Neajunsurile democraţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 442 din 2-8 august 2012
Neajunsurile democraţiei jpeg

Una dintre obsesiile sociologilor şi, în general, a realizatorilor de sondaje de la noi este aceea de a ne întreba dacă sîntem mulţumiţi de direcţia în care se îndreaptă ţara. Răspunsul este acelaşi de fiecare dată. Cu o constanţă enervantă şi în procente mari, populaţia îşi manifestă dezacordul pentru ceea ce se întîmplă în jurul său. Ca urmare, de fiecare dată, sociologii, economiştii şi alte categorii sociale caută explicaţii la o situaţie pe care ei o consideră paradoxală. Cum să se pronunţe mereu, aşa, un popor care a făcut o revoluţie pentru a-şi recăpăta libertatea politică?

Cu timpul, a nu fi de acord cu ce se întîmplă a devenit o modă. Trăim un fel de nihilism naţional în care toată lumea se scaldă ascunzîndu-se după expresii de genul: „nu este bine dom’le“, „nu, noi nu avem vocaţie democratică“, „la noi, asta sau ailaltă nu se pot face“, „numai la noi este aşa“ ş.a.m.d.

Chiar şi în medii mai elevate, acuzele de acest gen sînt vehiculate ca un paravan în spatele căruia se ascund tot felul de defecte umane, de la lene pînă la impotenţă şi chiar lipsă de patriotism. Nimic niciodată nu este bine şi lucrul cel mai comod este să nu încerci ceva pentru că oricum „nu se poate“. Cel mai rău mă enervez cînd văd tot felul de neaveniţi cum ne spun din vîrful buzelor că România nu are vocaţie democratică. De regulă această afirmaţie este însoţită de o voce gravă, ţuguirea buzelor şi ridicarea mîinilor în aer a disperare. Prin gestică ni se sugerează să-i ascultăm cu atenţie, că ei sînt deştepţi şi ştiu foarte bine ce spun. Următoarea propoziţie se referă la starea combinată de sărăcie şi democraţie şi că nu putem rămîne aşa, trebuie să facem ceva. Cînd să propună un proiect, îşi înghit cuvintele. Se întîmplă asta pentru că ar trebui să ne îndrepte spre modele infirmate de istorie ale unor totalitarisme care au pus în pericol chiar civilizaţia umană.

Sub impactul mass-media s-a intrat chiar într-un gen de nevroză, alimentată de violenţa politică din ultimul timp, în care toată lumea este îngrijorată şi caută cu disperare soluţii pe care le împărtăşeşte celor apropiaţi. Fiecare este convins de adevărul enunţurilor sale, fiind supărat că guvernanţii nu fac ce li se sugerează. România este o imensă fierărie a lui Iocan în care fiecare gospodină are soluţii la rezolvarea insolubilei probleme a instabilităţii politice.

Toate acestea vin din ignoranţă. Dincolo de democraţie, adică de libertatea politică, nu se află nimic. Sistemul politic democratic este instabil pentru că este viu. Răspunsul supărător la întrebarea în legătură cu direcţia în care ne îndreptăm vine tocmai din această neînţelegere. Contemporanii noştri şi-ar dori să fie liberi, dar să fie guvernaţi autoritar. O percepţie periculoasă, dar normală pentru ei, care le oferă singura pistă pentru a fugi de responsabilitatea pe care o implică orice tip de libertate. Cu alte cuvinte, am vrea să fim liberi, numai că vrem în acelaşi timp ca destinul să ne fie condus de un zeu, oricare ar fi el...

Nu cred să existe cuvinte mai memorabile despre democraţie decît cele spuse de Jean-Jacques Rousseau: „Adăugăm că nu există guvernămînt mai supus războaielor civile şi tulburărilor lăuntrice decît cel democratic sau popular, pentru că nu există nici unul care să tindă atît de tare şi atît de continuu să-şi schimbe forma şi care să ceară atîta vigilenţă şi curaj pentru a fi menţinut în forma sa. Cetăţeanul, mai ales în statele cu această alcătuire, trebuie să se înarmeze cu forţă şi statornicie şi să-şi repete în fiecare zi a vieţii, în sinea lui, cuvintele unui virtuos palatin din Dieta Poloniei: «Mai bine o libertate primejdioasă decît o sclavie liniştită. Dacă ar exista un popor de zei, s-ar guverna democratic. Oamenilor nu li se potriveşte un guvernămînt atît de perfect»“. (Contractul social, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 183)

Un guvernămînt perfect şi totuşi atît de imperfect pentru că este pus în opera socială de oameni.

Savantul român Mihail Ralea este unul dintre cei care şi-au luat sarcina de a vorbi despre frumuseţea, dar şi despre imperfecţiunea democraţiei. El defineşte democraţia ca pe „un artificiu de guvernămînt care controlează şi opreşte abuzurile, care opreşte pe cei care ne conduc să nu înlăture libera expansiune (afirmare) a conduşilor. Cu o formulă mai clară am defini acest regim politic astfel: «democraţia este regimul politic care oferă minimum de libertate permisă guvernanţilor şi maximum de libertate permisă guvernaţilor»“. (Contribuţii la ştiinţa societăţii, Editura Casei şcoalelor, Bucureşti, 1927, p. 99)

Tipul de răspuns, despre care am mai vorbit, oferit de populaţia României şi confuzia pe care o afişează chiar o bună parte a elitelor sale au legătură, în mod evident, cu modul de exercitare a puterii în ţara noastră. Nu ştim ce este democraţia şi nu sîntem obişnuiţi cu exercitarea puterii în democraţie. Ne ataşăm de oamenii politici într-un mod specific societăţilor totalitare, le oferim în imaginaţia noastră puteri pe care nu le au şi le cerem să facă lucruri pe care nu le pot face. 

În continuare, autorul citat pune degetul pe rană, cînd subliniază, vorbind despre neajunsurile democraţiei, că „imposibilitatea de creaţie a democraţiei se reduce la următoarele două puncte: 1) sistemul reprezentativ al democraţiei, bazat pe criterii pur politice, nu numai că nu încurajează competiţia, dar o sabotează; 2) chiar dacă parlamentele democratice ar selecta oameni competenţi, ele n-ar putea produce nimic din cauza individualismului lor excesiv, din cauza disensiunilor dintre grupuri, care întreţin o permanentă instabilitate a ministerelor şi prin urmare o lipsă totală de continuitate în administrare şi legiferare“.

Este un cerc vicios pe care îl percepem şi îl multiplicăm şi noi. El vine, aşa cum arătam, dintr-o percepţie greşită a rolului pe care trebuie să-l joace omul politic în democraţie. Omul politic trebuie să păzească libertăţile cu atenţie, să facă legi prin atenta supraveghere a stării sociale, să administreze integru şi distant, fără a fi un măscărici, aşa cum se exprima Pitagora, acum cîteva mii de ani despre unii dintre ei.

Mergînd pe linia afirmaţiei că democraţia este un regim imperfect, Mihail Ralea ne pune în situaţia unei „îngrijorări“ definitive, asemănătoare cu cea a omului de bună-credinţă, dar cu o instrucţie uşor improvizată, care se uită seara la televizor şi nu mai înţelege nimic: „dar un regim incompetent nu poate produce şi nu poate remedia nimic…“

Am demonstrat că democraţia nu este un regim politic perfect. Ce ar trebui să facem pentru a-l îmbunătăţi? Să interzicem unor oameni să voteze? Să interzicem altora să candideze? Eu cred că tot ceea ce încercăm pentru corectura sa îi taie invariabil din substanţă. Politica este aşa pentru că oamenii liberi sînt aşa, şi acest „zgomot“ al democraţiei este de preferat tăcerii suspecte a oricărui regim dictatorial. Pe fondul unor tăceri suspecte au fost ucişi milioane de oameni şi răul făcut unor naţiuni a fost greu de reparat de-a lungul a mai multor generaţii.

O metodă de îmbunătăţire a situaţiei ar fi aceea de a genera o selecţie atentă a celor care se vor în fruntea treburilor. Să introducem votul pe profesii? Ar rezulta un for legislativ care ar respecta proporţionalitatea pe profesii. Dar care ar mai fi rolul politicii şi al doctrinelor politice? În acest context, Ralea face o trimitere la Anatole France care, „cu ironia sa obişnuită, ne prezintă undeva un cizmar care este convins că toate nenorocirile Franţei se datoresc faptului că ţara aceasta nu este condusă de cizmari“.

Pe fond, democraţia este o lume a convieţuirii (a vecinătăţii, cum spune Milton Friedman în Capitalism şi libertate) şi a respectului. Cînd este vorba despre treburile publice, fiecare dintre noi poate avea ceva de spus şi fiecare dintre noi trebuie să aibă o şansă de a ajunge în faţa concetăţenilor lui. Vechii romani, cînd aveau nevoie să ia o decizie, îşi chemau toţi cetăţenii să ia parte la adunări publice. Acolo se vota chiar şi pornirea sau finalizarea unui război. Poate că cei care votau puteau vota greşit, numai că, iată, Roma antică a fost cea mai grandioasă construcţie imperială a tuturor timpurilor.

E bine să acordăm atenţie politicii. Asta înseamnă că nu sîntem indiferenţi la destinul nostru, al comunităţii şi al ţării căreia îi aparţinem. Să eliminăm, însă, pasiunile inutile şi soluţiile care ne fac, iată, de rîsul lumii întregi. Democraţia este baza lumii pe care ne-am dorit-o şi, oricît de imperfectă ar fi, nu avem altă variantă. Chiar dacă ni se pare cel mai adesea ca fiind contraproductivă, găunoasă, gălăgioasă şi lipsită de sens, aceasta este democraţia. Libertatea politică este fundamentală, ea este baza şi garanţia libertăţii economice, a libertăţii de exprimare, a libertăţii justiţiei ş.a.m.d.

O discuţie aparte ar merita să purtăm pe tema legăturii dintre democraţie şi prosperitate economică. Ar trebui să răspundem la întrebarea dacă România poate ajunge la avînt economic, avînd la bază un sistem politic democratic. Eu cred că numai aşa putem construi durabil, dar nu mai este aici loc pentru argumente. Voi încheia folosind cuvintele savantului român pe care l-am luat în ajutor, Mihail Ralea: „Oricine îşi poate da seama, însă, printr-o simplă constatare, că ţările democratice sînt astăzi în fruntea popoarelor, iar ţările despotice pe ultima treaptă e ierarhiei“. Aceste cuvinte sînt scrise în anul 1927. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.