„Lucrători în domeniul serviciilor personale“

Publicat în Dilema Veche nr. 673 din 12-18 ianuarie 2017
„Lucrători în domeniul serviciilor personale“ jpeg

Aud tot mai des că ne îndreptăm spre o societate lucidă, cu conștiință științifică, pentru care religiozitatea a devenit un vestigiu de gîndire medievală ținut în priză de interese pur politice – la noi pentru a exploata electoral docilitatea creștină, la alții pentru a anima fanatismul islamic. Orele de religie din școli sînt tot mai problematice – profesorul de religie al nepoatei mele, încercînd cu diplomație să concilieze evoluționismul și creaționismul, le-a spus copiilor că oamenii au evoluat din oi păstorite de Iisus. Se generalizează ideea că banii publici nu mai trebuie să ajungă pe mîna Bisericii, căci preoții ortodocși sînt securiști, iar papistașii sînt pedofili. Citate ușor de ridiculizat din textul biblic sînt arătate drept dovezi pentru nocivitatea acestui „manual alternativ“ în fața evidenței științifice. Și totuși, îndepărtarea religiozității din mentalul românesc nu lasă un mai larg spațiu conștiinței de tip secular. În vacuumul spiritual rămas se revarsă idei ce par a satisface o nevoie fundamentală de magie și supranatural.

Simpla pomenire a lui Pitagora nu are cum să credibilizeze astrogramele prin care căutăm să preluăm controlul asupra destinului. Simetriile geometrice din feng-shui nu elimină suspiciunea că avem de-a face cu tulburări obsesiv-compulsive nediagnosticate.

Oscillococcinum rămîne cel mai vîndut produs străin al farmaciilor românești, iar cumpărătorii nu sînt nicidecum pensionarii bisericoși, ci o vastă populație convinsă de „principiul științific“ al diluării korsakoviene a ficatului de rață.

Am luat contact cu supranaturalul românesc în fragedă copilărie, în satul natal, cînd, în preajma înmormîntării unui vecin, femeile care au spălat mortul au confirmat pe șușotite zvonul că omul ar fi avut coadă, pe seama căreia se punea caracterul hain al individului. Altă dată am aflat că bătrîna care locuia singură și izolată dincolo de marginea satului ar fi avut copite. Culmea, preotul satului era vocea lucidității care ne îmbărbăta să nu luăm în seamă nonsensuri – tot ce merita știut despre supranatural era scris în Biblie și reglementat. Ulterior, preotul și-a pierdut credibilitatea făcînd un copil din flori cu o tînără din sat, iar prin asociere și-a pierdut-o și Biblia. Biserica a devenit nefrecventabilă, iar noi, sătenii, ne-am întors la ale noastre – femeia cu copite, omul cu coadă etc.

A fost așadar firesc ca în timpul liceului să iau contact cu muzica satanistă și literatura ocultă. Începea să se audă la noi de farsorii hedoniști și agenții provocatori ai culturii populare occidentale – fie pe filieră literară (Aleister Crowley, Timothy Leary), fie pe cea muzicală (Ozzy, Marilyn Manson). Cultura românească i-a filtrat sever, căci nu existau la noi puncte de referință. Nu prea există nici azi, cea mai apropiată personalitate de acest tip – Gregorian Bivolaru – n-a fost interesată să lase vreo creație artistică. Rockerii români au luat ideologiile ezoterice mult prea personal încît să mai rămînă loc pentru vreo propunere estetică (excepții obscure ar fi Satanochio și Marțolea), iar tentativele de a promova o literatură românească a supranaturalului au fost întîmpinate de public drept luări în derîdere a unor realități oculte cu care nu se glumește.

Ajuns în studenție, în calitate de membru al unui cenaclu de literatură SF-fantastică, am asistat la scindarea clubului în două facțiuni, una dintre ele insistînd să se ocupe de investigarea paranormalului – problemă serioasă pe care literatura fantastică o bagateliza, subminînd metodele „științifice“ ale pasionaților de telepatie, ectoplasmă și fenomene OZN. Era perioada investigațiilor din Pădurea Hoia-Baciu și a intrării serialului X-Files în conștiința românească, apăreau germenii îmbinării ocultului cu politicul. Revistele pentru gospodine începeau să publice, pe lîngă popularul horoscop, rubrici de practici ezoterice. CAEN includea coduri ocupaționale pentru chiromanție și astrologie, abia recent deghizate în categoria „Lucrători în domeniul serviciilor personale“.

Am întîlnit apoi supranaturalul deghizat în cărțile de aventuri patriotice ale lui Pavel Coruț. Credeam că erau o găselniță românească ce ar putea deschide apetitul spre o literatură fantastică autohtonă, însă materialele au ambiții istorice, documentaristice și motivaționale, hibridizînd ortodoxia românească cu concepte științifice ezoterice. Au fost substituite în timp cu materiale de import – o avalanșă de cărți de magie deghizate în „ghiduri de dezvoltare personală“ scrise într-o terminologie ceva mai tehnică, fără miză patriotică. Rugăciunea și ritualul sînt tot acolo, însă „strofele“ sînt altele, relația nu mai e mijlocită instituțional, iar entitatea divină care rezolvă probleme nu e viciată de personalizarea sub chipul unei figuri paterne dostoievskiene.

Astăzi, în 2016 – anul inimii și al intestinului subțire –, România se află pe un drum inițiat de flacăra violet a lui Aliodor Manolea, acest discret Gandalf al politicii autohtone. Nu știu la alții cum e, dar Clujul este invadat de un neomisticism cu audiență preponderent tînără, din rîndul celei care a abandonat creștinismul decrepit al părinților pentru superstiții mai palpitante. Titlul de Capitală Europeană a Tineretului în 2015 nu ne-a adus doar cinema, teatru și muzică, ci și un ZenFest în care nutriționiști și speakeri motivaționali se amestecă subtil cu astrologi, vindecători Theta certificați și psihologi cuantici. Ambiția orașului de mediu universitar, modern și cu ambiții de Silicon Valley românesc e contraponderată de faptul că extragerea radicalului a devenit o abilitate mai rară decît cunoașterea compatibilității zodiilor.

Se pare că miza decredibilizării Bisericii nu e vreo îmbunătățire a simțului realității, ci liberalizarea instituției ce gestionează relația românului cu supranaturalul. 

Aron Biro este autorul blog-ului http://aronbiro.blogspot.com.

Foto: Timothy Leary

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prea tîrziu și prea devreme
În 1993, cînd revista era la cele dintîi numere, mă aflam la început de liceu.
Zizi și neantul jpeg
Lucruri interzise: părul
Coafurile femeilor, în anii 1970-1980, nu erau atît de direct cenzurate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Tu pe cine ai în agendă?
În orașele mici e mai simplu, cercul e mai strîmt.
E cool să postești jpeg
Viitorul sună prost
Un cerc vicios ia astfel naștere: cu cît intră mai puțini oameni în învățămînt, cu atît se agravează pe termen lung deficitul de profesori
p 20 WC jpg
Cuvîntul rănit. Fenomenologia rugăciunii
Dumnezeu este o manifestare activă de sine în fața lui Dumnezeu
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Parabola intervalului
Andrei Pleșu este, așa cum știm, un excepțional mijlocitor.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Inteligența Artificială prezintă un risc de „extincție” pentru umanitate.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit