Tic-tac de lux - ceasuri care măsoară clasa de lux -

Publicat în Dilema Veche nr. 290 din 3 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am un prieten interesat de ceasuri. Ştiam că citeşte reviste de specialitate, că ştie o mulţime de lucruri şi că e atent la tot felul de amănunte atunci cînd cumpără un ceas. Cînd şi-a luat, însă, o cutie cu un mecanism de întors ceasurile (winder se cheamă!), cutie pe care a dat o grămadă de bani, mi-am dat seama că e vorba de o pasiune serioasă. Şi m-am gîndit la ceasurile din viaţa mea. Primul a fost "ceasul cu păpuşă". Un ceas vechi, care toată copilăria mea a stat în vitrina unei ceasornicării, pe o stradă ce ducea la gară, şi unde pînă tîrziu, după ’90, puteai să vezi şi vreo doi lustragii. Era un ceas de masă (deşi, mai degrabă, de vitrină), rotund, sub care atîrna un leagăn. Iar în leagăn, o păpuşă mică, cu capul din porţelan, îmbrăcată într-o rochie vişinie, de catifea. Păpuşa se dădea uţa la fiecare secundă şi stăteam deseori, copil fiind, în faţa vitrinei, fascinată de ceasul cu păpuşă. Apoi, mai e ceasul pe care mama mi l-a dat cadou chiar în ziua în care am devenit pionieră. Mic şi cu o curea subţire din piele maro, pe care-l purtam la mîna stîngă (normal), şi asta m-a ajutat să nu mai confund stînga cu dreapta. Şi a mai fost Turnul cu Ceas din centrul oraşului meu. Era (încă este) reperul pentru toate întîlnirile importante. A fost construit de turci, mai întîi ca punct de observaţie, şi toate legendele care contează sînt legate de construcţia aceea care acum stă cam şui, iar la bază adăposteşte de vreo trei ani un bar (deşi turnul cu ceas e monument istoric). Ceasuri la care se lucrează zeci de ani De la primul meu ceas, lucrurile s-au schimbat tare mult. Nici ceasornicarii nu mai sînt ca altădată, bătrîni simpatici, meşterind printre rotiţe şi arcuri, cu o lupă ţinută între pleoape! Iar ceasurile parcă nu mai măsoară timpul, ci clasa socială din care faci parte. Un accesoriu şic şi scump. Găsesc într-un ziar o notiţă despre "o tranzacţie" inedită, intermediată de un magazin din Bucureşti: "Un ceas din aur Audemars Piguet, în valoare de 35.000 de euro, a fost schimbat cu un automobil Jaguar. Dacă ar fi fost nou, ceasul ar fi valorat circa 80.000 de euro". Ce dă valoare unui ceas?! Ca necunoscător, mi-era greu să înţeleg cum ajunge un ceas să coste nu 80.000 de euro, ci 4-5 milioane de euro. Ei bine, la banii ăştia nu mai vorbim de un ceas, ci de o operă de artă, în spatele căreia se află munca a zeci de oameni, timp de zece (sau zeci) de ani. Am aflat asta de la Mihai Ceciu, ceasornicar de lux. Cel mai bun din România şi printre primii zece în lume, potrivit normelor internaţionale OMEGA. I-au trecut prin mînă sute de ceasuri, de toate mărcile. N-a fost nici unul căruia să nu-i dea de cap. Cînd l-am întrebat ce dă, de fapt, valoare unui ceas ("că pînă la urmă toate măsoară timpul, nu?!"), mi-a răspuns tot cu o întrebare: "Ce dă valoare operei lui Brâncuşi, de exemplu?... Că e doar o piatră cioplită, nu?!". Şi mi-a explicat în amănunt că trebuie să ştii fizică, matematică, studiul metalelor, noţiuni despre uleiuri, despre pietre preţioase, vopsele şi aşa mai departe, ca să reuşeşti să faci un ceas. "E extrem de multă cunoaştere înmagazinată într-un obiect atît de mic. Eu nu ştiu un produs mai scump pe unitatea de volum decît ceasul. Bine, există un produs mai scump, e vorba de diamant, dar acesta e un produs natural. Iar după ce la un ceas se munceşte ani de zile, e imposibil să-i pui preţ. Aşa că îl scoţi la licitaţie, dar nu ca ceas, ci ca obiect de artă." Aflu că cele mai scumpe ceasuri din lume sînt disputate de două manufacturi celebre " Abraham Breguet şi Patek Philippe. Prima a refăcut un ceas al maestrului Breguet " Marie Antoinette, un ceas extrem de complicat la care au lucrat 20 de oameni timp de zece ani. Ora exactă nu contează Mai nou, ceasul e privit tot mai mult ca un accesoriu de lux. Ca un obiect care poate indica clasa socială din care faci parte ("Arată-mi ce ceas porţi, ca să-ţi spun cine eşti!"). Sînt firme " spune Mihai Ceciu " care recunosc că niciodată clienţii lor nu cumpără ceasuri pentru că vor să ştie cît e ora. Timpul lor este organizat de secretare personale. Nu se grăbesc niciodată să prindă avionul, pentru că au unul numai al lor şi aşa mai departe. Cu toate astea, cumpără ceasuri. Ceasuri scumpe, împodobite cu rubine şi diamante, semnate de firme celebre. Le poartă sau le fac cadou. Şi aici ajungem la o altă semnificaţie a ceasului. Aceea sentimentală, care marchează momente importante din viaţa ta. Ceasul pe care-l primeşti cînd te muţi în casă nouă sau cînd te căsătoreşti. Sau ceasul pe care ţi-l cumperi singur, ca suvenir, cînd eşti în vacanţă sau la primul salariu şi aşa mai departe. Mai sînt ceasurile cu valoare istorică, care au aparţinut unor personalităţi. Recent, Mihai Ceciu a organizat o expoziţie cu ceasuri împrumutate de la Muzeul Ceasurilor din Ploieşti (reparate în laboratorul său) ori din colecţii personale. Unele dintre ele au fost expuse pentru prima dată în Bucureşti (cum ar fi ceasul lui Sadoveanu sau al Mariei Rosetti). Istoria orologeriei în România nu este foarte lungă. Primele ceasuri de mînă s-au făcut prin anii ’70, la Întreprinderea de Mecanică fină Bucureşti, unde se asamblau (din piese chinezeşti) vestitele ceasuri OREX (prescurtarea de la "ora exactă"). Mai este o fabrică în Arad, unde se fac ceasuri de masă (deşteptătoare!). Vizitez site-ul Fabricii Victoria şi aflu că: "În anul 1989 se făceau 1.000.000 de ceasuri, în diferite sortimente, cum ar fi: deşteptătoare, de perete cu pendul, de perete cu mecanisme quart". Acum, fabrica s-a specializat în tot felul de aparate de măsură (contoare, în special), dar şi accesorii pentru industria mobilei. Înainte de 1990, existau cîteva secţii de ceasornicărie în cadrul unor Şcoli de meserii. Azi, în România, nu ai unde să înveţi meseria de ceasornicar. În urmă cu aproape 20 de ani, Mihai Ceciu, pasionat de electronică, fascinat de ceasurile digitale, apoi de cele electromecanice, dar şi mecanice, a învăţat meseria de la un ceasornicar din oraşul său natal, Ploieşti. I-a cerut să-l înveţe, în schimbul promisiunii că îi va vărui atelierul. Apoi, a ajuns la o renumită şcoală de orologerie din Elveţia, Wostep-Neuchatel. "A fost visul meu să ajung acolo. Ani de zile am strîns bani pentru asta. Dintr-un motiv foarte simplu: am vrut să fiu cel mai bun." Acum visul lui Mihai Ceciu este să scoată pe piaţă un ceas marcă proprie. Este motivul pentru care nu are un ceas la mînă. "Am văzut atîtea la viaţa mea, dar nu m-am hotărît la nici unul. Cu siguranţă o să port ceasul făcut de mine." Va fi o serie de ceasuri de maximum 200 de exemplare, dar şi una foarte scurtă " cinci piese unicat, cu finisări diferite. Bineînţeles, ceasuri de lux, care " speră Mihai Ceciu " vor fi gata cel tîrziu anul viitor. Fără falsuri Experienţa din Elveţia, unde a primit şi oferte de lucru, i-a arătat lui Mihai Ceciu că orologeria nu este, nici pe departe, un domeniu marginalizat. Acolo, dar nu numai, ceasornicarul e privit nu ca un "meşteşugar", ci ca un artist. E o adevărată industrie, protejată de legislaţia internă (de exemplu, în Elveţia n-ai voie să intri cu un ceas fals. O cunoştinţă care călătoreşte frecvent în Elveţia mi-a povestit că a dus odată acolo un ceas la reparat. I s-au cerut actele şi a fost avertizată că, dacă se va constata că ceasul e fals, va fi distrus. N-a fost cazul…). Colecţionari şi pasionaţi se întîlnesc pe forumuri, îşi dau sfaturi, schimbă între ei informaţii, ceasuri, accesorii. Pe Internet l-am găsit pe Claudiu M. Burlan, din Arad. Şi mi-a atras atenţia CV-ul lui: a treia generaţie de ceasornicari din familia lui, cu studiile făcute la British Horological Institute, plus alte cursuri în Elveţia. Claudiu Burlan a crescut într-o casă plină de ceasuri, desfăcute şi "făcute" de tatăl şi de bunicul său. Îmi povesteşte că, uneori, cînd se plictisea, cerea cîte un ceas şi-şi făcea de lucru cu rotiţele lui. La început, îi plăcea doar să demonteze ceasurile stricate şi să le lase mecanismele înşirate pe masă. La un moment dat, cînd a vrut să se mai joace cu un ceas, tatăl i-a spus că, de data asta, e o condiţie: "Ţi-l dau, îl desfaci, dar pe urmă trebuie să pui toate piesele la loc". S-a chinuit o vreme, dar a reuşit. De atunci, cînd voia să se relaxeze, mai repara cîte un ceas. La liceu, a mers la Mecanică fină, unde era "ceasornicarul clasei". Pe cînd avea 18 ani, un amic de-al tatălui său, colecţionar, a adus la reparat o pendulă veche, din care lipsea mai bine de jumătate din mecanism. Tatăl i-a spus: "Dacă o repari, banii vor fi ai tăi!". A muncit mai bine de o lună, iar cînd a terminat a fost "numit oficial" de către tatăl său " ceasornicar. A lucrat apoi la Fabrica de ceasuri din Arad, iar după 1989, a înţeles că a fi ceasornicar nu e doar o meserie sau o pasiune, şi a căutat să-şi perfecţioneze pregătirea. Aşa au urmat şcolile din străinătate. Cel mai important lucru pe care l-a învăţat acolo spune că este, poate, responsabilitatea lucrului pe care-l face. "Cu plăcere şi din plăcere. Motiv pentru care refuz să repar ceasuri false." Claudiu Burlan a lansat şi pagina de Internet www. ceasornicar.ro. Tot pe Internet există o adevărată dezbatere despre originea celor care au pus bazele vestitei companii americane Benrus (unul dintre principalii furnizori de ceasuri pentru armata americană şi de instrumente de bord pentru aviaţia din SUA, în anii ’60-’70). Colecţionari pasionaţi au postat documente care arată că fondatorii Benrus ar fi fost imigranţi români.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.