Războiul care îngheață vieți

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Războiul care îngheață vieți jpeg

Cold War, film polonez din anul 2018, regizor Pawel Pawlikowski, cu actorii Tomasz Kot și Joanna Kulig în rolurile principale. Povestea din film (inspirată de biografii reale, cele ale părinților regizorului)  începe în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, în Polonia, ani în care comunismul aduce suferință și restricții în viețile oamenilor, epuizați deja de sărăcie și de teama de moarte. Doi tineri, Wiktor, muzician, și Zula, cîntăreață, încearcă să își găsească rostul și să-și trăiască povestea de iubire printre ruine, amenințările sistemului opresiv, interdicțiile noii puteri, trădările comunității și informatorii care le invadează viața privată. Sînt obligați să compună și să interpreteze spectacole omagiale închinate lui Stalin, să își spioneze prietenii, să își toarne la Securitate iubiți, părinți, vecini. În timpul unui turneu în Estul Europei, Wiktor îi propune Zulei să treacă ilegal frontiera dintre Berlinul de Est și cel de Vest. Zula, însă, nu ajunge la punctul de întîlnire. Wiktor ajunge în Franța. Reușesc să se vadă, scurt, de o parte sau de alta a Cortinei de Fier, în Paris sau în Iugoslavia. În fine, Zula reușește, printr-un mariaj de compromis cu un italian, să ajungă în Occident, alături de iubitul ei. Dar viața de aici, total străină de cea de acasă, într-o limbă și cu obiceiuri cu totul necunoscute, o face pe Zula nefericită. Se reîntoarce în Polonia și, ca să scape de consecințele fugii ei ilegale, se căsătorește cu un membru important al Securității. Wiktor o urmează, dar el este condamnat de autoritățile comuniste la 15 ani de închisoare.

Este povestea a doi oameni pentru care emigrarea nu a fost o opțiune, printre multe altele, pentru un trai mai bun, ci o soluție de supraviețuire: doi oameni obișnuiți, pentru care țara natală devenise iadul. Prețul pentru o viață normală, anonimă în fond, singura pe care și-au dorit-o, ajunsese mult prea mare: gînduri și speranțe schimonosite, profesie și aspirații măcelărite, viață intimă desfășurată în văzul și urechile informatorilor, iar corpurile și talentele lor folosite  în spectacole grotești. Wiktor și Zula nu și-ar fi dorit să părăsească Polonia. Cel puțin, nu fugind de ea. Și nici nu au pus ochii pe Occident ca pe un „acasă”, ci ca pe un loc în care să își tragă sufletul, între două războaie, cel mare, abia încheiat, și cel rece, care abia începuse. Pentru Zula, boema pariziană, indiferentă la cruzimile care se petreceau dincolo de granițele Vestului, și limba străină de cea în care se născuse nu erau decît un alt spectacol în care trebuia să joace pentru a supraviețui. Pentru Wiktor, nici o lume, oricît de prosperă, nu ar fi putut să devină bună, fără iubita lui. Și se întorc acasă, dar acasă nu mai există. Sînt clipe în film în care te întrebi de ce traiul liber, sub alte stele decît cele întunecate din Polonia, nu-i face fericiți. Și în care speri că vor trece amîndoi peste barierele străinătății și o vor lua de la capăt. Îți spui că o viață trăită în libertate este oricum, în orice condiții, mai bună decît cea trăită în comunism. Dar dezrădăcinarea, izolarea de comunitatea în care te-ai născut și te-ai format, trecutul pe care trebuie să îl socotești mort și îngropat, toate vin la pachet cu emigrarea ca soluție de supraviețuire, ca fugă. Și îți dai seama că nu poți să începi o viață nouă cu bucăți de biografie sfărîmate.

Trăiești, deci, un război rece, între cruzime și indiferență, între opresiune și ignoranță. Un război rece, căci rece trebuie să fi fost, din moment ce, pentru toți cei care l-au declanșat, viețile, carnea și sîngele celor pe care i-au „mobilizat” n-au fost decît niște instrumente fără suflu, fără biografie.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.