Un marfar cu locomotiva stricată

Anatol MORARU
Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Un marfar cu locomotiva stricată jpeg

Am participat, relativ recent, la o conferinţă ştiinţifică internaţională, organizată de Institutul Umanitar Ucrainean din Kiev. Recunosc, am avut la început temeri. Obişnuiesc să butonez principalele canale de televiziune ruseşti şi ele afirmau (şi afirmă) orchestrat că Ucraina e o ţară căzută în haos, plină ochi de fascişti. Temerile erau alimentate şi de bunii mei colegi şi prieteni. Cum însă trăiesc o vîrstă cînd nu prea multe lucruri te mai sperie, am confirmat prezenţa.

Am luat rapidul nr. 47, Chişinău-Moscova, pînă la Kiev, optînd pentru un loc în compartiment, ca să nu miros ciorapi străini. Am trecut frontiera moldo-ucraineană fără probleme. Aflînd că merg la o întrunire ştiinţifică, vameşii aproape că nu s-au atins de bagajul meu. Acum, deşi convenisem cu Nadejda Hlebnikova, îmi făceam griji dacă mă va întîmpina cineva, fiindcă trenul ajungea în capitala Ucrainei la 3,20 noaptea. Spre mirarea mea, totul a fost OK. Alexei, asistent universitar, mă aştepta pe peron, ţinînd deasupra capului o pancartă cu numele meu în chirilică. În drumul spre campusul IUU, am admirat Kievul de noapte: bine luminat, curat şi liniştit. Alexei s-a bucurat cînd i-am spus asta. 

A doua zi am participat, de la 10 dimineaţa şi pînă la ora 18, mai întîi la şedinţa în plen, apoi la cea din secţiune. Cînd mi s-a oferit cuvîntul, le-am transmis mesajul de salut din partea rectoratului USARB şi mi-am exprimat bucuria să-i cunosc live. Asistenţa a aplaudat, cînd m-am scuzat, cum credeam că e normal, pentru rusa mea aproximativă.

Nu mi s-au părut oamenii unei ţări asediate, poate doar patosul şi convingerea cu care îşi rosteau comunicările denunţau temperatura înaltă a conştiinţei publice. Maxim Balakliţki, profesor la Universitatea Naţională din Harkov, de exemplu, justifica decizia Radei de a interzice difuzarea unor posturi de televiziune ruseşti pe teritoriul Ucrainei: „Ceea ce fac angajaţii acestor televiziuni nu este jurnalism, ci propagandă“. Domnia sa a demonstrat publicului cum a putut demonta în doar o jumătate de oră o minciună fabricată de postul de televiziune ORT. Instituţia media rusească difuzase un reportaj despre răstignirea de către militarii ucraineni a unui copil în piaţa centrală a oraşului Slaveansk. „A fost de ajuns“, spunea Balakliţki, „să contactez trei surse diferite, care au infirmat comiterea unei asemenea atrocităţi.“ 

Profesorul Fedir Medvid de la Academia de Management a Personalului din Kiev, cu care am conversat în pauza de cafea, îmi spunea, cu calm şi siguranţă, că Rusia e prea mică… pentru a putea înghiţi o Ucraină atît de unită acum. O impresie bună mi-au produs-o şi studenţii – discursuri articulate, ţinută optimistă. 

A doua zi, am plecat din campus dis-de-dimineaţă. Am admirat Kievul matinal, un peisaj urbanistic armonios, constituit din edificii cu identitate de la început de secol XX, clădiri cu arhitectură sovietică şi, mai nou, blocuri-turn din sticlă şi beton. Pe Kreşciatik, unde a fost Maidanul, urmele confruntărilor fuseseră înlăturate cu grijă, doar candele mici îşi tremurau lumina pe fotografiile martirilor Nebesnoi Sotni (Sutei Cereşti). 

Mai aveam o oră pînă la sosirea trenului spre Chişinău, aşa că am cutreierat magazinele din preajma gării. Am cumpărat la preţuri cuminţi cîteva lucruri pentru ai mei. Gîndindu-mă la debandada din ţara natală, unde preţurile urcă aproape zilnic la tot şi la toate, mi s-a părut că nu Ucraina, ci Republica Moldova se află în război cu Rusia.

În tren, din nou singur în compartiment, am recitit

a lui Cezar Petrescu. Nu l-am mai considerat un roman de gară, impresie avută la prima lectură. 

Am trecut frontiera ucraineano-moldovenească din nou fără percheziţii zeloase. La intrarea în Republica Moldova, am admirat splendidele peisaje de la Naslavcea, pentru care şi elveţienii ar fi gata să ne ia în braţe. În gara Ocniţa, rapidul Moscova-Chişinău a staţionat aproape o oră. Se stricase locomotiva. Un acar fuma preocupat chiar sub fereastra compartimentului în care mă agitam tot mai nervos. 

– De ce, domnule, nu ataşaţi o altă locomotivă, că ne apucă miezul nopţii?

– Păi, de unde s-o luăm? Am avut trei locomotive în depou, una chiar nouă, dar fostul şef le-a vîndut în România şi a plecat. 

– La ce bun le-a vîndut în România, dacă există o diferenţă de ecartament?

– Nu sînteţi atent, le-a vîndut la fier vechi şi a plecat în România. Punînd în ecuaţie toate cîte ni se întîmplă în ultimul timp – carusel de premieri, furturi de miliarde, scumpiri pe verticală şi orizontală etc. –, mi-am imaginat că Republica Moldova e un marfar cu locomotiva stricată în mijlocul unei cîmpii în paragină.  

Confidenţa unui loser,

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.