Supravieţuitorii cerului – românul şi americanul

Publicat în Dilema Veche nr. 314 din 18-24 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Plouă cu picuri mari, greoi. Picături de ploaie pocnesc zgomotos pe umerii pelerinelor soldaţilor. Umed. Pista de la Otopeni se pierde printre zecile de avioane tăcute. Plouă cum nu a mai plouat de cînd a început războiul ăsta nenorocit. E toamnă. Se apropie sfîrşitul lui septembrie 1939 şi Polonia a fost zdrobită de haita de lupi a lui Hitler. Foc şi pîrjoală au rămas în urmă. În România, vestea că cea mai faimoasă armă din Europa, Cavaleria Poloneză, a fost strivită de şenilele tancurilor germane în ultima şarjă îi cutremură pe toţi.

În zare, norii se lasă greu peste plopii înalţi, care îşi chinuie şira spinării în vîntul tare. Ion Dobran e la cursuri de aviaţie la Bucureşti. Pentru acest tînăr locotenent, Al Doilea Război Mondial a început odată cu imaginea avioanelor poloneze care se retrăgeau din calea Blitzkrieg-ului german.

Ion Dobran încă nu încercase focul în luptă. „Eram pe Otopeni, elev, şi vedeam cum curg avioanele poloneze, care se refugiau atunci la noi, pentru că eram în relaţii bune. Şi veneau şi PZD-uri, şi Caras-uri care semănau cu Stukas-ul german, veneau şi bombardiere.“ Oameni obosiţi, piloţi nebărbieriţi, dezbrăcaţi sau în costume de zbor rupte, mulţi dintre ei răniţi, cu ochii înghiţiţi de cearcăne, în care se citeau, laolaltă, înfrîngerea, disperarea, durerea şi groaza faţă de măcelul ce cuprinsese brava Polonie.

Aşa a început războiul pentru tînărul locotenent Ion Dobran, care intră în luptă abia în august 1943 şi rămîne astăzi singurul supravieţuitor din Grupul 9 de vînătoare.

„Du-i, Doamne, la Budapesta“

Dar extraordinara poveste a lui Dobran, pilotul român care şi-a strîns la piept duşmanul sub cerul României, avea să se petreacă abia un an mai tîrziu. Providenţa a făcut să fie în aceeaşi zi cu Debarcarea din Normandia, 6 iunie 1944.

România lupta deja de trei ani alături de Puterile Axei. Ploieştiul era asediat de bombardierele Forţei a 15-a americane, stabilite undeva în sudul Italiei. Sirenele urlau din rărunchi la aproape fiecare două zile. Erau vremuri în care oamenii ajungeau să se obişnuiască cu bubuiturile şi zvîrcolirile pămîntului sub ropotul bombelor. Iar liniştea şi visele frumoase ajunseseră să fie mai înfricoşătoare decît şuieratul gloanţelor.

„Pînă pe la 7 eram foarte vesel. Nu ştiam ce se întîmplă în ziua respectivă. Pe la 8, 9 dimineaţa ne duceam la comandament să aflăm veşti“ – povesteşte generalul Dobran, care pe vremea aceea era pilot de vînătoare pe un avion german Messerschmitt şi supraveghea zona cuprinsă între Prut şi Tecuci.

Atunci, tehnologia românească încă nu ţinea pasul cu cea occidentală. Aşa se face că radarele noastre identificau bombardierele americane cum se ridicau de la sol, dar nu puteau preciza destinaţia. Emoţia bombardamentului inevitabil devenea apăsătoare abia cînd avioanele americane ajungeau în zona de sud-vest a României, aproape de graniţă. „Dacă virau stînga, mergeau la Budapesta. Dacă virau dreapta, atacau Sofia, dacă mergeau drept, sigur veneau la noi. Şi, mai în glumă, mai în serios, ne gîndeam: «Du-i, Doamne, la Budapesta». N-a fost să fie şi au venit la noi.“

„Noi nu voiam să ucidem oameni“

Pe o vreme cîinească, în dimineaţa de 6 iunie 1944, Grupul 9 de vînătoare s-a ridicat de la sol în dezordine. Tînărul locotenent Dobran s-a despărţit de grup şi a înaintat spre formaţia de bombardiere. În zare, a observat două avioane americane Mustang.

De cînd a visat la momentul acesta! S-a gîndit mult seara şi, la lumina becului din cort, deschidea jurnalul de front şi nota – el şi un Mustang, teribila maşinărie americană care le-a dat fiori nemţilor în văzduh. Un vis devenit realitate. Generalul zîmbeşte.

„M-am poziţionat deasupra lor şi l-am luat la întîmplare pe cel din stînga. Era avionul lui Barrie Davis“ – generalul Dobran întinde palmele şi încearcă să descrie zborul. Sus, apoi în jos, palma dreaptă, subţire, fusiformă se apleacă, apoi se transformă în pumn, venele mov, „mitraliera, apoi tunul din dotare“ – palma stîngă coboară, semn că Mustang-ul lui Davis începe să piardă altitudine. „Pe vremea aceea, eram un tînăr pilot care nu voia să ucidă oameni, ci să doboare avioane şi mă bucuram cînd vedeam că din avionul din faţă sărea o paraşută. Mă gîndeam că şi pe el îl aşteaptă acasă o nevastă, un copil.“

În aceeaşi zi, la cîţiva kilometri de casa generalului român, în camera de hotel de la Hilton, colonelul american Barrie Davis zîmbeşte larg, deschis. Cei doi nu s-au văzut niciodată şi urmează ca în două zile, după 65 de ani, să se privească în ochi pentru prima dată. „Eu sînt un om foarte norocos, iar el este un ţintaş foarte bun.“ Gloanţele românului i-au distrus aripa dreaptă, cele patru pale ale elicei şi au rupt geamul de protecţie al cabinei. La peste 6000 de metri înălţime, ochii americanului au cedat din cauza şocului puternic, acesta pierzîndu-şi cunoştinţa.

„Ceva totuşi m-a ţinut în viaţă, pentru că m-am trezit cu avionul zburînd de unul singur şi am reuşit cu greu să aterizez la baza noastră din Ucraina.“ În urmă a rămas locotenentul Dobran care a fost, la rîndul lui, doborît de colegul de echipă al lui Davis, Wayne Lowry. Acesta l-a forţat să aterizeze, după o luptă pe care, paradoxal, Dobran o descrie cu zîmbetul pe buze ca fiind „una din cele mai frumoase lupte aeriene pe care le-am avut vreodată“. Mă uimeşte capacitatea acestor oameni de a-şi fi acceptat moartea de fiecare dată cînd se aşezau în scaunul pilotului. Oameni care au simţit braţele morţii cuprinzîndu-i şi care totuşi îşi amintesc cu blîndeţe de acele vremuri, fără încrîncenare şi fără resemnare. Fiecare decolare, fiecare sirenă, fiecare huruit de bombardier nu veneau ca un blestem pentru ei, ci ca o speranţă că se vor reîntoarce în casele celor dragi.

„Nu am crezut că voi supravieţui războiului“

Lentila dreaptă a colonelului Davis e uşor murdară, iar în spatele ei, nişte ochi albaştri sclipesc precum ochii bunicului meu. În camera de hotel e cald. „Eu nu am crezut că voi supravieţui războiului. Am avut un frate care a luptat în insulele Filipine şi, cînd au atacat japonezii, a fost împuşcat şi a murit. Cînd am trecut oceanul în Europa am ştiu că am să mor“ – pleoapele se ating, sacoul crem ca de ciocolată fină se umflă în zona pieptului, sub cravată cămaşa face cute adînci, pleoapele îi tremură, apoi urmează un răsuflu cald. „Dar am fost norocos şi uitaţi că stau de vorbă aici cu dvs.“

Războiul a transformat oameni, a schimbat destine şi a modificat cerul şi pămîntul. Bombe şi gloanţe care au omorît oameni. Oameni care au omorît oameni fără să se ştie unii de alţii şi fără să se urască. „S-au ucis pentru că erau soldaţi care aveau de îndeplinit ordine. Noi nu am ştiut că acele avioane de vînătoare erau conduse de români. Am aflat acest lucru abia după terminarea războiului. Noi eram sigur că erau nemţi.“

Colonelul Davis a fost salvat de la moarte printr-o minune. Proiectilul de tun al lui Dobran a nimerit în rezervorul de combustibil şi a explodat la doar cîţiva centimetri de coloana vertebrală a acestuia.

Glonţul dintre omoplaţi

Aceeaşi minune l-a salvat şi pe generalul Dobran, care a fost doborît, la rîndul său, de colegul de patrulă al lui Davis, Wayne Lowry. „Era un pilot foarte bun. Cu toată gama mea de acrobaţie nu am putut să-l prind niciodată de coadă să-l pot ochi.“ Messerschmitt-ul românului era inferior Mustang-ului american şi a primit un proiectil în aripa stîngă. O bubuitură înfundată. A doua lovitură. Rezervorul de benzină. O a treia. Un proiectil de tun loveşte blindajul, dar nu îl străpunge. Dobran încearcă aceleaşi trăiri ca şi Davis. „Mai aveam un blindaj de oţel în spate care şi-a făcut datoria. Proiectilul a străpuns blindajul, l-a înflorit aşa, în mai multe flori, dar glonţul efectiv nu a trecut“ – povesteşte generalul. Doar vîrful a reuşit să se strecoare şi să-şi potrivească ascuţişul fierbinte în hainele românului. „Nu mă mai puteam rezema de spătar pentru că îl simţeam în spate, exact între omoplaţi. Şi aşa am mers pînă am văzut un cîmp unde am reuşit cu greu să aterizez.“

Zeii şi titanii

Viaţa de pilot pentru cei doi a continuat după ce au văzut moartea cu ochii. În timpul războiului, Davis a participat la 22 de misiuni asupra României. „Din aer cunosc România destul de bine. Munţi, ape, dealuri şi văi frumoase. Uite, acum am ocazia să o văd mult mai îndeaproape, alături de un nou prieten.“

Dobran şi-a reluat şi el activitatea. În viaţa de pilot de vînătoare a fost doborît de trei ori şi a zburat în peste 300 de misiuni. De tot atîtea ori a scăpat întreg. „Aveai aşa un sentiment că pe tine nu te poate lovi nimic. Că poţi doborî, dar că pe tine nu te poate lovi nimeni şi nimic. Şi chiar dacă erau emoţii pînă pornea motorul la alarmă, în avion ne căpătam calmul şi acţionam.“

Davis şi Dobran, alături de alte cîteva sute de piloţi care au mai rămas în viaţă dintre cei care au activat în Al Doilea Război Mondial, sînt mărturia vie a unui moment care a săpat adînc în destinele acestei omeniri. Pentru restul au rămas doar fotografii, amintiri şi recunoştinţa că în acele vremuri au fost straja cerului şi au murit pentru cei mulţi. „Pe Valea Buzăului priveam pe apă în jos şi mă uitam cum femeile spălau rufele la rîu şi întindeau pe iarbă covoare multicolore să se usuce. Şi mă gîndeam – e război jos, soldaţii stau pe toată graniţa, război e şi sus, de unde – ziceam – se luptă zeii cu titanii. Şi tocmai a căzut un titan fulgerat – era căpitanul Alexandru Şerbănescu.“

1944 a fost cel mai negru an din aviaţia română. În doar cinci luni (aprilie-august), din 100 de piloţi activi doar 13 au reuşit să se ridice în aer la ultimul mare bombardament american. Restul erau răniţi sau morţi pe 18 august 1944.

Îmbrăţişarea iertării după 65 de ani de la o moarte

Ce om a visat vreodată că-şi va strînge duşmanul în braţe şi îi va zîmbi? Cine ar crede că un om ar putea ierta un alt om după ce l-a dus în braţe pînă în pragul prăpastiei?

Istoria, timpul şi dragostea de viaţă au readus faţă în faţă, după 65 de ani, doi oameni care, în Al Doilea Război Mondial, îşi doreau unul altuia înfrîngerea.

Providenţa i-a ţinut în viaţă pe aceşti doi piloţi din miile care au activat în Al Doilea Război Mondial. Au supravieţuit maşinăriei infernale, care a mestecat vieţi şi destine, care a smuls vise, a destrămat familii şi a pîrjolit întreaga Europă.

Şi tot providenţa i-a adus în acelaşi loc de la mii de kilometri distanţă. Acum doi ani s-au regăsit. Şi-au scris şi, prin intermediul unor oameni pentru care istoria nu încetează să se rescrie şi să uimească, s-au reîntîlnit la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti.

„Mi-ai oferit o mare bucurie. La 89 de ani, mi-am făcut un nou prieten şi am primit confirmarea unei victorii. Din fericire nu o victorie asupra lui Barrie Davis, ci asupra unui Mayfair 24. Îţi mulţumesc din inimă. Şi îţi doresc ţie şi familiei tale ca zilele pe care le mai avem să ne fie pline de fericire şi bucurie.

Cu prietenie, Ion Dobran.“

După 65 de ani de la memorabila luptă aeriană, Davis şi Dobran s-au iertat pentru ceea ce a fost înfăptuit, dar din fericire pentru ei nu a fost dus pînă la capăt.

.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati rusi la granita dintre Transnistria si Republica Moldova FOTO EPA EFE jpg
Scenariu halucinant al propagandei ruse: România și Rep. Moldova ar urma să deschidă un nou front
Pe pagina de Telegram War Gonzo, proiectul la care lucrează și bloggerul rus Semyon Pegov, scrie că președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, pregătește mobilizarea militară, pentru a deschide un front suplimentar pentru Rusia împreună cu trupele române.
romica tociu lacrimi 2 jpg
Romică Țociu, despre ,,războiul“ cu Alexandru Arșinel: „A fost o conjunctură nefavorabilă“
Fost angajat al Teatrului de Revistă Constantin Tănase, pe vremea când Alexandru Arșinel era director, Romică Țociu a trebuit să facă față momentului în care a fost dat afară din motive despre care presa scria la acea vreme că ar fi doar „invidie“ între actori.
Liz Truss FOTO Profimedia
Guvernul britanic al lui Liz Truss, forțat să renunțe la planul de reducere a impozitării bogaților
Guvernul condus de premierul britanic Liz Truss a fost forţat luni să revină asupra planurilor anterioare care vizau reducerea cotei de impozitare pentru persoanele înstărite, transmite Reuters, citată de Agerpres.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia