Să ajungă la toată lumea

- interviu cu Mircea CINTEZĂ, preşedintele COlegiului Medicilor, fost ministru al Sănătăţii - Ministerul Sănătăţii urmează să modifice din nou lista medicamentelor compensate. Ministrul Nicolăescu a anunţat că numărul celor compensate cu 90% va fi dublat. Ce ştiţi despre viitoarea listă, la ce fel de schimbări vă aşteptaţi? Nu ştiu pentru că, în principiu, medicamentele compensate constituie o pîrghie economică foarte importantă pentru producătorii şi distribuitorii de medicamente, adică pentru forţa economică majoră din sistemul sanitar, şi nu se dau foarte multe detalii despre asta înainte, pentru a se evita presiunile, probabil. Pe de altă parte, acest proces ar trebui să fie foarte transparent, pentru a se putea demonstra de ce se alege un medicament sau altul. De cele mai multe ori însă s-a preferat transparenţa a posteriori, adică au venit cu explicaţii după ce s-a publicat lista. Ştiu că în repetate rînduri Colegiul Farmaciştilor a cerut să se ridice plafoanele impuse farmaciilor pentru aceste medicamente compensate sau să se distribuie fondurile pentru medicamente compensate în funcţie de numărul de clienţi ai farmaciilor. E posibil aşa ceva? Aici avem de-a face cu o problemă fără sfîrşit. Înainte a existat o practică foarte dificil de aplicat (şi o spun ca om care ştie ce înseamnă să prescrii o reţetă), şi anume un buget pe medic. Bugetele erau însă infinit mai mici decît cerinţele reale şi se terminau în prima parte a lunii. Cu alte cuvinte, cine se îmbolnăvea în primele 15 zile ale lunii putea profita de aceste medicamente compensate, dar cei care aveau nevoie de ele, în a doua parte a lunii, nu mai găseau. În al doilea rînd, pentru a căpăta asemenea medicamente, se aplicau diverse metode de presiune, cum ar fi traficul de influenţă. Asta pentru a le obţine înaintea altora. Nevoile erau de trei-patru ori mai mari faţă de plafonul pe care-l avea fiecare medic. Şi atunci s-a scos acest plafon, iar medicii urma să fie controlaţi doar pentru a nu da reţete aberante, neconforme cu diagnosticul. Plafonul a fost pus, în schimb, la farmacii şi totul s-a transformat în permanente cozi pentru obţinerea medicamentelor la începutul lunii. Cel puţin, în aceste condiţii, toţi bolnavii au reţetă şi se luptă între ei pentru a obţine şi medicamentele. La doctor apărea o nedreptate mult mai mare cînd se termina plafonul. Cei care se îmbolnăveau mai spre sfîrşitul lunii (că aşa le era destinul) erau discriminaţi chiar prin intermediul doctorului, care nu mai avea ce face. Sigur, soluţia este de a echilibra bugetul acestor medicamente şi lista, aşa încît fondurile să poată acoperi cerinţele în mod decent şi nu să apară o atît de mare discrepanţă în raport cu necesităţile. Credeţi că ar fi o soluţie ca plafoanele farmaciilor să fie stabilite în funcţie de numărul de clienţi, aşa cum a cerut Colegiul Farmaciştilor? Nu, eu cred că în mod normal se poate face altceva. O soluţie care s-a sugerat de mai mult timp, dar nu s-a aplicat niciodată: să existe posibilitatea transferului fondurilor între farmacii pînă cînd se termină ultimul leu la nivel de ţară. La ora actuală fondurile sînt împărţite pe judeţe, apoi pe farmacii..., iar pînă la sfîrşitul lunii o farmacie termină banii alocaţi şi alta nu, ceea ce nu e în regulă. În mod normal, trebuie să poată livra toate medicamentele pînă cînd, într-o zi (19, 25, 30... orice zi a lunii vreţi), se spune că s-au terminat banii pe ţară. Pentru asta însă ar trebui să fie centralizate datele informatice - pe care farmaciile oricum le trimit la casele de asigurări şi la direcţiile sanitare pentru că acestea reprezintă primul segment informatizat. Ca unităţi de comerţ, au fost obligate. La ora actuală, fondurile se împart pe bucăţele, ceea ce e nedrept. În mod normal, trebuie să existe şanse egale pentru toţi. Acum, ştiţi foarte bine cîte rumori au fost, că farmacia cutare din centrul nu ştiu cărui oraş, unde farmacista era rudă cu nu ştiu cine, avea fond pînă la sfîrşitul lunii, în vreme ce alte farmacii terminaseră totul la jumătatea lunii. Ar trebui să fie un fond comun, care se redistribuie de către finanţator. Acesta trebuie să afle în timp real cît s-a cheltuit. Ar fi un model foarte simplu. Ştiu că la începutul anului 2007, cel puţin, consumul de medicamente compensate a crescut foarte mult, comparativ cu anul 2006. Care poate fi explicaţia? Nu ştiu cum s-a făcut acel calcul, însă vă repet: necesităţile erau triple faţă de bugetul alocat. Cum bugetul a crescut, e de presupus că el acoperă acum mai mult din necesităţile reale. În alţi ani, cele două treimi de pacienţi care nu reuşeau să-şi ia medicamente compensate, ori nu se tratau, ori se limitau la mai puţine, ori luau medicamente plătite integral, făcînd sacrificii. Aceste situaţii nu erau luate în calcul la consumul de medicamente compensate, iar acum bolnavii obţin probabil mai uşor acest drept şi ca atare rezultă că a crescut consumul. După cum spun cei de la Casa de Asigurări de Sănătate, la tratamentele de HIV/SIDA, valoarea medicamentelor eliberate a scăzut brusc, după ce s-a introdus un sistem informatic care poate monitoriza situaţia şi tratamentele aplicate. Evident că informatizarea sistemului duce la economii. Un sistem sărac are mai mare nevoie de informatizare şi control decît unul bogat. Aceasta este însă o promisiune care se face de ani de zile. Ultima licitaţie pentru informatizarea sistemului, de care ştiu, a fost făcută în 1999. Ea a fost însă contestată şi nu ştiu dacă a existat un cîştigător. Ministrul spune acum că s-a progresat şi că informatizarea va putea fi terminată în curînd. De fapt, există mai multe informatizări care ar trebui coroborate într-un sistem de sinteză: informatizare în interiorul spitalului pentru consumuri şi diagnostice, informatizarea la nivelul medicilor pentru transmiterea datelor, informatizarea la nivelul farmaciilor care să fie sintetizată la casele de asigurări, informatizarea direcţiilor sanitare pentru a şti problemele de sănătate publică din teritoriu. Ele funcţionează parţial, pe segmente. Ministrul a promis că vor fi unificate, dar nu ştiu cînd şi în ce măsură. Se spune că există înţelegeri între doctori, pacienţi şi farmacişti, aşa încît să se prescrie reţete care nu sînt necesare, iar banii se împart între ei. V-aţi confruntat vreodată cu asemenea cazuri la Colegiul Medicilor? Nouă nu ni s-a sesizat niciodată nimic de acest fel. Circulă, e drept, un fel de zvonistică foarte persistentă, dar fără nici o confirmare, nici o demonstraţie. Dar ar fi o manevră cît se poate de plauzibilă. În principiu, nu se poate face ceva care să prevină asemenea lucruri? Există organe de control, ca peste tot în lume, cărora le revine ca principală sarcină exact verificarea. Cum funcţionează sistemele de acordare de medicamente compensate sau gratuite în alte ţări? Sînt foarte multe modele, dar primul lucru care trebuie spus e că în ţările europene bugetele nu se termină înainte de sfîrşitul lunii. Ele sînt foarte bine coroborate cu necesităţile. a consemnat Andrei MANOLESCU