Pădurile virgine potențiale

Valentin SĂLĂGEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Pădurile virgine potențiale jpeg

Occidentul a putut să-și înalțe catedrale pentru că „noi“ am stăvilit hoardele barbare la porțile Europei. Dar cum se face atunci că Ungaria a fost pașalîc, sau că turcii au fost definitiv opriți din elanul lor cuceritor la Viena, nu la Rovine? Mai mult decît atît, ca vasali ai Înaltei Porți, ne-am trimis oștile să lupte cot la cot cu turcii în majoritatea războaielor europene ale acestora. Nu sîntem nici poartă a Europei, ci doar teritoriu marginal. Intrarea spre Occident se făcea pe la Belgrad, nu pe la Tîrgoviște și Brașov, de-aia regatele sîrbești și bulgare au fost cucerite, iar principatele românești, nu. Și cum de-am fost atît de fermi, cum de nici un osman n-a trecut de „noi“, dacă tactica „noastră“ favorită era retragerea în munți, la adăpostul pădurilor seculare?

Toate aceste tribulații mistificatoare sînt poate de înțeles dacă vorbim de istorie, de rolul miturilor fondatoare în nașterea unei națiuni, chiar dacă și asta i o atitudine de secol XIX, dar să folosim aceeași retorică în cazul pădurilor virgine nu este nici măcar amuzant. Ne mîndrim că încă mai avem cîteva hectare, ca și cînd existența lor ar fi rodul unei demiurgice înzestrări naționale. Uităm să spunem că nu pionieratul românesc în conservare le-a protejat, ci tîrzia industrializare și inaccesibilitatea terenului. Ne lăudăm că avem aproape două treimi din pădurile primare rămase în Europa temperată, dar omitem să spunem că le am exploatat sălbatic și că încă o facem. Același tip de sincopă logică ne permite să ne făloșim cu grija noastră față de ele și să evacuăm lejer realitatea că, de cîte ori am avut ocazia, le-am vizitat cu joagărul, toporul, drujba și TAF-ul, pînă cînd, din aproximativ trei milioane de hectare (secolul al XIX-lea), am ajuns la maximum 300.000 de hectare în 2017.

În 2005, în urma unui proiect cu finanțare străină, s-a realizat, din inițiativă privată, primul inventar al pădurilor virgine din România. N-a folosit la altceva decît la o sterilă și rușinoasă gîlceavă „academică“ pînă în momentul în care ONG-urile de mediu străine au preluat subiectul. În 2012, pentru prima oară în mod explicit, pădurile virgine au primit recunoaștere legală. Suficientă cît să nu le ajute prea mult, dar să fie o concesie făcută eco-teroriștilor. Apoi, la presiunea unor campanii naționale și a societății civile ieșite în stradă în 2015, s-a modificat Codul Silvic, legea primară, pentru a acomoda un articol care prevedea imperativ identificarea și protejarea pădurilor virgine. Dar este naiv cel care crede că legile sînt obligatorii. Abia în anul următor, spre final, tot prin eforturile ONG-urilor, s-a creat cadrul specific prin care se norma procesul de identificare și protejare a celor mai valoroase ecosisteme ale României. Să nu ne entuziasmăm.

Pentru că, astăzi, întregul sistem de prevenție se bazează pe studiul realizat în 2005, cea mai bună metodă de a demantela întregul construct legal care ar trebui să ne ajute la protejarea acestui patrimoniu național este recuzarea lui. În mod paradoxal, dar deloc surprinzător, instituția de cercetare prin care s-a finanțat studiul cu sute de mii de euro (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice) nu recunoaște că un asemenea proiect ar fi fost derulat. Și uite-așa, un fior de fericire descrețește frunțile greu încercate ale celor care s-au blocat în pădurile virgine în efortul lor de primenire a țării.

Greenpeace România a realizat, în 2017, împreună cu două universități, una străină și una românească, un nou studiu prin care am evaluat la nivel național cîte păduri virgine potențiale avem. Adică la ce ar trebui să ne așteptăm ca întindere și unde ar trebui să ne concentrăm eforturile atunci cînd Ministerul Apelor și Pădurilor s-ar apuca de inventarul național al acestor păduri. Din noiembrie anul trecut, autoritatea a preluat, de voie, de nevoie, harta astfel realizată și a purces la compararea celor 300.000 de hectare descoperite cu propria bază de date. Sună eficient și profesionist, dar nu este. Dacă ar fi avut interesul, autoritatea ar fi putut rezolva singură această ecuație: total păduri – păduri exploatate pentru care există date – păduri care în urma validării de teren nu corespund criteriilor de calificare ca păduri virgine = total păduri virgine. Dar ecuația reală arată astfel: total păduri – păduri în afara fondului forestier național (adică alea care nu apar în scriptele lor) – păduri despre care nu au date pentru că nu le-au centralizat vreodată – păduri pentru care datele de pe hîrtie sînt eronate – păduri proprietate privată (pentru că nu prea au date cadastrale și pentru că statul nu este în stare să plătească compensații și să rezolve criza lemnului de foc) – păduri pentru care există alte interese la nivel teritorial – păduri care nu corespund criteriilor = % din pădurile virgine.

Cine-ar putea crede că dezvoltarea durabilă e pe bune, că cei patru piloni ai ei – economic, social, ecologic și cultural – sînt interdependenți? La ce altceva servesc codrii seculari în afară de industria lemnului și ca adăpost în fața cotropitorilor? Echilibrul ecologic al mediului în care trăim nu ne privește, că doar nu depindem de el. Schimbarea climatică nu are nici o legătură cu capacitatea pădurilor de a produce oxigen, de a absorbi dioxid de carbon și de a stoca, pe de altă parte, carbon, iar din perspectiva aceasta pădurile virgine nu sînt relevante pentru abilitatea de a se adapta provocărilor fenomenelor climatice extreme. Întreaga lor zestre genetică este doar o notă de subsol marginală în evoluția vieții. Toate acele habitate diverse și unice care există în pădurile virgine sînt doar accidente ale evoluției, precum indiferente și neimportante sînt toate speciile de plante și animale, aproximativ 13.000, care depind de ele. Pe care cercetător, turist preocupat de natură sau de specificul peisajelor culturale locale îl interesează dacă se plimbă printr-o tăiere rasă ori printr-o pădure seculară?

Ministrul Apelor și Pădurilor nu a menționat nimic despre pădurile virgine în recenta conferință de presă (1 august 2018) despre „reușitele” mandatului și prioritățile viitoare. Dacă autoritatea responsabilă nu-și asumă protejarea lor conform obligațiilor legale, nu ne rămîne decît să o cerem și mai răspicat, împreună, să fim cu ochii pe păduri și să tragem la răspundere pe oricine le distruge. Fiecare dintre noi poate face asta. 

Valentin Sălăgeanu este director de campanii la Greenpeace CEE, România (www.greenpeace.org/romania/ro).

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.