N-avem valoare?

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
N avem valoare? jpeg

Am moderat recent o dezbatere a cărei temă a gravitat în jurul recuperării patrimoniului construit bucureștean, a necesității păstrării moștenirii culturale arhitecturale ca reper pentru dezvoltarea orașului. Un important arhitect român a susținut că fondul construit bucureștean nu este unul valoros, judecîndu-l în comparație cu cel din Budapesta sau Praga, orașe cu care putem intra într-o oarecare competiție. Într-adevăr, dacă ne referim la abundența monumentelor din secolul al XIV-lea, comparația cu Praga ne pune în dificultate. Dar putem considera vechimea ca fiind argumentul ultim în stabilirea valorii unui oraș? Ce face ca un oraș să poată fi considerat valoros? Și de către cine?

Cartierul Eixample al Barcelonei, construit după planurile lui Ildefons Cerdà din 1855, cu modificările ulterioare, impresionează prin amenitate. Nu întîmplător, căci districtul a fost gîndit astfel încît distanța de proximitate, adică acea distanță pe care locuitorul ultimului etaj o are de parcurs pînă la cea mai apropiată brutărie, să nu depășească 200 de metri. Distribuția serviciilor și scara redusă a clădirilor, varietatea peisajului urban generată de curțile interioare, dintre care unele sînt deschise către stradă, creează una dintre cele mai plăcute și apreciate zone urbane. Fără a fi vechi, cartierul Eixample are o valoare inestimabilă pentru viața urbană, în general.

Devastată în 1963 de un cutremur feroce, capitala Macedoniei, Skopje, a renăscut mai modernă ca niciodată în stil metabolic, potrivit planului general trasat de Kenzo Tange. Clădirile guvernamentale, dar și clădirile mai puțin importante, ca oficiile poștale, poartă amprenta unei gîndiri arhitecturale orientate către adaptabilitate, viteză, hipermodernitate. Realizat în linii mari, orașul nou încapsulează principiile de proiectare ale unui modernism vizionar, dublate de geniul unui mare arhitect, iar în asta rezidă valoarea sa, în ciuda faptului că edilii se străduiesc în prezent să-l mutileze prin kitsch.

Un amic arhitect olandez a venit în București pentru cîteva zile, cu gîndul să facă un studiu despre blocurile ceaușiste din Crîngași și Drumul Taberei, accentul căzînd pe curțile determinate de lamele clădirilor. Într-o duminică dimineața, l-am lăsat să se plimbe prin cartierul armenesc, apoi prin cel evreiesc, prin Cotroceni și, la sfîrșitul zilei, i-am arătat parcelarea Filipescu. La cină, era ușor perplex, mi-a zis că o să cerceteze cu totul altceva. Ce anume? l-am întrebat. Deși văzuse multe, foarte multe orașe la viața lui de olandez zburător, nu mai văzuse nicăieri ceva asemănător cu Bucureștiul. L-am rugat să explice.

– Eram pe bulevardul Carol, admiram fronturile continue ale clădirilor și-mi ziceam că orașul seamănă destul de bine cu majoritatea orașelor europene, chiar cu Pesta. Apoi am intrat pe o străduță, mi-am notat, Ar-me-neas-că – am pronunțat corect? –, și acolo m-am trezit într-un cu totul alt oraș, mai exact, și ca să fiu întru totul sincer, fără supărare, într-un sat, în care casele stau în curte, și curțile una lîngă alta, și fiecare casă este altfel decît cealaltă. Una stă la stradă și în spate are o curte secretă, din care am zărit doar un mic leagăn agățat de un arțar. Următoarea era așezată pe fundul de lot. O alee mărginită de trandafiri și plante în ghivece conducea spre o intrare ogivală. Casa avea un foișor pe colț nu mai lat de un metru. Următoarea casă avea un portic cu coloane dorice și tot așa, pînă la un scuar, o mică piațetă cu biserică. Era ca la țară, doar că toate casele erau bogat decorate, elegante, eclectice, exuberante! Prin ferestrele înalte se vedeau uși cu cristaluri, candelabre, sobe de Meissen, lambriuri din stejar în stil neoclasic. Avem și noi, la Haga, astfel de case, așezate în curți, dar sînt toate aliniate și, mai mult sau mai puțin, asemănătoare una cu cealaltă. În orașul vostru dezordinea este fascinantă, o dezordine care vine din libertate și lipsă de îngrădire, dar o libertate seducătoare care a fost valorificată în forme spectaculoase în perioada interbelică. Această coexistență și varietate a unor stiluri de sinteză care se sprijină reciproc într-un mare sat, așa ceva este unic și neprețuit. Ce faceți voi pentru a păstra acest specific, această unicitate a orașului pe care îl locuiți?

Gîndirea practică a olandezului care, cu simț negustoresc, recunoscuse valoarea și își bătea mintea cum poate să o fructifice, m-a pus în dificultate. I-am povestit despre zonele protejate, dar pe el îl preocupa să pună orașul la treabă, să lege noul de vechi, să atragă cohorte de turiști, să transforme tot centrul într-un Centru Vechi plin de restaurante, baruri, bodegi, vedea transport în comun rapid și performant, gîndea politici de gentrificare municipală… Ușor cu pianul pe scări, i-am spus. Ce zici tu n-ar mai fi Bucureștiul pe care îl iubim, mai ales într-o după-amiază de vară, toropit sub cerul lui alb, pitit pe sub frunzișuri care explodează prin gardurile curților, cu canicula ce ține oamenii în case. Valoarea lui este dată de ceea ce ne oferă nouă, nu altora, de ceea ce ne place nouă la el. Îl iubim tocmai pentru că este, într-o atît de mare măsură, doar al nostru, iar din afară poate fi admirat, dar prea puțin înțeles. Dacă-l iubiți, mi-o-ntoarse olandezul, de ce faceți atît de puțin pentru el?

M-am gîndit la sensul întrebării lui și, ca să fiu cinstit, avea perfectă dreptate. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: cartierul Eixample, Barcelona, flickr

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Cum a explicat un comandant al separatiștilor pro ruși înfrângerile suferite în Ucraina FOTO  Captură Video  jpg
Explicația unui comandant separatist pentru înfrângerile din Ucraina: „Luptăm cu trupe NATO”
Propaganda rusă răspândește cea mai mare teorie a conspirației și anume faptul că NATO ar fi trimis trupe să lupte de partea ucrainenilor, iar principala resursă a taberei adverse o reprezintă informațiile.
cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
Scoala distrusa in Nikolaev - razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Zelenski interzice negocierile cu Putin. Armata ucraineană avansează pe frontul de sud
Este a 222-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski a semnat un decret privind excluderea oricăror negocieri de pace cu Vladimir Putin.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.