Şcoala incluzivă - interviu cu Liliana PREOTEASA -
Sînt convinsă că da. Un ordin de ministru nu poate fi ignorat, iar eu am un instrument prin care pot să impun un lucru. Dacă nu aveam ordinul, nu aveam nici o bază reală prin care puteam să intervenim în cazurile de segregare. În aceste programe am avut şi un parteneriat cu ONG-urile, prin care ei monitorizează cazurile de segregare şi ne trimit informaţii din teritorii unde Inspectoratele şcolare ne spuneau că nu au acest gen de probleme. Noi acţionăm în special pornind de la aceste semnale, şi din punctul acesta de vedere s-a lucrat foarte bine cu ONG-urile. Discriminarea din şcoli are de-a face şi cu nivelul material? Cred că un copil rom bogat, nu ar fi discriminat... În mod sigur. Programele vizează copiii din grupuri dezavantajate, pentru că "dezavantajat" nu e doar pentru că este rom. Deseori se cumulează factorii: e rom, e sărac, un nivel foarte scăzut de educaţie la părinţi, acasă nu are de nici unele, avem situaţii în care profesorii de la şcoală au făcut chetă, au strîns obiecte pentru că erau familii cu şase copii care aveau o singură pereche de pantofi. Cum pot merge desculţi la şcoală? Pe cei bogaţi nu-i poţi pune în aceeaşi categorie. Noi am descris şcolile pe care le vizam, fără să le legăm de etnie, am descris un context economic, comunităţi sărace, cu mult şomaj sau oameni care nu au fost niciodată angajaţi, nivel scăzut de educaţie la părinţi, cu venituri reduse, sate amărîte, fără facilităţi, eventual o altă limbă vorbită acasă. Cînd le cumulezi pe toate acestea, pici fix pe aceste comunităţi de romi. Dezavantajul economic, cultural, social. Şcoala inclusivă are în vedere şi copiii cu dezabilităţi? De ce la conferinţă nu au venit şi reprezentanţi ai acestor grupuri dezavantajate? În primă fază am demarat proiectul privind grupurile dezavantajate, cu focalizare pe romi. Pentru că din punct de vedere educaţional este grupul etnic care participă cel mai puţin la educaţie sau care are rezultatele cele mai slabe. Nu se duc la grădiniţă, abandonează învăţămîntul obligatoriu, ceea ce este foarte rar pentru celelalte grupuri. Acum am extins programul la toate categoriile de grupuri dezavantajate, dar tratamentul pe care îl aplică şcoala este cam acelaşi: nu am timp de tine pentru că am o programă de care trebuie să mă ţin etc. Sînt şi părinţi care vor ca aceşti elevi să fie scoşi din sala de curs " copii cu tretapareză sau ADHD. Am reclamaţii de la părinţi care vor ca aceşti copii să fie duşi în şcoli speciale. Focus-ul a rămas pe romi, dar programele s-au diversificat. Dorim să creştem capacitatea şcolii de a se îndrepta către un copil care are o nevoie aparte. Care ar fi concluzia acestui program? S-au făcut paşi foarte importanţi, dar mai sînt multe lucruri de făcut. Aş spune că este un prim pas dintr-un drum foarte lung, acela al schimbării mentalităţii. Iar acesta este cel mai greu. Am pornit de la imaginea că şcoala noastră nu are nici o problemă, că este perfectă. Acum, cel puţin la nivel de limbaj, se acceptă faptul că există nişte probleme, dar şi nişte soluţii. a consemnat Stela GIURGEANU Liliana Preoteasa este coordonatoarea programului "Cunoaşte-mă înainte să mă judeci", derulat prin Ministerului Educaţiei.
