Lentoarea unei lumi

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Lentoarea unei lumi jpeg

Păcatul cel mai mare al călătorului e să creadă că socoteală de acasă se potrivește cu cea din tîrg. În partea asta de lume chiar nu e cazul. O lentoare dezarmantă învăluie și lucrurile, și oamenii. Tocmai am aflat că zborul meu a fost anulat. Singura variantă alternativă e să fac călătoria Odessa-București din trei bucăți. Doamna de la ghișeu îmi spune, zîmbind, că nu există locuri disponibile la cursa Austrian Airlines nici a doua zi. Deci, și dacă aș vrea, tot n-am de ales. Mă înarmez cu gîndul că voi petrece următoarele 14 ore în aeroporturi. Lîngă mine, un bărbat a deschis un bagaj mare și a scos dintre teancurile cu haine vreo zece cutii de conserve. El pare mai pregătit pentru drum decît mine. Le mută grijuliu în altă geantă. Gestul lui mă liniștește pentru moment. Și îmi promit ca, în următoarele 60 de minute, să nu mă mai uit deloc la ceas. Și reușesc. 

Orașul

Nu-mi amintesc exact cînd am auzit prima dată povestea unchiului Samson Jors, care a luptat la Odessa și s-a întors, apoi, de pe front pe jos. Trebuie să fi fost destul de mică și de asta numele orașului să mi se fi întipărit bine în minte. Mi se cam rupsese sufletul de bietul băiat, pe care eu îl cunoscusem cînd era deja în vîrstă, dar îl văzusem în niște poze de familie și mi-l imaginasem cum mersese el, zile în șir, desculț și flămînd, pe un drum prăfuit care nu se mai termina. 

Odessa în flăcări (regia Carmine Gallone), filmul propagandistic din 1942, descoperit relativ recent și făcut în studiourile Cinecittà din Roma, a fost arătat la TIFF în 2011. Decorul Castelului Bánffy de la Bonţida a rimat perfect cu glam-ul lui decadent.

Între idealizarea din melodrama de pe ecran și povestea de război care rulase, în copilărie, în mintea mea s-a creat o combinație care nu mai avea legătură cu nici o realitate. Dar a rămas fascinația pentru un loc în care mi-am dorit să ajung la un moment dat. Iar ocazia s-a numit ediția a șaptea a Festivalului Internațional de Film de la Odessa. 

Maria mi-a fost înger păzitor și de încredere pe durata celor cinci zile cît am stat în oraș. Studentă la Filologie, blondă și prietenoasă, aș fi vrut să-i spun, cînd m-a condus, că grija ei mi s-a părut că seamănă bine cu plăcintele armenești, făcute cu un aluat subțire, pe care le-am mîncat apoi și despre care mi-a spus că s-ar numi lavaș. 

În primul rînd, Odessa e un oraș întins, distanțele nu sînt mici și, fără mașină, le cam simți. Seamănă și cu Chișinăul, și cu Constanța, iar atmosfera e cînd cosmopolită, cînd de Românie a anilor ’90, ponosită și în tranziție. Însă toată lumea îți zîmbește și încearcă să te ajute. Centrul te întîmpină cu clădiri renovate, cu magazine și cîrciumi cochete. 

Cînd am ajuns la hotel, în cameră erau deja 100 de grade. Aerul condiționat ne rabotîi. Net-ul, nici el. Fata de la recepție îmi zice că în două ore se repară. O întreb: care dintre ele? Și începem să rîdem amîndouă. Trec vreo cinci ore, dar s-a ținut de cuvînt și chiar s-au pornit. Și adevărul e că rețeaua de Internet din oraș pare chiar mai bună decît la București. Cînd m-am plîns, un prieten mi-a scris: „Welcome to USSR! :)) Nu încerca să înțelegi ceva, bucură-te că ești acolo, în orașul ăla decrepit, dar foarte frumos“. Și după prima seară așa am făcut. 

O femeie îmbrăcată într-un halat albastru spăla intrarea unei instituții cu o cîrpă în dungi. Folosea un mop de lemn. Se oprea din cînd în cînd, clătea cîrpa și o storcea într-o găleată de tablă. În spatele ei tronau Opera impunătoare și o reclamă la un parfum franțuzesc. La pizzeria la care m-am așezat, un el și-o ea s-au ridicat de la masă. La ieșire, ea s-a împiedicat și a căzut. Gheață, săruri, lacrimi, rugăminți din partea lui să se ridice, că n-a pățit nimic. Nu, din fericire, nu și-a rupt piciorul. N-am înțeles ce și-au zis. Bărbatul a plecat pînă la urmă și a lă­sat‑o acolo, iar fata a stat un timp, ca o mireasă părăsită și tristă, pe un scaun de răchită, pînă cînd spectatorii de la mese s-au plictisit. În final și-a aranjat fusta și s-a îndepărtat de noi fără să șchiopăteze.

Restaurantul unde ne-au invitat să mîncăm stridii se află la intrarea în parc. Pîlcuri de turiști veniți la mare își fac plimbarea de seară. Vocea unui cîntăreț ambulant și sunetul acordeonului său se aud puternic în noapte. Versurile pe care le spune au un mesaj de felul ăsta: „Mă trezesc, apa nu curge, / Stați, mîncați și beți, dar toți o să putreziți mîine, / Nu rămîneți nepăsători, e vremea să facem chetă și să inventăm altă Ucraină, mai bună“. Ni le traduce Dumitru Marian, de la Chișinău. Nu credem că primește prea mulți bani cu textele astea nihiliste. Dar e business-ul lui și o ști mai bine la ce se sensibilizează publicul. 

Un domn și-a construit un fel de cutie-carusel, cu două locuri, în care îi pune pe copii și îi plimbă cît timp părinții stau la mese. Un fel de baby-sitting plimbător. Și doi băieței sînt atît de bucuroși de luminițele artizanale încît încep să ţipe ca din gură de șarpe cînd tatăl încearcă să-i recupereze după vreo două ture pentru care deja a plătit. E trecut de miezul nopții. O fată stă țeapănă în șaua unui cal alb și trece agale pe aleea parcului. Pare un cadru din Mihalkov. Se face liniște la masă și ne uităm atenți după ea.

Mi se vorbește în rusește atît de natural cum nu-mi aduc aminte să mi se mai fi întîmplat în vreo altă țară. Secretul e fie legat de culoarea mea de păr, fie de faptul că nu prea vezi străini pe străzile Odessei.

Mi s-a spus că cele mai bune și mai cunoscute dulciuri din Ucraina sînt făcute în fabricile pe care le deține președintele. Nu le-am gustat. Autobuzele care circulă pe străzi seamănă cu niște animale preistorice. Cînd mi se spune devocika se topește ceva în mine și mi se pare atît de liniștitor. Cînd urcăm în tramvai, o doamnă taxatoare, care patrulează dintr-un capăt în altul și nu‑i scapă nici un mușteriu, ne cere banii de călătorie. Şi ne dă biletele doar pentru că eu mi-am dorit să păstrez unul. E mama autoritară a acestei lumi care se tîrăște pe șine în ritm de melc.

Singurul muzeu în care am intrat a fost cel al literaturii. Săli multe, cărți, fotografii, cîteva secole de apariții editoriale. Numeroase volume ale clasicilor ruși, dintre care Pușkin stă la loc de cinste. Dar cu adevărat spectaculoase păreau muzeografele care apăreau tăcute de după ușile fiecărei încăperi. Femeile se ridicau de pe scaune cînd pășeai înăuntru. Le simțeai privirile din spatele lentilelor cum te urmăresc atent. Și mi s-a făcut într-un fel jenă că deranjez liniștea aceea prăfuită. După ce treceai pe lîngă ele, își reluau tăcute și somnambulice locurile din dreptul ferestrelor larg deschise. Mi‑aș fi dorit tare mult să le fotografiez.

Festivalul

Adună lume multă din industria de film europeană, iar sălile de cinema sînt pline. Problemele cinematografiilor din Est sînt complicate și discuțiile și contactele îi ajută mult și pe regizori, și pe producători sau distribuitori.

Însă revelația a fost pentru mine descoperirea uneia dintre cele mai importante regizoare ucrainene, Kira Muratova, și a filmului său din 1992, The Sentimental Policeman. Era suficient să simți bucuria, emoția și aplauzele celor care au ascultat-o cînd a fost invitată să vorbească înainte de proiecție, ca să-ți dai seama că ai în fața scenei un personaj extrem de simpatizat și de iubit. Întrebată dacă ar schimba acum ceva din ce-a făcut, regizoarea a răspuns răspicat: „Nici vorbă“. Născută în 1934, Muratova a trecut prin perioada cenzurii comuniste și a reușit cu greu să-și facă filmele.

Dacă ar fi să spun de ce mi-a adus aminte filmul său, aș spune că are ceva din absurdul voios al lui Tati și din văzul monstruos al lui Pintilie. Un polițist găsește un copil într-un strat de varză. E o fetiță. Și vrea s-o înfieze. Această poveste simplă devine scena pe care se desfășoară tot spectacolul vieții unui orășel rusesc. Banalul și drama merg mînă în mînă, iar efectul e de-a dreptul spectaculos. 

Și ca o ironie a sorții, în timp ce pe ecran copilul blond țipa, în rîndul întîi o mamă cu doi bebeluși, cam de aceeași vîrstă cu eroina filmului, se auzeau și ei din cînd în cînd, de data asta live.

Rusescul Metamorphosis (regia Sergey Taramaev și Luba Lvova) e construit pe structura clasică a unui thriller. Tușa lui fantastică devine însă din ce mai groasă pe parcursul poveștii și te pierzi într-o țesătură mult prea prețioasă. 

Ilegitim al lui Adrian Sitaru își continuă circuitul festivalier început la Berlin și s-a aflat în competiția festivalului. A fost prezentat la Odessa de cei doi protagoniști – Alina Grigore (și coscenarista filmului) și Robi Urs. Cu un subiect curajos, abordat frontal, Sitaru propune un exercițiu de „autenticitate“: al dialogurilor, al manierei de a lucra cu actorii, al raportării la o situație cu multiple implicații morale și sociale. Ca-n tragedia greacă, toate personajele sale poartă cîte o vină primordială. Nimeni nu e curat. Toate păcatele lumii atîrnă pe umerii celor din familia doctorului ginecolog jucat de Adrian Titieni. Catharsis-ul vine din înțelegere și acceptare. Finalul închide, cam prea demonstrativ, toată această parabolă deghizată într-o dramă de familie.

Am ajuns deja acasă, cînd s-a întins covorul roșu în fața Palatului Festivalului de film de la Odessa și s-au anunțat cîștigătorii. Alina Grigore mi-a dat vestea că Ilegitim a cîștigat Marele Premiu pentru cel mai bun film al acestei ediții. M-am bucurat și am fost cu gîndul acolo, cu ei, în barul Mantra Beach, de pe malul mării.

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
Un Boeing 737 Max 8 a căzut în gol peste 7.000 de metri: 13 oameni au ajuns la spital
Un zbor Korean Air cu destinația Taiwan a trebuit să se întoarcă după ce a fost detectată o defecțiune la presurizare. Datele de zbor arată că avionul a coborât peste 7,6 km într-o perioada de circa cinci minute, la scurt timp după decolare.
image
Dezvăluiri despre accidentul de la fabrica de cașcaval din Ibănești. Patronul a murit sub ochii soției
Ies la iveală noi detalii despre cumplitul accident de muncă de la Ibănești. Cei patru muncitori au murit din cauza unor cantități mari de amoniac și acid sulfuric de pe fundul bazinului pe care trebuiau să-l curețe. Unul dintre angajații morți avea un bebeluș de numai o săptămână.
image
Vacanță de coșmar pentru o familie de români care a mers în Grecia cu mașina: a rămas fără BMW, bani și documente. „A intrat peste noi în casă”
O familie de români, care a mers cu mașina în vacanță în peninsula Halkidiki, Grecia, a trecut prin clipe de coșmar. Le-a fost furată mașina din parcare, în care aveau documente, bunuri și bani. „A intrat peste noi în casă”, a povestit proprietara mașinii.

HIstoria.ro

image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.