O lume a poveștilor

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
O lume a poveștilor jpeg

Înduioșată de sluțenia piticului Cinabru și de suferințele mamei acestuia, zîna Rosabelverde ticluiește o vrajă. Pieptănîndu-l cu un pieptene magic împrăștie în jurul lui un farmec atît de puternic încît provoacă o hipnoză în masă și oricine l-ar fi privit n-ar mai fi văzut realitatea, ci o fantasmă.

Astfel, chiar dacă Cinabru este esența răului, urît atît fizic, cît și sufletește, datorită vrăjii oamenii nu-i mai văd goliciunea sufletească, ci îl consideră un om plin de generozitate. Nu mai văd o lighioană care mușcă și mîrîie, ci un tînăr rafinat, cu darul conversației. Nu-și mai dau seama că au de-a face cu o creatură malițioasă și hîdă, ci sînt convinși că au în față o persoană delicată și chipeșă. În plus, toate meritele pe care le-ar fi avut cineva care ar fi muncit în preajma sa i-ar fi revenit lui. Lighioana ajunge astfel, grație magiei, la onoruri nemeritate, devenind chiar ministru – iar din această funcție nu va face nimic altceva decît să sărăcească țara, să supună locuitorii la cazne și batjocură – însă, din nou, înrobită de vrajă, lumea va accepta toate neajunsurile cu bucurie, percepînd înjosirea drept dar divin, iar pe tiran – drept un binefăcător.

Piticul Cinabru, povestea lui E.T.A. Hoffmann, este pentru mine nu doar prima poveste pe care am buchisit-o pe cînd eram copil, ci și una care m-a marcat și m-a însoțit întreaga viață ca un memento că deși realitatea este, uneori, atît de cumplit de evidentă, o pîclă vrăjitorească ne poate acoperi atît ochii, cît și mintea, făcîndu-ne prizonierii unei fantasme.

Și m-am gîndit la această poveste în contextul unui prezent în care se vorbește din ce în ce mai mult despre acele „narative” – un termen care desemnează nu doar un fake news, ci o întreagă țesătură de fake news-uri, scenarii ale unei realități paralele, întru totul echivalente vrăjii zînei Rosabelverde.

Însă narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.

Nazismul a fost un astfel de narativ. La fel, și comunismul. Pornind din vremurile copilăriei sale, cînd a trăit pe deplin persecuțiile contra evreilor, Cyrulnik face o analiză a acestor narative, explicînd mecanismele care le conferă atîta putere și le atrag atîția adepți. Încă din titlul Le Laboureur et les Mangeurs de vent. Liberté intérieure et confortable servitude, Cyrulnik face o distincție între cei care muncesc din greu ca să mențină în permanență o relație directă, neobosită și nealterată cu realitatea, oameni pe care îi numește „truditori”, și „devoratorii de vînt”, cei care se lasă prinși în mrejele vrăjilor ideilor livrate de-a gata, complăcîndu-se în comoditatea unor stereotipuri, căzînd într-o realitate paralelă.

„Cînd vorbim despre tagma persecutorilor, vorbim și despre intelectuali de prim rang, despre psihopați sau delincvenți, însă vorbim și despre un mare număr de oameni pur și simplu obișnuiți” –  scrie Cyrulnik, afirmînd totodată că mulți dintre acești oameni obișnuiți, pe care îi caracterizează „lenea gîndirii”, sînt, de fapt, cei care înlesnesc instaurarea dictaturilor. Spre deosebire, „truditorii” vor munci pentru aflarea unui adevăr – se vor informa și vor trece prin sita rațiunii orice scenariu, fără a se lăsa manipulați de vorbe meșteșugite și visuri de grandoare. Însă aceștia, după cum sugerează și singularul folosit în titlul cărții, sînt, de obicei, mai puțini decît „devoratorii de vînt”.

„Euforia care promite o utopie se opune bucuriei autentice a truditorilor, cei care muncesc pentru a descoperi bogăția care sălășluiește în banalitate. Cei îndrăgostiți de grandoare nu se obosesc să-și pună întrebări care i-ar deranja din visare, ci preferă acea coerența extatică ce îi rupe de realitate și îi menține într-o logică a iraționalului, un delir metodic elaborat și atît de strălucitor încît orbește gîndirea, împiedicînd orice urmă de îndoială, interzicînd dilemele care ar dilua extazul delirului logicii lor.”

Ce îi face totuși pe unii să pice în plasa acestui delir al logicii? În primul rînd o lene a gîndirii și o simplitatea binară care le conferă o stare de siguranță – totul trebuie să fie clar, negru și alb, fără nici o umbră de îndoială, ca să aibă siguranța că au înțeles pe deplin despre ce este vorba.

„Copiii sînt țintele inevitabile ale acestor discursuri mult prea clare, fiindcă ei au nevoie de categorii binare pentru a începe să gîndească: tot ce nu e frumos e rău, tot ce nu e mare e mic, cine nu e bărbat e femeie. Datorită acestei clarități arbitrare, copiii dobîndesc în primul rînd un sentiment de siguranță față de părinți, religie, colegii de la școală sau învățător. Iar această stare de siguranță este baza de care avem nevoie pentru a ne construi o primă viziuni asupra lumii, o certitudine clară care ne dă încredere în noi, ajutîndu-ne să ne aflăm locul în familie și în societate.”

Însă această primă etapă, chiar dacă este necesară, nu este și suficientă, dacă ne dorim autonomia gîndirii. Dacă pentru unii această bază a încrederii în sine este un punct de la care pot începe să călătorească, pentru alții este încetarea călătoriei, un loc pe care nu-l vor mai părăsi, căci se mulțumesc să rămînă în permanență doar pe terenul unor certitudini primare. Siguranța pe care această fundație le-o oferă le este suficientă, însă mintea lor se închide, oprindu-se din a mai căuta informații noi, iar ei devenind, în același timp, și prizonierii, dar și gardieni feroce ai propriilor certitudini. „Cînd cineva se închistează în perimetrul acestei fundații, nu va mai căuta să învețe, să experimenteze și să cunoască împrejurimile, iar gîndirea va deveni una de clan, o certitudine fără negociere: «Așa e și nu altfel... dacă nu gîndești ca mine, înseamnă că ești nebun». Se dezvoltă astfel o credință abuzivă care augmentează încrederea în sine, însă oprește dezvoltarea gîndirii, întocmai ca în cazurile fanaticilor. Și, cu cît această manieră de a percepe lumea se repetă, schimbarea nu mai este posibilă. Gîndirea de clan protejează personalitatea, exaltă sufletul și îi face extrem de fericiți pe cei care pregătesc un război împotriva celor care nu gîndesc ca ei. Războaiele credințelor sînt inexorabile.”

Regimurile dictatoriale, susține Cyrulnik, se bazează tocmai pe nevoia oamenilor de a avea acest nivel primar de siguranță, care le condiționează încrederea în sine de încrederea în cineva care îi protejează (precum relația dintre părinți și copiii mici): „Vă spun adevărul – susține Salvatorul. Dacă mă veți urma și mă veți asculta veți avea parte de glorie și bucurie, și voi, și familiile voastre. Suferința vine doar din partea celor care se opun fericirii noastre, cei care gîndesc în alt fel decît o facem noi. Cei care au alte credințe sînt dușmanii noștri” – o narațiune căreia, susține psihiatrul, multora le e greu să-i reziste. Și nici cînd realitatea din spatele mirajului se năpustește asupra lor nu își mai pot schimba părerile, fiind mult prea ancorați în nevoia lor de a crede acea narațiune – încrederea în narațiune suprapunîndu-se peste încrederea în sine. În plus, „devoratorii de vînt” se validează prin dependența de grup – oameni care au aceleași convingeri.

„Unii au atîta nevoie de a aparține unui grup încît interiorizează orice narativ li se oferă, evitînd să-l judece. Orice critică le-ar tulbura nevoia lor principală de a aparține unei comunități. (...) Aceștia se vor mulțumi să recite narativul precum o certitudine captivantă, un extaz care le permite să se simtă în siguranță în acea logică a ilogicului de care vorbea Hannah Arendt. Ceilalți, care preferă să continue explorarea de unii singuri, și nu pe căi deja bătătorite, adoptă strategia truditorului. Se lovesc de pietre, adulmecă mirosul de lut și le face plăcere să descopere rădăcinile realității. Pe de o parte, fericirea extaziaților încîntă mintea și o transportă în afara ei, într-un raționament fără rădăcini numit «delir logic». Pe de alta, fericirea truditorilor dezvoltă o cunoaștere testată senzorial, pentru că ei ating, palpează, ascultă, precum practicanții care se află pe teren.”

În povestea lui E.T.A. Hoffmann, binele învinge, iar vraja este destrămată. Cei înrobiți de vraja zînei se trezesc la realitate și sînt îngroziți că au fost în stare să vadă un monstru drept un erou –  iar groaza lor se transformă în furie. Totuși, există și cei care, deși eliberați de vrajă și văzînd cu ochii lor că au susținut un monstru, rămîn încă ancorați în iluzie, oftînd după „bietul Cinabru” care „nu a fost chiar atît de rău”. Acești nostalgici sînt, de fapt, oameni care nu pot accepta că au greșit.

Chiar dacă Piticul Cinabru este o poveste fantastică, Hoffmann a declarat că unele personaje erau inspirate din realitate. Și, uneori, realitatea se inspiră din povești, însă monștrii sînt transformați în prinți nu prin vraja unei zîne, ci prin hipnotizarea propriilor minți de a trăi într-o lume a poveștilor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Concluziile surprinzătoare ale unui român care a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali faţă de Cluj sau Bucureşti. „Mă costă 10 euro pe noapte”
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social, după cum spune chiar el. Patrik a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali comparativ cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile au fost surprinzătoare
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
EXCLUSIV Millie Bobby Brown, actriţa din „Stranger Things“: „M-am îndrăgostit de Unsprezece şi am simţit că vreau să fiu ca ea“
Actriţa Millie Bobby Brown spune că o catalogare a serialului drept doar un thriller SF ar fi superficială, căci „Stranger Things“ tratează probleme reale – spre exemplu, personajul pe care îl interpretează, Unsprezece, se confruntă cu „stresul posttraumatic şi traumele din copilărie“.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.