Tipologiile copilului străzii

Bazîndu-se pe criteriul relaţiei cu familia şi pe criteriul vîrstei, studiile asociaţiei "Salvaţi Copiii" au distins patru categorii de copii şi tineri care trăiesc în stradă. Copii care trăiesc permanent în stradă şi nu au legături cu familia sau cu instituţia de ocrotire. Supravieţuiesc printr-o adaptare continuă la regulile străzii. Îşi procură bani prin muncă, cerşit, prostituţie sau furturi mărunte. Atitudinea faţă de familie e confuză sau e caracterizată prin indiferenţă. Domină amintirile legate de viaţa instituţională sau viaţa petrecută în stradă. Starea lor de igienă şi sănătate e total improprie, iar comportamentul e puternic marcat de mediul străzii. Pot fi întîlniţi în canale, staţii de metrou, şantiere abandonate etc. Aproape toţi consumă "aurolac", alcool şi tutun. Copii care muncesc în stradă, dar se întorc seara în familiile lor. În general nu frecventează şcoala. Petrec ziua în stradă (mulţi fiind obligaţi la asta de părinţi) încercînd să cîştige bani prin cerşit sau alte activităţi (spălatul maşinilor, vînzarea de mărfuri, încărcat şi descărcat de mărfuri, colectarea de obiecte reciclabile, furturi sau prostituţie). Chiar dacă seara se întorc în familiile lor, prezintă un risc ridicat de abandon familial, fie pentru că ajung să considere, sub influenţa altor copii din stradă, că banii li se cuvin, fie datorită presiunilor părinţilor de a contribui în casă cu mai mulţi bani. Consumul de droguri e limitat, dar contactele zilnice cu cei care stau permanent în stradă i-au determinat pe unii să experimenteze "trasul din pungă". Pot fi întîlniţi în metrou, în zonele centrale şi aglomerate ale Capitalei, la intersecţii, în marile magazine, în depozite sau angro-uri. Tineri care trăiesc în stradă. Prezenţa adolescenţilor (12-18 ani) în stradă este urmarea eşecurilor de reintegrare ale instituţiilor guvernamentale sau neguvernamentale din trecut. Mai mult de jumătate dintre ei au depăşit cinci ani de viaţă în stradă. Deşi fizic şi legal nu mai sînt nici copii, nici adolescenţi, sînt încă asimilaţi categoriei copiilor străzii. De regulă, devin lideri ai grupurilor de copii ai străzii, "fac" regulile grupului şi oferă protecţie celorlalţi membri. Consumul de droguri a devenit, în ultimii trei ani, o problemă serioasă, trecîndu-se de la "aurolac" la droguri tari, cum ar fi heroina (căutată cînd strîng suficienţi bani pentru o doză). Copii care trăiesc cu părinţii în stradă. Comisia Anti-Sărăcie a indicat în 2000 că 45% din populaţia urbană şi 55% din populaţia rurală se află sub pragul sărăciei. Această situaţie a condus la pierderea locuinţelor, unele familii ajungînd să trăiască împreună cu copiii sub cerul liber sau în adăposturi improvizate în barăci, şantiere abandonate etc. Părinţii supravieţuiesc cerşind împreună cu copiii lor sau prin alte munci prestate de copii. Recurg deseori la acţiuni de protest în faţa instituţiilor centrale de stat (Preşedinţie, Guvern, Primărie). În această categorie sînt incluşi şi tinerii care trăiesc în stradă şi au devenit părinţi. Datorită sărăciei extreme, multe familii îşi folosesc propriii copii, indiferent de vîrsta acestora, pentru obţinerea de venituri.