„Nenea pe cal“ și orașul în care trăim

Lucian MIHAI
Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
„Nenea pe cal“ și orașul în care trăim jpeg

„Am reușit să-i fac pe bucureșteni să iubească Bucureștii și sînt mîndru că emulațiunea entuziastă dintre cetățeni mă ajută în operarea mea cu sugestiuni variate și zilnice.“ – Dem I. Dobrescu, primar al Bucureștiului în perioada februarie 1929 – ianuarie 1934.

Sîmbătă dimineață, autobuzul 368 e aproape gol. Hotărîsem devreme cu băiatul meu să facem o plimbare prin București cu autobuzul și să-l încercăm și pe cel turistic, cu platformă. Sîmbătă dimineață, orașul pare mai respirabil, parcă mai vizibil și mai frumos. Autobuzul face dreapta dinspre Știrbei Vodă pe Calea Victoriei. Ateneul se vede mai bine azi, cu parcarea de la Hilton aproape goală. În fața noastră, la cîteva scaune, un bunic cu nepotul în brațe răspunde cu răbdare la întrebările ce nu se mai opresc. Atenția copilului e atrasă brusc de statuia lui Carol I. Îl arată cu degetul, întrebător, iar răspunsul bunicului vine rapid: „Da, bunicu’, nenea pe cal“.

Formularea bunicului, „nenea pe cal“, mă zgîrie pe ureche. Copiii iubesc poveștile cu regi și cavaleri, de ce nu regele pe cal, de ce nu regele Carol pe cal? Indiferent dacă bunicul știa sau nu cine era pe cal, rezultatul e același, asistam la încă o mică oportunitate ratată pentru un copil de a se conecta emoțional cu orașul, cu reperele lui. Îmi vin în minte alte exemple în care am mai trăit sentimente similare, și ele apar cel mai des atunci cînd încerci să te întîlnești cu cineva într-un loc anume sau să-i explici unde găsește un punct de interes. „La ieșirea din pasaj către Palatul Suțu“, „Care-i ăla, că nu știu?“, „Muzeul de Istorie al Bucureștiului?!?“, privire confuză, „Nu prea știu centrul, că am copilărit în Sălăjan“, vine scuza care mă irită. Îmi vine să răspund că eu am copilărit în Constanța, dar nu cred că ar fi constructiv.

Alteori reperele există, dar vag, legate de rezonanța lor fonetică, nicidecum de cea istorică sau măcar geografică: „…la Street Delivery, la intersecția cu Eduard Cvintet“ – și îmi aud gîndurile ca la Radio Erevan spunînd: da, sigur, dar nu e Eduard Cvintet, ci Edgar Quinet, și da, e acolo, dar nu e Quinet, ci Pitar Moș, desigur ambele străzi cu sedii ale Universității București.

Poate cel mai traumatizant moment pentru mine a fost cel al demolării Halei Matache, cînd subiectul era chiar dispariția un reper urban important. Atunci am observat că pentru mulți, inclusiv apropiați, traficul auto și confortul personal erau mai importante decît protejarea unui reper monument, iar pentru cei mai mulți era doar indiferență. În 31 de ani, de cînd trăiesc în București, am întîlnit numeroase astfel de situații și nu cu oameni care s-au mutat recent aici. Și nu cred că risc prea mult generalizînd. Din păcate, ignoranța și indiferența au dus la dispariția unui alt monument de arhitectură care nu a căpătat aceeași expunere mediatică precum Hala Matache. „Nu am știut că e monument“, a fost unul din răspunsurile Ministerului Transporturilor după demolarea podului de cale ferată Băneasa care făcea parte dintr un ansamblu modernist alături de Gara Băneasa și de Fîntîna Miorița, iar presiunea publică pentru a se relua traficul, adică a locuitorilor acestui oraș, a contat mai mult în graba cu care a dispărut acest monument.

Relația de indiferență și ignoranța cu care e tratat orașul acesta se reflectă direct și în felul cum arată. Cauzele istorice, culturale, economice și educaționale ale acestei relații între oraș și locuitorii săi sînt multiple, dar dacă ne dorim să arate mai bine, cred că un început bun, un prim pas la nivel individual ar fi ca fiecare dintre noi să îl cunoaștem mai bine.

Sentimentul de apartenență la un oraș, la o comunitate urbană, se clădește în timp și mulți factori îl influențează. Cred că unul din ei se leagă de repere, de cunoașterea lor, iar sentimentul de apartenență determină grijă, afecțiune și acestea pot să transforme orice, inclusiv un oraș întreg.

Mă enervasem pentru că mi se părea că e o legătură directă între „nenea pe cal“ și „nu am știut că e monument“. Am coborît la „Orizont“ pe Dem I. Dobrescu, și am început să îi povestesc băiatului meu despre primarul Tîrnăcop și alte povești despre ce lucruri făcuse el pentru București. De regele Carol știa. 

Lucian Mihai este trainer și partener la compania Interact, cu o experiență de 18 ani în management de servicii profesionale și training. A fost ales Trainer-ul anului în 2008.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.