Povești care schimbă lumea

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Povești care schimbă lumea jpeg

„Într-o bună dimineață, cînd Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gînganie înspăimîntătoare.“ Este una dintre cele mai inedite și tulburătoare fraze de început din literatură. În nuvela „Metamorfoza“, Franz Kafka ne spune povestea unui comis-voiajor transformat peste noapte într-un gîndac de mărime umană, a cărui primă grijă este că va întîrzia la serviciu. Cauzele acestei transformări nu sînt importante pentru firul narativ. El brodează mai degrabă în jurul dezumanizării, însingurării și respingerii.

Lumea din jur este într-o continuă mișcare. Tehnologiile, media, inte­rac­țiunile dintre oameni s-au schimbat atît de mult încît ajung să ne condiționeze, să ne strîngă într-un cocon din care e nevoie să ieșim la lumină. Metamorphosis a fost tema evenimentului TEDx Bucharest de anul acesta. Ea a adunat pe scenă personaje puternice care au oferit, prin propriile lor povești uluitoare de viață, dovezi că cele mai grele situații sînt și cele care determină schimbarea – o schimbare văzută, mai degrabă, ca transformare.

Scenele din întreaga lume, indiferent că e vorba de TEDx sau de cele ale munților de peste 8.000 m, ar trebui să servească la a face cunoscute cauze care depășesc granițele propriului ego, dar care, în același timp, ne privesc pe toți, așa interconectați cum sîntem, fie că ne place sau nu. E lecția pe care a învățat-o foarte bine alpinistul Alex Găvan, cel care a fost invitat și la prima ediție TEDx Bucharest, acum zece ani. Anul acesta, Alex a reușit performanța unui discurs întreg în care să nu fie vorba nici un moment despre reușitele proprii. Probabil, de pe cei șapte optmiari pe care i-a urcat fără oxigen suplimentar și de unde se poate atinge cerul cu mîna, planeta întreagă se vede mai clar.

Alex a vorbit însă despre asprete, un pește cu o vechime de 65 de milioane de ani. A fost, practic, contemporanul ultimilor dinozauri, iar acum mai există, în lume, doar între șapte și zece exemplare, toate pe o porțiune de un kilometru din rîul Vîlsan, în Munții Făgăraș. Este un monument al naturii care își trăiește ultimele clipe pe Pămînt, la fel ca multe alte specii, ca o consecință a felului în care consumăm resursele planetei, depășindu-i posibilitatea de regenerare. Povestea acestui pește este, de fapt, povestea noastră, a tuturor. Salvîndu-l pe el, salvînd planeta, ne salvăm pe noi înșine. Și important este să înțelegem, spune Alex, că nu sîntem proprietarii planetei, ci cel mult niște custozi care, în mod responsabil, ar trebui să ia de la natură doar atît cît au cu adevărat nevoie.

Cea mai intimă conectare a noastră cu natura este, de fapt, hrana. Autor al unui „ghid al mîncatului conștient“, Charles Michel încearcă să conecteze gastronomia cu arta, cu psihologia și comunitățile de pretutindeni, să ne determine să ne schimbăm ritualurile privind mîncarea. O treime din hrana produsă în prezent se risipește. Am uitat să fim recunoscători pentru ea, să o savurăm, să n-o consumăm pe negîndite. A mînca este, după Michel, un act politic: votăm cu banii noștri, prin maniera în care alegem să îi cheltuim.

Dincolo de schimbarea felului în care ne raportăm la mediu, la natură, rămîne modalitatea în care reușim să transformăm adversitatea în oportunitate. Pe Cristophe Debard, amputarea unui picior la vîrsta de 13 ani, conștientizarea faptului că e diferit și teama de a fi respins l-au determinat să caute un sens al vieții, dincolo de suferință, o lecție, dincolo de lucrurile rele. S-a implicat în fabricarea unor proteze estetice accesibile și, în prezent, conduce un adevărat laborator dedicat inovațiilor, care vine în ajutorul persoanelor cu dizabilități. Consideră că boala care l-a lăsat fără un picior atît de devreme a fost cel mai bun lucru care i s-a întîmplat, pentru că l-a obligat să se gîndească la ceva mai mare decît el însuși și să conștientizeze că a fi diferit poate constitui o șansă de a face altfel lucrurile.

S-a discutat mult despre felul în care tehnologia a ajuns acum mult mai importantă decît era prevăzut: ne schimbă maniera în care vedem lumea și ne poate chiar genera valori noi. Olya Kudina, specialist în etica tehnologiei, a definit libertatea ca fiind, în prezent, folosirea tehnologiei într-un mod conștient, alegînd ce e mai bine pentru fiecare. Dacă Internetul promitea inițial rămînerea în memoria colectivă pentru totdeauna, acum protecția datelor personale militează pentru dreptul de a fi uitat. Refael Bitton de la Google a vorbit despre felul în care companiile online pun la punct strategii pentru a crea adevărate „relații pe termen lung“ cu utilizatorii, analizînd cu precizie datele despre ei, încercînd să le genereze emoții care să fie, ulterior, transformate în acțiune.

Trăim într-o eră în care, potrivit studiilor, peste jumătate dintre oameni ar renunța mai degrabă la a ieși la masă în oraș un an întreg decît la telefonul mobil, dacă ar fi să aleagă. În care ne verificăm telefonul, în medie, de 74 de ori pe zi, iar cei născuți în acest mileniu chiar de 300 de ori. Este „era validării“, așa cum o numește Alex Coteț, regizor, scenarist și unul dintre cei mai vechi youtuber-i din România. Ne întrebăm în fiecare zi ce am putea spune ca să părem importanți, ca să primim atenție, concurăm cu ceilalți pentru a rămîne în joc, nu mai vrem să auzim nimic din ce nu este despre noi. Practic, sîntem 7,7 miliarde de brand managers care vorbesc doar despre ei înșiși. Conținutul și-a pierdut valoarea economică și pe cea informațională, este menit doar să valideze. Sfatul lui? Să încercăm să avem o informație, ceva de împărtășit, de arătat lumii, dar să ne antrenăm să o păstrăm doar pentru noi. Măcar o săptămînă.

credit tedxbucharest jpg jpeg

Frica este principalul inamic al metamorfozei. Pe scena TEDx Bucharest, frica a fost adusă în lumina reflectoarelor de oameni care, într-un anumit punct din viața lor, au înțeles că puterea vine din capacitatea de a-ți recunoaște căderile. Din a găsi resurse pentru a face un pas înapoi și a reflecta asupra direcției în care te îndrepți. Trei sînt întrebările la care trebuie să cauți răspunsuri, e de părere Annastiina Hintsa, un antreprenor care s-a confruntat din plin cu presiunea competiției și a așteptărilor celor din jur. Cine ești? Ce vrei? Ce poți controla? Secretul e să optimizezi, în loc să maximizezi, să faci zi de zi foarte atent lucrurile mărunte, pentru a avea o viață mai bună, iar o viață mai bună duce întotdeauna la performanțe mai bune.

Mihai Toader-Pasti este unul dintre cei care nu au încetat nici un moment să viseze, să creadă că transformarea este posibilă chiar dacă eșuezi de foarte multe ori. De fapt, că metamorfoza nici nu s-ar putea întîmpla fără durere, una care te eliberează cu adevărat. Construiește prototipuri de locuințe sustenabile, cu design inteligent, și a contribuit la schimbarea legii prin care românilor li se permite să fie producători de energie, captată cu panouri solare. I s-a spus că această schimbare de lege va dura douăzeci de ani, dar a reușit în trei pentru că nu s-a oprit la primul „nu“. Crede că în școală am fost învățați să ne gîndim la răspunsuri, nu la întrebări, dar că întrebările grele sînt cele care dau răspunsurile ce contează cu adevărat. Altfel spus, dacă stai mereu pe scaunul din dreapta, nu mai înveți să conduci niciodată.

Jeffrey Eggers, fost militar în For­țele Navale Americane și unul dintre apro­piații președintelui Barack Obama la Casa Albă, a încercat să redefinească noțiunea de leader de succes. A conduce eficient nu înseamnă a fi neapărat puternic, ci, mai degrabă, a ști să fii umil. Cei mai buni conducători găsesc echilibrul între încrederea în sine și acceptarea propriilor slăbiciuni. O reprezentare perfectă a acestei balanțe este statuia lui Abraham Lincoln din Washington D.C.: degetele unei mîini sînt strînse în pumn, iar celelalte sînt relaxate – forță și delicatețe, în același timp.

Jurnalistul Alex Dima a vorbit despre metamorfoza unei țări ca întreg. Despre spargerea barierelor imaginare între noi și cei care au nevoie de noi și despre felul în care altruismul devine o formă de egoism: ajutîndu-i pe alții, ne facem nouă un bine, pînă la urmă, situație în care e chiar indicat să fim egoiști. Schimbarea de mentalitate a oamenilor duce întotdeauna la o schimbare de comportament. Sau, cum spunea Alex Găvan la început, acțiunile noastre sînt cele care ne definesc, pînă la urmă.

Metamorphosis a pornit de la drama gîndacului lui Kafka și a oferit, prin exemplele unor oameni care cred că inovația vine din individualitate și că tocmai punctele tale slabe te fac empatic, arme de luptă împotriva dezumanizării, însingurării și respingerii. Nu este nevoie să ți se întîmple o tragedie pentru a avea curajul de a-ți schimba viața, de a găsi un mediu în care lucrurile pe care le faci cu plăcere să fie apreciate. Progresul nu poate fi liniar și nu trebuie să te temi să ceri ajutor. Ca fapt divers, doar 8% dintre oameni își transpun cu adevărat în practică hotărîrile pe care le iau de cîte ori începe un nou an. Pentru restul, se întîmplă, pur și simplu...viața, dar povestea fiecăruia este importantă și ar trebui ascultată cu grijă. Așa începe metamorfoza, spunînd povești și schimbînd puncte de vedere. Folosind cuvintele pentru a crea legături, nu pentru a ridica bariere.

Foto: FotografulTAU|www.fotografultau.ro (sus), TEDx Bucharest Team (jos)

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.