Poezia obiectelor

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Poezia obiectelor jpeg

Mi-am petrecut copilăria într-o lume în care vebul „a alege“ nu prea exista. Mă îmbrăcam în hainele pe care mi le făcea bunica paternă, care lucra la un atelier de tricotaje. Pantalonii și bluzele de lînă mă pișcau, dar le purtam toată iarna, căci peste tot pe unde intram era frig și ele, așa aspre cum erau, îmi țineau de cald. Cînd mergeam cu mama la magazinul central din orașul nostru, la „Parîngul“, să-mi cumpere pantofi și încercam mai multe perechi care să mi se potrivească, mereu îi alegeam pe cei care mi se păreau mai arătoși, fără să-mi pese că mă strîngeau. Mă gîndesc uneori la fetița aceea care cobora, bucuroasă, scările magazinului, cu o cutie în brațe, și își dorea să poată să doarmă încălțată cu sandalele noi, fără să-i pese că va suferi apoi.

Această pendulare între utilitatea lucrurilor și frumusețea lor mă urmărește încă. Poate este unul dintre motivele pentru care mă hotărăsc greu să achiziționez lucruri. Nu am reușit să devin niciodată o cumpărătoare impulsivă. Am preferat, de multe ori, să las un obiect acolo, pe un raft, să mă aștepte pînă a doua zi, ca să mă conving că e pentru mine și că nu pot să mi-l scot din cap.

Iar de cînd lumea s-a schimbat și simulacrul ei perfect există pe Internet, am și mai multe instrumente să mă informez înainte de a decide că voi face cea mai bună alegere pentru mine. Mă amuz uneori de această aventură care înseamnă să caut, de exemplu, un filtru de apă pe care să mi-l atașez la robinet, ca să nu mai car niște sticle grele, pe scări, patru etaje. Sau o saltea pe care să dorm bine și să nu mă mai doară spatele, care să nu fie nici prea tare, nici prea moale. Citesc descrierile produselor și părerile celorlalți cumpărători. Mă documentez ca și cînd aș începe apoi să scriu o carte despre ele. Îmi imaginez structuri, arcuri, straturi de memorie, filtre și alte componente, pe care le găsesc „povestite“ în fișele produselor de care am nevoie. Cu cît știu mai mult, cu atît riscul de a face o achiziție proastă scade. Există și o poezie a obiectelor domestice, pe care îmi place s-o descopăr. Și parcă altfel dormi pe o saltea care are deja o narațiune în spate. Cînd mi-au adus-o producătorii de la Baia Mare, îmi venea să le spun că deja ne cunoașteam, o studiasem, n-avea cum să mă dezamăgească. Oamenii îmi spuneau că poate fi returnată în termen de 30 de zile, ca orice produs banal, ceea ce mi se părea imposibil. Și eu am avut dreptate, n-a fost cazul. Cel mai mult îmi place să caut locuri la mare, pentru vacanță. Mă uit pe poze cu plaje și în fiecare seară mă opresc undeva, ca și cînd aș acosta cu o mică ambarcațiune pe un țărm din lumea asta. Uneori visez minunăția aceea de loc și familiaritatea crește. După ce fantazez o săptămînă-două, începe partea practică. Cum ajung acolo? De ce buget e nevoie? Unde ne putem caza?

Căutarea aceasta a devenit o parte importantă a vieții noastre. Cum să cumperi ceva sau să pleci departe fără să știi niște lucruri importante? Nu ce te așteaptă, că asta nu poți să prevezi niciodată și ar fi și foarte plictisitor, dar să fii prevenit ca să te poți bucura. Să „îți faci lecțiile“, în așa fel încît să nu te duci cîine surd la vînătoare. Nu mi-aș fi imaginat niciodată, de exemplu, că o să vină o zi cînd o să-mi comand haine de pe un site. Că o să reușesc să-mi imaginez, din niște poze, că mi-ar putea veni un palton. Dar ne antrenăm în fiecare zi să vedem mai mult. Funcționăm din ce în ce mai eficient cu proiecțiile nostre.

Există momente în care simt că fetița aceea care am fost și care nu putea să aleagă se simte răzbunată. Și bucuroasă că a parcurs un drum atît de de spectaculos, trecînd prin lumi atît de diferite. Istoriile noastre personale se așază cuminți și intră unele în altele ca niște păpuși Matrioșka. Și noi, și lucururile din jurul nostru sîntem efecte ale unor alegeri. Mărturii concrete ale deciziilor și plăcerilor noastre. Și asta ne face diferiți într-o lume din ce în ce mai globalizată.

Articol susținut de British American Tobacco în cadrul campaniei Alege Asumat

logo20alege20asumat jpg jpeg
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.