori, drumul străbate, într-un mod foarte straniu, chiar curțile și casele oamenilor, ca și cînd orașul ar fi un continuum de proprietăți private, lipsit cu desăvîrșire de străzi.

Pătrunzi într-o curte însorită, unde se află o casă din cărămidă copleșită de glicine generoase. O scară exterioară coboară spre o curte engleză unde se deschide un demisol. Sprijiniți de balustradă, cîțiva tineri se află într-o pauză de workshop și discută lucruri neimportante. Contraintuitiv, cobor și ajung într-o sală de curs, din care se deschide un coridor ce urcă printr-o scară în spirală la un nivel necunoscut. De acolo este nevoie să sar pe o fereastră joasă pentru a-mi continua drumul, iar asta este foarte logic în vis, căci intru imediat în altă casă, cu o cameră de zi spațioasă, mobilată în stil clasic. Ies în vestibul, acolo unde proprietarii tocmai schimbă ultimele amabilități cu oaspeții, înainte de plecarea acestora. Îi salut pe toți cu o ușoară neliniște, pentru nu e tocmai normal să ies eu din casa lor, dar ei sînt foarte relaxați și, după ce mă studiază preț de o secundă, mă salută, la rîndul lor. Pun asta pe seama hainelor acceptabile pe care le port și a mîinilor goale cu care ies din casă. Într-adevăr, nu duc nici o geantă, sacoșă ori povară, singura misiune este de a ajunge acasă. Din ușă intru într-o altă casă, unde mă primește chiar gazda, ca și cînd eram așteptat ca musafir. Întreb pe unde se iese, iar ea mă conduce într-un dormitor amplu, scăldat în penumbră, unde, pe trei paturi, dorm trei bărbați, în pijamale tărcate. Deschid un geam, ca să intre lumina de afară, iar ei încep să se trezească unul cîte unul, căscînd și întinzîndu-se ca niște motani care nu au altă treabă decît să doarmă, să se plimbe și să mănînce. Prin fereastra deschisă zăresc un colț îndepărtat al blocului meu, scăldat într-o rază de soare, iar bucuria că mă apropii este de nedescris, căci tot acest labirint de curți și camere m-ar fi putut face să pierd direcția.

Ieșind din casă, dau, în sfîrșit, de o stradă, unde se află chiar service-ul auto unde am lăsat mașina pentru revizie. Intru și întreb dacă este gata, iar recepționerul îmi spune că este în spate, în atelier, posibil gata de luat. Mă duc acolo, dar mașina nu e, iar ușa spre recepție s-a închis, căci este chiar ora închiderii, deci ies prin ușa garajului direct într-o stradă de serviciu, de unde încep să ocolesc pentru a ajunge la intrarea principală. Cu toate acestea, clădirile sînt cumva lipite unele de altele încît devierea este mare și, la un moment dat, ajung la un canal, de parcă aș fi în Veneția. Ultima dugheană înainte de apă este o mică frizerie și o întreb pe doamna din poartă cum fac să mă întorc la intrarea în service. Un vaporaș trece la fiecare două ore, îmi spune ea, dar eu știu înlăuntrul meu că nu am două ore la dispoziție și că trebuie să ajung acasă. Așa că sar pe niște pietre și trec canalul mai ușor decît părea la prima vedere. Ajung la o esplanadă necunoscută, este centrul orașului, iar cupluri elegante se plimbă nonșalant, ca în vederile din perioada interbelică. Eu nu mai văd blocul, deși este înalt, iar asta mă face să mă agit și să o iau la fugă spre marginea luminată a pieței, acolo unde străduțele întortocheate ar putea să ducă acasă.

Trec iarăși din casă în casă, urcînd și coborînd scări pînă cînd, într-un tîrziu, ajung la scara blocului. De aici se deschid în vis mai multe variante. În prima, ajung la etajul întîi, iar de aici direct la trei, iar scara care coboară la doi, unde este casa mea, de fapt urcă și sînt foarte încurcat pentru că nu intuiesc soluția. A doua mă face să sun la ușa mea, dar îmi deschide un vecin, care îmi spune că am greșit adresa. În sfîrșit, în a treia îmi deschide chiar mama, zîmbind tinerește, iar eu sînt doar un școlar care s-a întors într-un suflet acasă pentru că știe că bunica, Olga, a gătit supă cu găluște.

În sfîrșit, străbaterea onirică a orașului pentru a ajunge acasă, a acelui oraș care însumează toate orașele vizitate sau închipuite, populat de toți oamenii cunoscuți și necunoscuți, cu logica lui care se sustrage raționalului, vorbește, cred eu, despre importanța lui Acasă, a acelui loc unde te regăsești și te repliezi întru sine. Atunci cînd îl găsesc, încep ziua încărcat de energie pozitivă. Cînd ratez destinația și mă pierd pe străzi, obișnuiesc să-mi spun, în somn, că visul acesta este penibil și că îmi pierd timpul, așa că mă trezesc și încep un altul. Legat însă indisolubil de destinație, orașul ubicuu care mă blochează, dar mă și călăuzește, mă conține și pe mine, și pe acel Acasă al meu.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.