Waterworld

Publicat în Dilema Veche nr. 86 din 8 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cedez în această săptămînă spaţiul rubricii "Alte glasuri, alte păreri" unei scrisori primite din infern. Robert TURCESCU Marţi, 30 august 2005 A trecut uraganul, eu am stat tot la Paul şi Cindy, din fericire nu am fost singură, iar acum stau tot la ei pentru că încă nu am curent. A trecut uraganul, dar acum ne confruntăm cu ceea ce a lăsat în urmă. Imaginile din New Orleans sînt catastrofice, întregul oraş e sub ape... şcoala s-a închis pînă marţea cealaltă, pentru că în întregul campus se desfăşoară operaţiuni de salvare. Sute şi mii de refugiaţi şi răniţi sînt acolo, în spitalul organizat pe stadion şi în sala de sport. Am fost şi noi şi am ajutat, dar deja erau prea mulţi voluntari şi mai mult încurcam. Ne-am înscris să mergem sîmbată seară - pînă atunci erau listele de voluntari pline! Solidaritatea americanilor este ceva care m-a şocat mereu, dar acum, cînd mă aflu chiar în mijlocul acestor evenimente, mă simt cu adevărat copleşită. Ce am văzut în campus parcă m-a rupt în două... era de nerecunoscut totul, peste tot decolau şi aterizau elicoptere cu răniţi şi refugiaţi, sirenele ambulanţelor urlau neîncetat pe străzi... Au venit doctori, asistente medicale şi ajutoare din toată America, Louisiana State University este momentan sediul operaţiunilor pentru nouă agenţii federale, iar ceea ce se întîmplă aici se anunţă a fi cea mai mare operaţiune de salvare din istoria Americii. Şi eu sînt aici, LSU e universitatea mea, New Orleans e oraşul meu de suflet... Am reuşit să fiu aici ca să dau cîteva sticle de apă unor răniţi - şi mă simt ca şi cînd pentru acest moment am venit în America. Credeam că numai în filme o să văd ceea ce am văzut azi în campusul meu. Însă, spre ruşinea mea, am cedat foarte rapid. Noroc că ne-au dat afară repede. Acum am realizat, şi o să menţin afimaţia asta cît voi trăi, că cel mai greu lucru pe care poate un om să-l facă este să fie medic sau asistentă medicală. Acum am înţeles ce fel de forţă îţi trebuie ca să îţi faci treaba şi să-ţi menţii capul limpede cînd vezi aşa ceva, atîţia oameni nenorociţi, efectiv nenorociţi. Am văzut o femeie bătrînă într-un cărucior, care stătea afară, se uita fix într-un punct şi plîngea. Nu am mai văzut asemenea tristeţe pe chipul unui om. Cînd am ridicat privirea şi am realizat că mai erau sute, sute de oameni în aceeaşi situaţie şi cu aceeaşi privire, am cedat şi am început să plîng şi nu mă mai puteam opri. Furia lui Dumnezeu, tragedia şi catastrofa au dărîmat New Orleans-ul din temelii, iar eu am fost martoră... Doamne, vino şi arată-Te şi în New Orleans! Miercuri, 31 august 2005 Cindy este o forţă a naturii - natura ia vieţi prin fenomene precum Katrina, dar dă lumii înapoi aceeaşi cantitate de speranţă, prin oameni ca Cindy. A răspuns imediat apelului pentru personal medical şi astăzi a . muncit în spitalul improvizat în campus, timp de zece ore, fără oprire. Puteai să vezi imediat că, după numai cîteva minute după ce a ajuns acolo, a devenit o persoană esenţială pentru funcţionarea spitalului. Cînd am fost cu Paul să o luăm, era plină de viaţă şi veselă ca de obicei, de parcă tocmai ar fi dormit zece ore. Spitalul era plin de doctori şi asistente la fel ca ea, la fel de puternici şi de dispuşi să ajute. Îmi amintesc că sîmbătă seară, cînd se anunţa furtuna şi cerul meu de Louisiana era negru, efectiv negru de la un capăt al infinitului la celălalt, m-am întrebat ce *** caut eu în Louisiana, aşteptînd un uragan! Acum însă mă bucur că sînt aici, că pot să ajut şi eu măcar un milimetru, dar, mai ales, mă simt mîndră să respir aerul acestei ţări minunate, în care oamenii se ajută unii pe alţii, într-un asemenea mod, şi în care solidaritatea se combină cu o organizare excelentă şi cu o administrare eficientă a resurselor. Şi nici măcar nu e nimic forţat, această fantastică solidaritate americană vine, pur şi simplu, de la sine... Din nou, ceea ce am văzut aşteptînd-o pe Cindy a fost un şoc pentru mine. Tineri, bătrîni, copii şi sugari plîngeau sau îndurau în linişte tragedia. Pe feţele lor se citea disperarea, dar, în acelaşi timp, o demnitate aproape nelalocul ei... Cei mai mulţi nu scoteau un sunet, doar se măcinau într-o linişte profundă, amintind o viaţă ştearsă de pe faţa pămîntului de un val imens de apă. Doctorii în uniforme verzi, exact ca în serialele cu spitale, mişunau peste tot şi nu-şi vedeau capul de treabă. Un bătrîn, în camaşă de noapte, zăcea inert într-un cărucior cu rotile, cînd o doctoriţă s-a aşezat pe vine lîngă el, l-a mîngîiat pe cap şi l-a întrebat, zîmbind cald, dacă i-e bine... bătrînul a ridicat capul şi parcă atunci a privit lumea pentru prima oară, în ochii acelei femei care îi zîmbea... şi a zis yes ma'am I'm okay... Doctorii aveau timp şi să zîmbească, şi să împartă mîngîieri. O femeie a fost adusă în stare catatonică provocată de şoc - nu vorbea, nici măcar nu clipea. Pînă cînd Cindy s-a dus la ea şi i-a spus you're safe, you're ok şi atunci femeia şi-a mişcat ochii... după trei ore vorbea, iar primul lucru pe care l-a spus a fost "M.A.S.H. It's just like M.A.S.H."... La televizor e o emisiune-maraton despre efectele Katrinei şi, din cînd în cînd, moderatoarea opreşte imaginile de coşmar, zice stay with us, we'll be right back after these messages şi începe o reclamă veselă cu nişte urşi care dansează pe o melodie săltăreaţă. E ironic. E trist. E aşa cum e. În New Orleans, unii mor pe acoperişuri, unii mor de foame, unora le mor copiii în braţe, în timp ce alţii sparg magazine şi fură televizoare cu ecran plat. Acum cîţiva ani a fost Andrews, care a fost cea mai mare catastrofă naturală de pînă atunci. Însă, după fiecare Andrews, vine o Katrina... Dozele de bine şi de rău în orice situaţie sînt bine distribuite, iar viitorul e mereu deschis pentru următoarea catastrofă. Irina CRĂCIUN Bâton Rouge, Louisiana

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.