Pisica dintre case

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Pisica dintre case jpeg

În 2003 am construit o locuință nouă lîngă una veche. Între cele două case a fost lăsat un rost seismic de 15 cm, astfel încît structurile să nu se avarieze reciproc la un cutremur. Odată ridicați pereții, s-a început astuparea rostului, întîi pe o parte, apoi pe cealaltă. Lucrările au fost întrerupte cînd o pisică a intrat în spațiul îngust și s-a speriat îngrozitor, căci nu mai avea pe unde ieși. Pe o parte era închis, iar pe partea cealaltă, muncitorii încercau să o cheme afară, cumva. Pisica mieuna sfîșietor, dar se temea să fie prinsă. Nu venea nici la mîncare, nici la apă. Am fost chemat de urgență pe șantier să mă ocup de această problemă spinoasă. Muncitorii erau strînși roată în jurul fantei înguste și se amuzau, prelungind întreruperea cu profesionalism. I am rugat să facă alte lucrări și să nu mai frecventeze latura pe unde pisica ar fi putut ieși. După cîteva ore, pisica era tot acolo, la fel de speriată. Era imposibil de scos, adîncimea fiind de șase metri. Cineva a avut ideea să dăm drumul unui cîine de talie mică, ținut cu lesa. Altcineva a propus lapte. La sfîrșitul zilei, i-am lăsat apă și mîncare. Dimineața era tot acolo, aproape sfîrșită de sete, cu ochii lucind febril, dar arătîndu-și colții și zburlindu și blana amenințător. Seara i-am schimbat apa și am plecat, după mai multe tentative eșuate de a o scoate de acolo, momind-o cu salam proaspăt, șuncă și brînzeturi. În dimineața celei de-a doua zile, nu mai era, iar muncitorii au sigilat rostul dintre construcții.

Recent, o familie tînără a achiziționat o casă veche, în vederea demolării, eliberării lotului și construirii unei locuințe moderne, adaptată stilului de viață contemporan. Casa veche, din chirpici, aproape fără fundații, se înclinase semnificativ în fiecare an, așteptîndu-și sfîrșitul asemeni unui bătrîn care, din ce în ce mai izolat și neputincios, își petrece zilele rememorîndu-și tinerețea, atunci cînd toți cei dragi trăiau, iar soarele răsărea altfel. Fusese construită în urmă cu cca 100 de ani, lipită de o casă identică, oglindită în parcela vecină. La demolare pereții au căzut fără caznă, aproape cu ușurare. În peretele casei vecine au rămas, pe lîngă spațiile libere dintre căpriorii podului, doar amprenta, amintirea casei moarte, linia oblică a acoperișului, verticala coșului sobei, cîteva șorțuri de tablă și înscrisuri pe un perete comun. Pe jos, chiar lîngă perete, mai era încă ceva: o pisică.

De fapt, pisică e mult spus, pentru că, deși intact, animalul se mumificase între cele două construcții. Pielea străvezie era întinsă perfect pe oase, ca pe o tobă. Părul căzuse de mult. Vîntul o mișca cu ușurință, micul corp nu mai avea masă, ci doar volum, părea un balon lunguieț, neregulat. De obicei, o pisică fără viață stîrnește repulsie, doar că aceasta, înfruntînd timpul, eliberată de tot ce s-ar fi putut descompune, dobîndise acel aer pe care, atunci când îl simți, te înclini. Ne-am întrebat, cu toții, ce căutase animalul în spațiul îngust și labirintic dintre cei doi pereți de pămînt negru, protejat de insecte prin afumare, unde nu ar fi putut găsi nici apă, nici mîncare. Era limpede că ajunsese în rostul dintre case venind din pod, loc protejat, cald, prietenos, acolo unde pisicile merg să nască, pentru a avea puii în siguranță. Reconstituind traseul, animalul coborîse printre cei doi pereți pînă într-un punct de unde întoarcerea devenise imposibilă din cauza geometriei vălătucilor de pămînt înghesuiți între structurile din lemn ale zidurilor. Mi-am imaginat curajul animalului care, în urmă cu un veac, explora prin beznă o topografie neștiută și ostilă, cu trasee întortocheate, dezvoltate în plan vertical, un loc unde nu ar fi trebuit să fie și unde nu s-ar fi aventurat pentru nimic în lume. Care să fi fost motivul încercării care i-a adus și sfîrșitul? M-am gîndit, involuntar, la exploratorii din vechime, care, deși știau că oceanul se termină cu un perete vertical de ape capabile să piardă orice echipaj, își îndreptau corabia spre nesfîrșitul necunoscut, bîntuit de mantiforii… Știau că pot muri oricînd, dar încercarea merita făcută, dacă nu pentru bogății materiale ori cunoaștere, atunci măcar pentru glorie. Însă nici unul dintre aceste argumente, convingătoare doar pentru oameni, nu ar fi rezistat în cazul de față. Rememorînd prudența și spaima pisicii de pe șantierul meu, nu am găsit nici o explicație plauzibilă, iar micul balon străveziu începuse să pară, printre umbrele lungi ale înserării, iluzia unui taxidermist dibaci.

Privind atent peretele vecin, pentru a identifica posibile fisuri de remediat înainte de a începe construcția nouă, am descoperit, cam la doi metri de la sol, într-o adîncitură, un pisic, mumificat și el. După dimensiuni, părea de cel mult două săptămîni. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.