Ori muncim, ori ne ducem...

Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
Ori muncim, ori ne ducem    jpeg

Acum o săptămînă am trimis un e-mail către o autoritate de stat din România pentru a mă informa cu privire la un program desfășurat și dirijat de această autoritate la nivel național. Sînt în mod direct interesat de acest program, pentru că vreau să mă întorc în țară cu o idee de business, sperînd să pot crea locuri de muncă, să pot aduce-n țara mea idei bune pe care le am văzut aici. Astăzi, încă nu am primit un răspuns. Sînt în Dublin, Irlanda, după ce am decis acum puțin timp că trebuie să plec din țară (din motive bine știute care țin, în general, de calitatea vieții). Trecînd săptămîna și așteptînd răspuns din partea unui reprezentant al autorității contactate, am început să mi aduc aminte că aveam convingerea, în România, că nu muncește, de fapt, nimeni în autoritățile publice. Ați auzit vreodată oameni întrebîndu-se în jurul vostru, prieteni sau cunoscuți: „Bă, frate, da’ în țara asta nu muncește nimeni?“ Ei bine, asta este senzația pe care o am din nou, că în România nu muncește nimeni în autoritațile de stat, iar acum, am un termen de comparație real, am exemple concrete despre cum (și mai ales de ce) funcționează sistemul „afară“ față de cel din țară. Recunosc că înainte să plec, pentru a locui în altă parte o perioadă mai lungă (decît sejururile turistice de tip city-break după care mă întorceam cunoscător în ale politicului, economicului și socialului țării vizitate), afirmam și eu că în alte țări e altfel, că e mai bine, fără să știu în realitate cu ce țară comparam lucrurile și dacă chiar este sau nu așa cum spuneam eu. Ei bine, din punct de vedere al modului de funcționare a sistemului de servicii publice din Irlanda (repet, pentru că nu am trăit în altă parte ca să ajung să știu cum funcționează alte sisteme și m-am lecuit de generalizări reflexe legate de alte țări), chiar este mai bun. La orice e-mail pe care îl trimiți unei instituții publice, unei autorități de stat, ți se răspunde în aceeași zi, pot spune chiar că ți se răspunde în maximum o oră după ce ai trimis e-mail-ul. Multe probleme pe care le-am avut, ca proaspăt emigrant, au putut fi rezolvate prin e-mail, în aceeași zi. Ceea ce înseamnă cîteva lucruri:

1) Cineva este în fața unui computer, citește e-mail-urile și răspunde cu responsabilitate;

2) Persoana care răspunde înțelege că am o problemă ce trebuie rezolvată și că depunerea tuturor diligențelor pentru a mă ajuta în cel mai bun mod posibil și cît mai repede este de esența rolului său în respectiva instituție;

3) Nu este vorba numai despre un simț crescut al datoriei, al înțelegerii rolului pe care îl are fiecare om în instituția respectivă, dar este și o deschidere și o bunăvoință autentică pe care ajungi să le apreciezi sincer atunci cînd îl vezi pe omul ăla că se implică ca să îți rezolve ție problemele, să îți ofere informații cît mai clare ca să nu pleci (cum se întîmplă de multe ori în România) vacă, după ce ai intrat bou;

4) Autoritățile acceptă documente în format pdf, pentru că au aparate de scanat, au Internet care funcționează și au adrese de e-mail pe care poți trimite documente, iar cineva chiar le descarcă și le arhivează în arhive digitale, stocate undeva în Cloud. Îmi rîdea sufletul de bucurie cînd reprezentantul unei autorități mi-a cerut o copie de pe certificatul de căsătorie pe care nu îl aveam la mine și, cu un firesc care m-a blocat, a acceptat să îi arăt documentul pe telefon, după care m-a rugat să îl trimit pe adresa de e-mail a instituției. Adică nu s-a sinchisit că n-am adus documentul printat în minimum trei exemplare, nici n-a pufnit la mișto, încruntat de mirare că îndrăznesc să cred că poate fi atît de simplu! De alt-fel, dosarul cu hîrtii, cu copii de pe documente așa cum eram obișnuit în țară, a fost răsfoit și atît. Nu a fost reținută nici o copie, de către nici o instituție cu care am interacționat, pentru că informațiile au fost introduse toate în sistem. Pentru că au sisteme. Pentru că sistemele funcționează. Pentru că oamenii stau la muncă și introduc date în aceste sisteme, pentru că asta este munca lor, datoria lor. Îmi amintesc că, la începutul lui 2017, am fost implicat într-un ușor accident de mașină pe raza orașului Voluntari, iar la secția de poliție din Voluntari nu au putut să vizualizeze filmulețul făcut cu camera din mașină, care reda în concret evenimentul rutier și pe care voiam să îl trimit prin e-mail, pentru că nu aveau Internet și (drept urmare) o adresă de e-mail…

În continuare, îmi doresc să împărtășesc puțin din istoria recentă a Irlandei, pentru a explica scopul general al prezentei povestiri și a pune o concluzie. În 2011, cînd Enda Kenny a devenit reprezentantul (numit) al Guvernului și principalul om politic și factor de decizie al țării, Irlanda își pierduse suveranitatea, mîndria și poziția sa internațională, în lumina unor serii de scandaluri financiare, ca efect al crizei din 2008. Țara intra în recesiune pentru prima dată după anul 1980. Irlanda se ducea, cum s-ar spune, la vale: rata criminalității creștea amețitor – în special, furturile –, prostituția devenise sport național, procentele dublîndu-se în 2009 și 2010. În anul 2014, rata șomajului, aflată în continuă creștere (11%), începea să fie stabilizată de măsurile administrației Enda Kenny. În cinci ani de zile, Irlanda reușea, prin măsuri de relaxare fiscală care au atras investiții străine masive din partea marilor companii de IT din UK și USA, să reducă procentul șomajului la 7,8% în primul trimestru al anului 2016. Irlanda prospera din nou. În prezent, este o explozie de imigranți (cei mai mulți sînt portughezi, urmați de polonezi și indieni, și sînt peste 45.000 de români stabiliți în această țară), majoritatea lucrînd în domeniul IT (în momentul de față, Irlanda este cel mai mare hub IT din Europa). Politicul a creat premisele, iar contextul a impus pentru fiecare om o alegere personală ime-diată: Muncim sau ne ducem dracului cu toții! Au ales bine. Fiecare om pare că a înțeles problema. Fiecare om a înțeles că are un rol important, pe care trebuie să îl joace atît cît se poate de bine. Parcă aud scuzele compatrioților mei: „Păi, da, că politicul tre’ să facă primul pas“. Nu, fiecare dintre noi trebuie să facem pasul. Nu spun că nu se justifică unele dintre lamentările de prin publicațiile din țară, dar nu toate și nu tot timpul…

Așa este, sistemul de servicii publice merge bine în Irlanda, dar sînt alte probleme care rod țara încet și sigur. Vreau să spun că, prin comparație cu situația altei țări membre a Uniunii Europene, nu numai România se zbate. Sau, altfel spus, pare ca România nu se zbate așa cum ar trebui.

Și-n timp ce eu mă întreb dacă în Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat din România muncește cineva, este o plăcere să văd cum dimineața zumzăie străzile Dublin ului, pline cu oameni care merg la serviciu și știu că unii dintre ei muncesc și pentru mine. Seara, se refugiază-n baruri, unde discută despre alți oameni, relații de cuplu, Brexit, terorism, despre muncă și vacanțe, pentru că ziua și-au cîștigat timpul liber muncind, așa cum spunea Aristotel. Alături de ei, turiști și imigranți, ca mine, împărtășesc fiecare propria percepție despre ceea ce văd și trăiesc în fiecare zi, într-o țară care (pînă acum) merge înspre mai bine.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.