Ultima stagiune a unui actor încătuşat

Raluca BRODNER
Publicat în Dilema Veche nr. 154 din 19 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi, porţile înalte de tablă albastră se deschid de cîteva ori pe zi vizitatorilor şi se trîntesc mînios în urma lor, cu zgomot de zăvor greu. E dimineaţă de noiembrie somnoros, cu soare blînd şi animaţie pe străzi. În dreptul penitenciarului oamenii trec mai grăbiţi ca de obicei, aruncă priviri scurte santinelelor şi îşi văd de drum, frămîntînd în linişte gînduri de oameni liberi. E aceeaşi linişte zbuciumată pe care am găsit-o în privirile femeii planturoase, cu o sacoşă de franzele şi borcane cu zacuscă, venită în vizită la fratele ei. Din spatele zidurilor se aud voci groase de bărbaţi, amestecate laolaltă cu sudalme înfundate, asemenea horcăitului unei creaturi fioroase. Pentru unii dintre ei zăvorul greu de la intrare nu va mai deschide vreodată poarta spre libertate. Detinuţii ieşeni sînt păziţi cu străşnicie de pesonalul instituţiei, nu degeaba i se spune de "maximă siguranţă". Uniforme croite la perfecţie pe siluete impunătoare te întîmpină încă de la intrare şi cer socoteală prezenţei tale acolo, în cele mai mici detalii. După ce intri, le zăreşti peste tot. Stau de veghe ca nişte ochi de soacre arţăgoase, gata oricînd să acţioneze la nevoie. Conştient sau nu, sînt condamnate să suporte sălbăticia carcerei, la fel ca oricare alt deţinut. Cu atîta securitate în preajmă, nu te poţi gîndi decît că în spatele gratiilor lenevesc cei mai fioroşi criminali pentru care cuştile şi cătuşele sînt singurele metode care îi pot îmblînzi. Printre ei însă sînt şi oameni care-şi recunosc cu părere de rău vinovăţia şi îşi blestemă neîncetat zilele ferecate între ziduri, cînd se gîndesc la lumea pe care au lăsat-o afară. Sînt oamenii care se luptă cu ei înşişi să înăbuşe pornirile delicvente şi să păstreze speranţa într-un colţ al sufletului, ferit de urîciuni. Aceştia sînt artiştii puşcăriei. "TEATRUL E O JOACĂ" - Ghenea este? - Nu? Ah, e la instanţă... - se adresează gardianul unuia dintre angajaţii de la Club. Primeşte răspunsuri dintr-o cameră alăturată, de unde se aud sunetele hodorogite dintr-un casetofon. Acordurile muzicale umplu camera Clubului (locul unde se defăşoară diverse activităţi artistice), ornată cu mobilier masiv, lustruit, cu multe icoane, lucrări de grafică şi afişe cu spectacolele de teatru susţinute de propriii actori. În mijloc, stau aranjate soldăţeşte cîteva bănci din lemn lăcuit, cu care se improvizează o sală de spectacol, ori de cîte ori se desfăşoară activităţi artistice în penitenciar. Într-un colţ, numit şcolăreşte "magia naturii", se înşiră pe cîteva poliţe suspendate oale de lut de diferite mărimi şi forme. Sînt creaţii ale celor închişi, care vorbesc, fără cuvinte, cel mai bine despre cum sînt ei cu adevărat, lăsîndu-i să evadeze, măcar imaginar, în lumea cea mare şi liberă. - Da’ de Bulgaru ce ştii? - Şi ăsta-i la instanţă. - Parcă şi Voicu, nu? - Da, şi ăsta e plecat. Şi totuşi, parcă ar mai fi un membru al trupei care... - Ia vezi, mă, e la cameră Butnaru? Sorin Butnaru îl urmează cu capul plecat pe gardianul care-l însoţeşte şi se apropie stingher de masa masivă cu două scaune tapiţate, din Club. Cu mîna dreaptă îşi înlătură de pe nas ochelarii mici, cu rame aurii, şi acceptă să se aşeze pe locul oferit. Nu pare cu nimic diferit de un om obişnuit pe care-l întîlneşti pe stradă. Ascultă atent întrebările şi răspunde calm, cu cuvinte măsurate. E unul dintre primii deţinuţi care a jucat în trupa de teatru a penitenciarului, încă de la înfiinţare, adică din 2001. "Am ales teatrul pentru că mă scoate din gîndurile care mă apasă. În penitenciar sînt multe nopţi nedormite, te gîndeşti cum ai ajuns aici, de ce ai ajuns. Aşa, mai uit de timp." Îmi mărturiseşte cu ochii aţintiţi în podea că atunci cînd era liber "n-aveam nici o tangenţă cu teatrul, aici mi-am descoperit veleităţile de actor. Am jucat, am încercat să joc, mai bine zis, în aproape toate piesele. Pentru scenă îmi rup din timpul meu (?!) peste 10 ore săptămînal. În fond, teatrul e o joacă". În Titanic Vals a interpretat rolul unui avocat şi, preţ de cîteva momente, cît a durat piesa, s-a simţit mai puternic. GOETHE ŞI POEZIA FRANCEZĂ Gardianul adulmecă cu ochii închişi boarea dimineţii strecurată pe unul din geamurile cu zăbrele vopsite în alb. Se gîndeşte cine ştie unde, nu e atent la conversaţie. Aşa pare. Butnaru nu e stingherit de prezenţa acestuia, începe să-mi vorbească ca unui prieten vechi despre cît de mult îl adoră pe Goethe, pe care i-ar plăcea să-l joace, doar că "nu se poate pune în practică aici, pentru că nivelul de înţelegere al deţinuţilor este sub mediu", de tracul fantastic pe care îl simte ori de cîte ori se urcă pe scenă, pentru ca într-un exces de sinceritate să lămurească, odată pentru totdeauna, că "noi, cei de aici, scursura societăţii, că asta sîntem, avem anumite fapte şi sînt anumite personaje din piese care ne prind". Pentru o clipă doar, cît să se audă banda reportofonului derulînd în gol, se lasă tăcere. Gardianul se trezeşte din torpeală şi ne priveşte încruntat. Reînnodăm firul vorbelor cu discuţii despre poezia franceză, pe care o preferă. De fapt, poezie scrie şi el. "Să nu vă aşteptaţi să vă spun că scriu despre garduri de sîrmă ghimpată, ziduri şi cătuşe. Eu scriu despre dragoste. Dacă nu iubeşti, nu poţi să fii poet. Aici, eu iubesc şi soarele dimineaţa." Şi rămîne cu privirea pierdută la geamurile scobite în pereţi sus, sus, aproape de tavan. Gustul libertăţii - paharul de coniac Aflu că a ispăşit toţi cei cinci ani care i s-au dat pentru înşelăciune, mai are o lună pînă iese "în jungla de afară, care e mai dură decît cea de aici", "nu prea am la cine să mă întorc, o să iau viaţa de la zero". Îmi povesteşte despre fata lui de care nu mai ştie nimic de un an, bănuieşte că e plecată în străinătate, "ca mai tot tineretul din ziua de astăzi". Era singura care îşi aducea aminte de el şi mai trecea să-l vadă. În rest, nimeni. Deşi se declară un optimist incurabil şi se încurajează cu vorbele unui prieten - "o să fie bine!" -, totuşi se gîndeşte cu strîngere de inimă la ce-o să se întîmple cu viaţa lui. "Nu ar fi o problemă să muncesc şi să cîştig bani, dar cînd nu ai pe nimeni lîngă tine pentru care să faci efortul ăsta, să împarţi bucurii şi necazuri, parcă totul e în zadar. Te laşi purtat de val c-o fi bine, c-o fi rău... Mă mai uit la televizor şi văd că oamenii ca mine sînt trataţi într-un anumit fel de ceilalţi. Nici nu-şi mai dau silinţa să te cîntărească, să vadă ce poţi, ce ştii, ce simţi, te cataloghează, te pun în raft şi gata." Îmi spune că primul lucru pe care o să-l facă cînd o să privească soarele drept în faţă e să caute un loc doar al lui, să-şi poată aranja gîndurile şi să bea un pahar de coniac, singur. "Toţi sîntem singuri, unii mai mult, alţii mai puţin. Şi-afară sînt oameni singuri, poate mai singuri decît sîntem noi aici." Cînd o să plece pentru totdeauna, o să simtă lipsa prietenilor pe care i-a cunoscut în penitenciar, "oameni în adevăratul sens al cuvîntului. Cînd spun asta, mă gîndesc la felul lor dezinteresat de a fi, cu toate că aici e o mică junglă. Cînd o să iasă şi ei o să încerc să-i găsesc". O NOAPTE FURTUNOASĂ ÎN PENITENCIAR "Desfăşurăm o serie de activităţi creative în penitenciar: atelierele de pictură, sculptură, ceramică, avem un cenaclu literar care editează o gazetă literară, gazetă volantă, şi chiar o trupă de teatru. Avem şi o formaţie muzicală cunoscută. Ceea ce face unu’, nu poate face altu’. Vrem să-i punem în valoare pe cei care au înclinaţii, aptitudini, talent şi să le ocupăm timpul cu ceva constructiv" - explică inspectoarea-şefă din cadrul Serviciului Educaţie, Gabriela Pătraşcu. Continuă să vorbească despre trupa de teatru de care se simte mai ataşată, deoarece o coordonează, împreună cu alţi colegi. "A fost o dorinţă de-a noastră de a ne încadra în anul aniversar Caragiale. Am început să montăm scene şi schiţe după Caragiale, cu deţinuţii tineri şi, treptat, văzînd că merg, am montat O noapte furtunoasă. Am avut premiera în penitenciar." În următorul an a venit rîndul piesei Gaiţele, montată în travesti pe scena Casei de Cultură din bătrînul parc Copou, care a avut succes la un public numeros, atipic, format din reprezentanţi ai justiţiei (judecători, procurori, magistraţi) şi studenţi. "Însuşi Mircea Dinescu ne-a încurajat, indirect, ne-a trimis felicitări şi ne-a susţinut moral de la distanţă" - adaugă Gabriela Pătraşcu, cu un zîmbet schiţat. În anul 2003, deţinuţii au "evadat" în pielea personajelor Tache, Ianche şi Cadîr, apoi şi-au demonstrat veleităţile actoriceşti în Titanic Vals, iar acum se pregătesc intens pentru O scrisoare pierdută. PE URMELE ACTORILOR PROFESIONIŞTI Numărul membrilor trupei oscilează între 12 şi 15, în funcţie de piesa aleasă. Sînt selectaţi cei care au cît de cît talent, capacitate de memorare şi dorinţa de a se implica într-o muncă de echipă, de durată. Perseverenţi, actorii din penitenciar se pregătesc un an de zile, ca să prezinte o piesă, şi repetă zilnic aproape două sau trei ore la Club, la care se adaugă cîteva ore bune de studiu în celule. În timp, o parte din membrii echipei au plecat. Au fost eliberaţi. Seniorii ce fac parte din rîndul celor care au primit pedepse cu o durată mai mare, au căpătat cu timpul experienţă şi împărtăşesc secretele "meseriei" celor nou-veniţi. "Sigur, au existat şi mici divergenţe, unii au avut tendinţa de a se situa deasupra celorlalţi, dar am încercat să le explic că nu sîntem artişti profesionişti. Avem doar dorinţa de a ne pune în valoare părţile bune. Spre deosebire de restul deţinuţilor, aceştia sînt serioşi, îşi respectă cuvîntul dat, se angajează în activităţi altfel decît ceilalţi" - adaugă inspectoarea.

IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.