Orășelul copiilor

Publicat în Dilema Veche nr. 861 din 8 - 14 octombrie 2020
Orășelul copiilor jpeg

Pentru copii, orașul mare se reduce, invariabil, la nivelul unui orășel compus din locuință, școală, biserică, cinematograf, parc, policlinică și locuri de joacă. Centrul aglomerat al Bucureștilor putea fi străbătut în voie de copii, în urmă cu 100 de ani, cu precauțiile necesare și atenția la traficul rapid al trăsurilor și automobilelor preistorice. Privit de la un metru înălțime, orașul se înfățișa cu garduri din fier, prin ale căror dantelării florale puteau fi întrezărite grădini luxuriante, umbrite de glicine groase, cu trunchiurile contorsionate. În urmă cu mulți ani, se încolăciseră de un stîlp al gardului și, cu timpul, îl înglobaseră, deformîndu-l sub imperiul unor forțe latente, de neoprit. Soclurile din piatră ale gardurilor erau îngrijit detaliate, cu zone șlefuite și zone aspre, lovite cu șpițuri și buciarde de meșteri pricepuți. Tot aproape de caldarîm se aflau ferestrele demisolurilor. Pentru a opri musafirii nepoftiți, acestea erau ferecate în feronerii trainice, lucrate cu măiestrie. Pereții clădirilor din centrul orașului erau, la 1900, împodobiți cu cea mai mare finețe, oferind privirii nișe și rezalituri, alternanță de lumină și umbră. Registrele orizontale ale fațadelor punctau trecerea de la un etaj la altul, iar cele verticale confereau construcțiilor monumentalitate sau, măcar, aspirația de a fi observate și, de ce nu, amintite, rememorate. Ferestrele înalte ofereau privirii interioare somptuoase, cu sobe încununate de acvile și scene bucolice, cu tablouri și pereți tapetați, perdele și cristale. Uneori, casele se terminau și începea un maidan, un loc liber rămas neconstruit. Maidanele erau luate în posesie de copii care organizau o joacă ad-hoc, adesea lipsită de reguli clare și care, de multe ori, degenera în bătaie între băieți.

Nu doar casele animau strada, cu arhitectura lor variată, plină de imaginație și care, în București, înfățișa nu doar statutul locatarilor, dar și aspirațiile și fantasmele acestora. Strada era teatrul zilnic al activităților micilor meșteșugari locali, cu ușile dughenelor mereu deschise, ale tapițerilor și curelarilor care nu lucrau decît în aer liber, ale neobosiților negustori ambulanți. Seara, ea devenea loc de promenadă și de etalare a toaletelor care se asortau frapant cu fațadele clădirilor care, acum, aveau menirea de a le scoate în evidență. Total deosebite de centrul urbei, cartierele mărginașe semănau frapant cu satele de cîmpie, cu ulițele lor nepavate și femeile care scoteau apa de la cișmeaua din capul străzii. Dincolo de garduri erau grădini de flori, iar birturile erau anunțate de gălăgia și  cheful ce domneau acolo chiar și dimineața, cînd lucrătorii din tura de noapte făceau o mică escală înainte de culcare. Parcursul de circa 500 de metri sau de un kilometru al unui copil de șapte ani era punctat de repere, orașul vorbindu-i prin casele și oamenii săi, prin natura luxuriantă și prin locurile libere, virgine, numai bune de colonizat.

Nu același lucru se mai petrece acum. Un copil de 7 ani care străbate 500 de metri din centrul orașului va vedea casele venerabile construite acum 100 de ani. Numai că acestea vor avea pereții crăpați și rîncezi, plini de mîzgăleli, gardurile ruginite și soclurile mîncate și înnegrite. Prin perforații realizate de meșteri nepricepuți, casele sînt invadate de cabluri și țevi care, în devălmășia lor lipsită de orice coordonare, nu înseamnă nimic altceva decît confortul indispensabil locuințelor contemporane. Din trotuarul asfaltat ies guri de aerisire care emană duhori aburinde. Clădirile noi nu mai oferă nimic trecătorului înalt de un metru. Chiar și ușile de acces sînt, adesea, opace pînă la acest nivel. Dacă întoarce privirea spre stradă, copilul vede mașini, multe mașini, trecînd în cea mai mare viteză. Din acest motiv, ferestrele dinspre stradă ale caselor vechi au fost zidite sau nu au mai fost deschise de foarte mulți ani, căpătînd un aspect sinistru. Nici trotuarul nu mai este atît de sigur, el fiind folosit pentru parcarea mașinilor care trebuie să mai și stea undeva, nu doar să meargă. Noxe, poluare, gălăgie infernală. Afișe scorojite. Cabluri învălătucite, adesea căzute la pămînt.

Nici la periferie lucrurile nu stau mai bine. Aici, aleile dintre blocuri sînt străjuite de garduri din plasă metalică și boschete care împiedică privirea să pătrundă în spațiile verzi dintre blocuri. Străzile sînt mărginite, pe ambele laturi, de mașini. Trotuarele foarte înguste, gîndite în anii 1960, sînt acum ocupate de mașini parcate, iar pe stradă, în afară de copii, circulă multe alte mașini. Multe dintre spațiile comerciale de la parterul blocurilor au ferestrele opace, fie pentru a putea amenaja rafturi, la interior, fie pentru a-i feri de priviri indiscrete pe împătimiții jocurilor de noroc. Parcursul copilului, departe de a-i oferi o legătură cu un oraș recognoscibil și pe care îl va iubi cînd va fi mare, îi arată acestuia doar un nonsens urban, un nimic organizat doar pentru a rezolva problema mașinilor și aprovizionării, un spațiu ubicuu și indiferent, izvorît din necesitățile adulților, din care frumosul a fost extirpat asemeni unui organ inutil. Odată cu el, au dispărut ideile de armonie, identitate, referință culturală și monument, adică acea construcție care evocă ceva dincolo de ea însăși, care ne trimite la memorie, la amintire.

Așa stînd lucrurile, poate nu ar strica să încercăm să privim urbea cu ochii și sensibilitatea unor copii și să încercăm să le redăm locul lor într-un oraș din care i-am alungat și de care tot noi încercăm să-i ferim cu orice chip. Copilul este dus la și de la școală în mașină, în cea mai mare viteză, dizlocîndul brutal dintr-un loc într-altul, iar la sfîrșitul săptămînii, dacă se poate, de joi, înaintea convoaielor de refugiați, părăsește așezarea poluată pentru zări mai curate, mai liniștite. Vom putea găsi, în noi înșine, resursele pentru a-i face pe copiii noștri să-și iubească orașul, cînd vor fi mari?

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.