Neștiuta pivniță boltită

Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
Neștiuta pivniță boltită jpeg

Pe cînd se întorcea de la școală, observă că, printr-o aerisire joasă pe lîngă care trecea zilnic, se putea ajunge destul de ușor într-o pivniță care, ca orice spațiu subteran, poate înflăcăra imaginația unui copil, mai ales că abia atunci o observase pentru prima oară. Așa că, fără a se gîndi prea mult, se lăsă să alunece printre barele de fier și ajunse, fără să se lovească, în subsol. Era întuneric acolo și fu nevoit să aprindă lanterna pentru a putea vedea ceva. Hmmm… „arată destul de urît”, gîndi el: pereți pustii și sumbri, reci, spectrali și umezi de jur împrejur, un osuar ceva mai departe, iar în mijloc o gaură neagră, goală și adîncă, atît de adîncă încît nici măcar lumina lanternei nu se întorcea reflectată. Pereții cavernei tresăltau regulat, ca respirația unui monstru adormit...

Aproape că îi dădură lacrimile văzînd un loc atît de trist și de bună seamă că ar fi fugit dacă o curiozitate imprudentă nu l-ar fi împiedicat; rămase pe loc, își scoase flautul din ghiozdan și începu să cînte în tăcere o melodie duioasă, în gamă minoră, desigur, ca nu cumva un sunet prea îndrăzneț să curme liniștea și să scrijelească murii ostili ai unui beci pustiu. Surprinzător, grota reverbera plăcut tăcuta muzică și, pe măsură ce cînta, din bezna încremenită a abisului începu să țîșnească o rază de lumină, întîi roșiatică și firavă, apoi galbenă, verde și, în cele din urmă, din ce în ce mai albastră. Se opri din cîntat, uimit, în timp ce melodia ecourilor sale estompate picta un senin pe povîrnișurile moi și încețoșate ale grotei. Acum, peștera era scăldată într-un delicat azur, iar crevasa neagră din mijloc, privită de aproape, se umpluse cu apă cristalină, din care, cu prudență și teamă de necunoscut, copilul sorbi un diamant perfect rotund și, prin urmare imposibil, de stranietate.

Căpătă curaj și pătrunse mai adînc în subteran sau, mai bine zis, acceptă să fie absorbit de un curent vag și rugător ce-l călăuzea înăuntru cu blîndețe, avînd conștiința faptului că, deși poate nu s-ar fi cuvenit să facă asta, totuși, în orice moment, ar fi putut să fugă afară, unde lumina e albă și rece, iar contururile clare, precise și tăioase, mai ales tăioase, așa, ca o temă pentru acasă. În acea lumină pală, străvezie, osuarul îndepărtat se dovedi a fi o stivă haotică și neverosimilă de sculpturi înfățișînd iubiri străvechi și nebunești pasiuni, încă frumoase, dar măcinate de trecerea timpului, îngrămădite unele peste altele cu o frenezie care nu putea fi decît rodul unor căutări tot atît de neostoite pe cît de zadarnice, la fel ca idealul, sau speranța, sau chiar viața… Zeițe păgîne din marmură albă, înlănțuite de mușchi, brațe, picioare și torsuri sfărîmate, manticore turnate în fontă, amestecate cu volumele vechi și uitate ale înțelepciunii alchimiștilor, un cîine aproape viu, încremenit în lemn putred, doi nori prăfuiți și deșirați, seci și buni de aruncat, precum și multe alte obiecte ciudate, a căror întrebuințare și semnificație nu puteau fi nici măcar ghicite, alcătuiau labirintul profund și fără de ieșire în care cineva, demult, se pierduse cu nesaț, căutînd, cu mult înaintea secolelor, formula nelimitării. În spatele muntelui zadarnic de statui, eboșe, mulaje, încercări repetate și îndărătnice, accidente, derapaje, viscole și partituri, instrumente felurite, oxidate și rupte, dezamăgiri și imnuri, puteau fi întrezărite, nu fără efort, chiar alături de un mic bestiar teratologic, caietele mucede cu ecuațiile visării, scrise mărunt cu cerneala aspirațiilor, acum ștearsă, cursă și acoperită cu un strat gros și impenetrabil de uitare.

Pereții încă mai vibrau notele muzicale, parcă jucîndu-se cu ele, repetîndu-le și declinîndu-le în pliuri obscure, iar copilul se simți mai bine, locul nu mai părea urît, ba chiar putea să simtă o tandrețe intrinsecă acelui vid ondulat, cu limitele lui calde și imprecise. Adormi calm, adormi adînc, adormi luminos și muzical, iar culcușul unde se odihnea deveni mai moale și mai cald, modelat întocmai după conturul micuței sale ființe. Dormi liniștit și blînd, tresărind arareori de tulburi temeri sumbre, dar mîngîiat cu drag de răsuflarea boreală din pivniță, pentru care sosirea copilului era, de bună seamă, cel mai frumos lucru care i se întîmplase în ultimele veșnicii pe care le mărturisise, căci casa de deasupra fusese construită peste pivnița veche și tot așa, casă după casă, pînă cînd nimeni nu mai știa de cînd e beciul, cine îl făcuse și ce era în el.

Cînd se trezi, spațiul era mai mare și mai strălucitor, pereții erau luminați de tainice și neștiute cristale de stîncă, agate și ametiste, opale și turmaline și, nu putea fi doar o impresie, din fîntînă răsuna o muzică plăcută, învăluitoare, care parcă îl ruga să nu plece sau poate îi șoptea doar numele, cum îl aflase oare? Se apropie de izvor și acesta îi reflectă un chip liniștit și radios, pe cînd sorbea din apa stranie și cristalină a diamantelor perfect rotunde și, prin urmare, imposibile, din care gustase cu teamă în ajun; cînd își ridică fruntea, un fir de păr se scutură și pluti pe oglinda fîntînii, descrise un cerc tremurător și ezitant, apoi se cufundă cu repeziciune în adînc, parcă sorbit de un vîrtej nevăzut. Apa, tulburată pentru o secundă, redeveni oglindă, nemișcată și zîmbitoare.

Totuși, oricine știe că, deși copiilor le place uneori să doarmă, menirea lor este jocul. Copilul adună în ghiozdan la repezeală cîteva diamante și escaladă fereastra pentru a ieși din acel beci fericit pentru că îl vede plecînd și trist, foarte trist pentru că nu îl poate ține mereu lîngă el și care, în secret, nutrea speranța că pruncul își va aminti fîntîna și va mai veni, uneori, cu drag, să o caute în bezna cavernei și să mai bea un diamant rotund și, prin urmare, perfect imposibil, de zgură de vis topită de lumina unui suflet curat…

Atunci, prin ferestruica reveriilor sale apăru un curcubeu înalt, deasupra acoperișurilor caselor, profilat pe tăriile abstracte ale idealurilor și pe oceanele nesfîrșit de albastre și de adînci ale dăruirii de sine, iar forma lui străvezie rămase decupată în tainicul legămînt de lumină și prietenie, alungînd definitiv dezolarea pivniței boltite, care acum știa cu certitudine că adevărul pe care îl căutase din timpuri imemoriale nu e doar o plăsmuire a imaginației arhitectului său, de vreme ce copilul există, în carne și oase, și, odată cu el, cu siguranță, există și sens...

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.