Tranziţia decadentă a teatrelor muzicale din România

Ioan HOLENDER
Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Tranziţia decadentă a teatrelor muzicale din România jpeg

Desigur, ne putem întreba de ce tocmai în domeniul instituţiilor de operă din ţară nivelul calitativ şi cantitativ n-ar trebui să urmeze un trend negativ, dacă absolut toate celelalte s-au înrăutăţit de-a lungul infinitei noastre perioade de tranziţie.

Şi totuşi, permiteţi-mi să fac o scurtă investigaţie a motivelor pentru care s-a ajuns în această stare devastatoare. Pe de o parte, numeric vorbind, după Revoluţie au rămas tot atîtea instituţii de operă şi orchestre simfonice cîte au fost şi pe vremea cînd diversitatea petrecerii timpului în ceea ce numim cultură distractivă era infinit mai mică decît astăzi. Numărul reprezentaţiilor artistice susţinute în sălile de spectacol anume construite a scăzut vertiginos, numărul angajaţilor operelor – solişti, orchestră, cor, colaboratori tehnici – a rămas acelaşi, sălile de spectacol sînt închiriate pentru orice şi oricui este dispus să plătească sumele cerute, crescînd astfel bugetul insuficient al instituţiilor, dar diminuînd încasările proprii, ca urmare a scăderii numărului spectacolelor. Dacă pînă în ’89 spectatorul se întreba „Ce se joacă?“, astăzi se întreabă dacă se joacă ceva. Un exemplu al absurdităţii este faptul că în ţara noastră, şi numai în ţara noastră, concertele simfonice se ţin joia şi vinerea, deoarece „week-end-ul“ trebuie să rămînă liber angajaţilor. În toată Europa concertele se ţin sîmbăta şi duminica, şi bineînţeles, în zilele de sărbătoare. Rostul instituţiilor de cultură este de a se orienta după disponibilitatea publicului şi a-i oferi acestuia producţii, publicul cumpără ceea ce se produce. La noi însă, prin puterea sindicatelor şi indiferenţa temătoare a politicului, nu spectatorii sînt cei importanţi, ci comoditatea angajaţilor este cea care primează. Guvernul aflat la putere a majorat considerabil doar salariile angajaţilor instituţiilor muzicale, nu şi bugetul instituţiilor, şi nefăcînd schimbări în sistemul de muncă, a scăzut unilateral şi dăunător randamentul producţiilor instituţiilor.

Permanenta schimbare a ministrului Culturii, cel care răspunde sau, mai bine zis, cel care ar trebui să răspundă de instituţiile naţionale de cultură, are doar efecte negative. Dacă analizăm, chiar şi superficial, schimbarea din ultimii ani a directorilor primei scene muzicale a ţării, Opera Națională București – de la intermediare la intermediari, unii numiţi prin concurs şi demişi prin contestaţii, iar singurul director competent (Răzvan Ioan Dincă), demis prin acuzaţii juridice, dovedite apoi a fi nefondate –, înţelegem atît cauzele scăderii continue a calităţii spectacolelor, precum şi prezentarea unui număr redus de producţii – şi acestea monotone.

Pe scenele teatrelor de operă de frunte ale Europei – de la Viena pînă la Berlin, Londra, Zürich şi Milano – cîntă mulţi solişti români de calitate. Doar din Bulgaria provin mai mulţi cîntăreţi de frunte ai marilor opere din Occident, dar aceştia cîntă regulat şi la Sofia, acceptînd onorarii decente. Bineînţeles că şi soliştii noştri ar cînta cu plăcere, în limita posibilităţilor bugetare, şi „acasă“, dar pentru asta ar trebui să fie invitaţi şi programaţi într-un cadru profesional, aşa cum se întîmplă în alte instituţii de operă, doar la noi nu. Pe cînd în Bulgaria, considerată cea mai săracă ţară membră a UE, Opera din Sofia are în repertoriul ei permanent atît tetralogia wagneriană, cît şi capodoperele Parsifal şi Tristan şi Isolda, cîntate în întregime de soliştii ansamblului operei. La ONB se prezintă mereu aceleaşi lucrări arhicunoscute, în producţii în general vechi şi arhiconservatoare.

La ONB, ori s-au organizat „Gale“ cu onorarii fabuloase, ori a cîntat directorul instituţiei în mai toate cele programate, pe lîngă cei angajaţi, în sensul că „asta avem, asta facem“. Nu vrem să deranjăm pe nimeni şi nici nu dorim să fim deranjaţi, asemenea politicienilor, care sînt multumiţi că-şi pot păstra postul.

Gîndindu-mă la numeroasele vizite la Opera din Viena ale oficialilor participanţi la diferitele conferinţe organizate în perioada în care Austria a deţinut președinţia Consiliul Uniunii Europene, sper doar ca invitaţii la Bucureşti să nu se perinde prin Piaţa Operei în următoarele şase luni.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Jair Bolsonaro le face cu mâna susținătorilor FOTO AFP
Alegeri prezidențiale de înalt risc în Bazilia. Actualul președinte, Bolsonaro, nu va recunoaște rezultatul în caz că pierde
Brazilia organizează alegerile prezidențiale duminică, iar actualul președinte - Jair Bolsonaro ar putea fi înfrânt de liderul stângii braziliene și fost președinte Luiz Inacio Lula da Silva .
Avioane rusești TU-160 FOTO Profimedia
Avioane rusești capabile să transporte arme nucleare, detectate în apropierea Finlandei
Firma israeliană de informații ImageSat International (ISI) a detectat o „prezență neregulată” a bombardierelor strategice rusești TU-160 și TU-95 desfășurate pe baza aeriană Olenia, de lângă Finlanda.
Vladimir Putin la petrecerea din Piața Roșie din Moscova dupa anexarea regiunilor din Ukraina FOTO EPA EFE (3) jpg
Discursul lui Putin de ieri ne arată un om cu mintea deraiată. De vină este elita politico-militară de la Moscova care-i permite să-şi bată joc de Rusia
Era clar de multă vreme că Putin nu mai este cu mintea întreagă. Dar evoluţia ultimelor şapte luni de război din Ucraina ne-a mai arătat conivenţa neruşinată a elitei politico-militare de la Moscova.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.