„Şi eu am răbdat“

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
„Şi eu am răbdat“ jpeg

După 19 ani de căsătorie, o femeie și cele două fiice ale ei fug de lîngă bărbatul care le-a făcut viața un calvar.

– Tati în ultima vreme, de cînd am început și noi să pricepem, a început să bé mai mult și s-o bată pe mami mai des. Dacă mă vedea că învăț, mă punea să duc lemne în casă. Dacă ne uitam la desene, chiar dacă erau tăte făcute, striga, nu suporta ideea să stăm jos sau să dormim. Țipa la mine și mă înjura: „Fută-te Dumniezău“, „Du-te dracului!“ M-o făcut și curvă, că dacă stăteam p-afară zicea către mine că umblu cu fututica. 

– Cînd o-nceput calvarul?

– Acu’ șapte ani. O fo’ la ordinea zilei [să mă lovească, să mă împingă], dar dup aia o început violența. Găsea motive – că n-are țigări, că n-are beutură – și mă lovea cu pumnul, cu palma, cu ce prindea, nu conta, beat, treaz. N-am mai putut să răbd într-o vreme, știți?

Rodica*, 46 de ani, și cele două fiice ale sale, Andreea, 16 ani, și Eliza, 14, stau în bucătărie, pe aceeași parte a mesei, cu scaunele lipite unul de altul, de parcă ar fi un singur organism. Rodica e îngrozitor de slabă, iar mîinile și picioarele ei sînt, la propriu, numai piele și os. Ne spune că s-a îngrășat de cînd a ajuns în adăpost, cînd cîntărea puțin peste 30 de kilograme.

Sîntem în adăpostul pentru victimele violenței domestice al Asociației Atena Delphi din Cluj, unde locuiesc în prezent două mame și copiii lor. Într-una dintre camere stau soția unui polițist și fetița ei – femeia a fost stîlcită în bătaie de bărbatul ei, și decidem să nu-i împărtășim povestea pentru că ne temem pentru viața ei. Rodica, Andreea și Eliza stau în cealaltă cameră și dorm în același pat, care e mai mare decît cel în care dormeau acasă. Andreea, fata cea mare, e cea mai descurcăreață dintre ele și se comportă de parcă ea ar fi mama, iar Rodica și Eliza, copiii ei.

– Odată, pe mine și pe soră-mea ne-o lovit pentru o alcoolistă. Am venit de la școală și ne-am băgat să-i luăm lui țigări și era la bar femeia aia, beată. Și l-o sunat că i-am furat telefonul. Curățam ceva pe lîngă masă și numa’ ce m-am trezit c-o nuia peste picioare. O terminat cu mine, o început cu soră-mea. Dup-aia l-o sunat femeia că a găsit telefonul. M-o luat în brațe.

– Le obliga, le amenința: „Dacă nu stai la mine în brațe, nu mai meri la școală. La Andreea i-o spart un telefon că n-o vrut să se pună la el pe genunche s-o pupe. Și mi o fo’ frică: aista, ferească Dumnezeu, la o beție se dă la fete”. Zice Andreea: „Tati, du-te afară să mă spăl“. Zicea: „Da’ spală-te lîngă mine că doar îi tati“. Noaptea trăgea plapuma, o căta dacă are tricou. Îi ziceam: „Da’ ce vrei, omule?“ Sărea la bătaie: „Da’ ce, e copilu’ meu, fac ce vreu“. Vă dați seama? O zis către Andreea să-i spuie lui cînd e la ciclu. Ferească Dumnezeu!

– Lui îi plăcea tot timpul să stăm lîngă el. Adică dă-mi o cană de apă, fă-mi aia, adă-mi aia. Dacă veneam de la școală și întîrziam zece minute că mi-erau grele cărțile și aduceam și bere sau pîine sau știu eu ce-mi dădea, și oboseam că aveam un deal de trecut, pornea scandalul cu mine, că de ce-am întîrziat atîta.

– La mine striga să ies afară. La veceu, că de ce stau atîta. Dacă meream la o vecină, de ce nu-s acasă? Mă chema la poiată și, dacă meream ‘naintea lui, lua lopata să-mi deie în cap. Dacă mă vedea în curte, striga, dacă mă vedea la poartă, striga.

– Era 6 decembrie și o fo’ zi de tîrg. Și m-am întîlnit cu niște prietine de-ale mele. Și o zis către mine – el era cu berea în mînă – că să văd de cai că el mere să caute nu știu ce în tîrg. Era frig și i-am zis că nu stau. Și n-am stat, m-am dus. Pe la vreo unu, două, o venit acasă. O mers la grajd, o deshămat caii, o venit în casă și o luat cîrligul de la sobă cu care se face jarul, fierul ăla, și după mine prin casă că el o să-mi rupă picioarele.

– La Paști am zis către el: „Mă duc la biserică să mă spovedesc“– el nu crede în biserică. „Bine, du-te.“ Pînă am ieșit, doi kilometri încolo, doi încoace, durează. Și cînd vin: „Unde ai fo’?“ „Păi să mă spovedesc.“ M-o luat și m-o bătut. „Tu ai mers la popa să-ți facă treaba?“ Mi-a făcut un ochi atîta.

– Atunci s-a urcat efectiv peste ea, a pus-o în pat și nu s-o mai putut apăra și-o ținea cu mîinile așé și o dat în ea, dar i-o dat de mai multe ori. Atunci i s-o făcut un cheag de sînge la ochiul ăsta.

– Cuțitele stăteau așé, împlîntate în masă. Mi-o spus de multe ori că mă omoară. Știa toată lumea din sat, da’ nu se băga nimé, zicea că-s copiii lui, îs pe numele lui. În familia lui o fo’ la fel, o crescut cu un tată vitreg care l-o bătut.

– Oamenii îi ziceau că nu e bine, au fost și reclamații la Protecția Copilului pe chestia asta, doar că asistenta socială e nevastă la văru-său. O venit, o stat juma de oră la vorbe și atît. Mami o sunat de cîteva ori la Poliție și polițiștii îs preteni cu el.

– Mi-or zîs că, dacă mai sun, mă amendează pe mine și-mi ia fetele. Și l-or dus la bar să beie cu ei.

– Odată o venit tot beat și o pierdut o pungă. Tot cu caii era, tot iarnă era. Aveam 13 ani, n-am fost făcută încă 14. M-o trezit să merg cu el să căutăm punga. Și am zis că nu mă duc că era vreo două, tri noaptea, și tot lua plapuma de pe mine, eu o trăgeam înapoi și tot așa pînă o început scandalul. M-o bătut foarte rău, aveam două camere și eu am mers în astălaltă cameră. Și-a venit după mine și-a spart ușa. M-am băgat pe sub mîna lui și am fugit în cealaltă cameră, sub masă. S-o băgat mami și o lovit-o, o spart un rigips din părete cu ea. Pe mine m-o tras, m-o lovit cu ce-o apucat, cu palmele, cu pumnul. Atîta am plîns în noaptea aia!

– N-avea voie să plîngă ‘naintea lui. Le bătea, da’ n-avea voie să plîngă. Mai ales cu asta mică ce făcea! Și le amenința să nu spuie în sat ce se întîmplă acasă.

– Ce înțeleg eu printr-o bătaie gravă? Ori vînătăi, ori să te bage în spital, ori să-ți rupă ceva.


Lucrurile cu care D., 44 de ani, a fugit de acasă împreună cu fetița ei. D. a fost stîlcită în bătaie de soțul ei și a avut fracturi la un picior și la un braț.

foto c bumbut2 jpg jpeg

– Acuma să vă povestesc de ce ne aflăm noi aici. Era prima zi de Crăciun și, no, am zis că merem la biserică. Și pe cînd să merem la biserică, tati i-o zis la mami că nu i s buni pantalonii, că ăia nu-s pantaloni de mers la biserică. S-o făcut vreo 12 pînă s-o terminat tot balamucul ăsta și n-am mai mers. După aia, a doua zi de Crăciun, era o ninsoare și-o zăpadă și-o furtună și o trimis-o pe soră-mea după țigări și bere. Și, no, v-am zis, trebuie să treacă un deal pînă ajunge. Dar s-a dus, că altfel o bătea.

– Seara, pe mine m-a scos afară, că e casa lu’ mă-sa și să plec. Și-apăi nu mai răbdam frigul. Fetele n-avea voie să-mi deschidă ușa. El e un om așé, ca dînsul, dar cum să vă spun, e mai făcut, e trăit, mîncă, bé, doarme.

– A treia zi de Crăciun, mami și tati o mers la colindat, la vecini. Și atunci o bătut-o pe mami că de ce a alunecat pe gheață.

– O fo’ nins și, cînd am pășit, o fo’ gheață dedesubt și m-am tot dus. M-o suduit și o zis că ce-am beut de alunec și pic. Aia o fo’ prima bătaie. Al doilea, m-am băgat în casă și mi-am luat o bucată de prăjitură, că o zis omul ăla să-mi ieu. De ce ieu prăjitură, n-am ce mînca acasă? Am ieșit afară și m a luat la bătaie în pumni, în picioare, eram tăt albastră. Zice către mine: „Asta n-o fo’ nimic, să vezi ce-ți dau acasă“. M-am întors la oamenii ‘ceia și am stat acolo pînă a venit ele după mine.

– A patra zi a trimis-o iar pe soră-mea după țigări și beutură și eu am mers după mami s-o aduc acasă. Și i-am zis la tati să i deie pace. Mami s-o pus să doarmă că n-o putut să doarmă acasă la oamenii ăia, o stat într-o cameră.

– Am stat într-o cameră, dar am știut că acolo-s în siguranță.

– No, bun. Pe urmă, era noaptea de 30, o mers tăt cu caii și iar o venit beat acasă. M o chemat la grajd și m-o pus să scot rogoz să împrăștii pe sub vacă. Și mi-o -luat furca din mînă și face către mine: „Mă crezi c-o bag în tine?“ M-am uitat așé la el și i-am dat pace. Că nu așa se face, că, nu, așa se face. Am venit în casă și o început cu mami să deie în ea și m-am băgat să n-o lovească. I-o deschis ușa să iasă afară din casă.

— Aia era la ordinea zilei, mă dădea afară că e casa lu’ mă-sa. Nu conta ce oră îi, afară!

— M-am băgat tăt eu și n-a scos-o afară. Și noaptea aia am zis că gata, fugim. Mami mi-o tăt zis înainte „Hai să merem, nu mai pot să stau aicea“, dar mie mi-o fo’ frică.

— Am mers cu lanterna în ceilaltă cameră, că ne-a fost frică să nu se trezească. Era beut, dar nu era chiar foarte, foarte, adică să nu steie în picioare. Avea obiceiul să se trezească noaptea și să strige la mine să-i aduc apă. Mi-am luat diplomele, că am zis că, dacă merem, nu ne mai întoarcem. Am avut un ghiozdan și mi-am luat blugii ăștia, placa de păr, soră-mii i-am -luat tricoul ăsta și două, trei haine.

— Eu mi-am luat buletinul și certificatele de naștere la fete, niște rochii, două bluze și o păreche de cizmulițe pe mine, una în plasă.

– Aveam vreo cinci milioane de la colindat și cardul cu bursa de la liceu. Tati mă tot întreba din septembrie dacă mi-o intrat banii pe card și eu îi ziceam că nu.

– P-asta mică am trezit-o frumos, încet. Camera e de patru pe patru și un pat e aci, celălalt în partea ceilaltă – e un metru între ele. Eu dormeam cu fetele și el dormea singur.

– Cînd am ajuns în strada principală am așteptat două ore la ocazie că n-au început încă mașinile să umble. Am crezut că ne congelăm. După o vreme, m-am trezit că-mi sună telefonul, era tati. Cînd i-am văzut numărul, am luat punga și așé am mers! Cînd am ajuns la jumătatea satului, o oprit un domn. Și face: „Îs –14ºC, nu vi-i frig?“ Ne-o dus la gară, în Cluj, și nu ne-o luat bani pe transport. Nu am mîncat nimic, că eram foarte spăriete și era tăt închis. Nu ne-o trebuit mîncare, numa’ să fim în siguranță.

– Am mers la casa părintească a lu’ mami. Acolo nu mai stă nimeni și fratele ei ne-a lăsat să dormim în bucătăria de vară. I-am povestit și lui, și lui mătușa ce s o întîmplat; amîndoi îs polițiști, dar n-o făcut nimic să ne ajute. La celelalte mătuși nu le-am zis, că și ele țin cu tati. Nu era vorba să ne ajute, da’ măcar să ne lase să stăm acolo pînă trece Revelionul.

– De Revelion ne-am dus la neamuri, am fo’ la biserică, la morminte, la părinții mei.

– Patru zile am stat acolo și a patra zi o venit unchiu’ la noi foarte nervos: să ne întoarcem înapoi la tati că nu știu ce. Mai era un pic și-o bătea pe mami. I-o făcut așa în păr și o zis că pe dimineață să nu ne mai găsească acolo. Am plecat la o pretină a lu’ mami, în satul vecin, și am stat șase zile acolo. Tati m-o tot sunat și mi-o zîs că să mă întorc acasă să-i spăl haine. M-o întrebat la telefon de ce-am plecat și am zis că nu știu, că mi-o fo’ frică să-i zic.

– Noaptea n-am dormit și am căutat pe telefon centre de femei abuzate. Știam de Cîmpia Turzii că este un centru și am zis că neapărat trebuie să fie și în Cluj. Și am tot căutat, am tot căutat. Am găsit două centre, dar la primul nu mi-a răspuns nimé. La al doilea număr mi-a răspuns doamna Ramona și i-am zis despre mami. Mi-o dat adresa și mi-a zis că luni dimineață să mergem la dumneaei la birou. Și luni ne-a și dus [în adăpost].

– Eu încă am coșmaruri că-s acolo, că mă sfădește, că mă bate. Cînd mă trezesc, îmi fac cruce și mă pun ‘napoi să dorm. E un fel de satană, un vis urît pentru mine.

– Și eu tăt acasă mă visez și îl visez pe tati.

– Acuma mă simt mai bine, mai liberă. Pentru fete n-am plecat mai răpede, că n-a vrut să vie. Și mi-o fo’ frică, n-am avut unde să merg. Tata mi-a zis să răbd, mătușa a zis „Și eu am răbdat“. Știți cum îi.

Asociația Atena Delphi a ajutat o pe Rodica să se angajeze la un magazin, unde face curățenie. Andreea, fata cea mare, e în clasa a X-a și e hotărîtă să se țină de școală și să facă facultate. Eliza, fata cea mică, are o întîrziere în dezvoltare pe care a început s-o recupereze de cînd nu mai locuiește împreună cu tatăl abuziv. E în clasa a V-a și de cîteva luni studiază vioara.

Avocații care au înființat Asociația Atena Delphi o ajută pe Rodica cu procedurile de divorț. Au depus actele necesare și, pînă cînd e gata procesul, care poate dura și un an, au cerut pentru Rodica custodia temporară a minorilor și pensie alimentară. 

*Numele mamei și al celor două fete au fost schimbate ca să nu li se recunoască identitatea. Soțul, respectiv tatăl fetelor, nu știe unde locuiesc în prezent. 

Adăpostul Asociației Atena Delphi pentru victimele violenței domestice a fost finanțat prin granturile SEE și norvegiene 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Echipa Teleleu, jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț, documentează o parte dintre proiectele sprijinite de Norvegia, Islanda și Liechtenstein. 

Elena Stancu este jurnalistă la Teleleu.eu.

Foto: Cosmin Bumbuţ – lucrurile cu care a fugit de acasă Andreea, 16 ani, împreună cu mama.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.