Românica pitorească

Publicat în Dilema Veche nr. 89 din 29 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- D'apăi eu le-am zis că vine apa mare, că m-or sunat în miez de noapte de la judeţ să-mi dea avertijment, da' ei nici de-ai dracu' n-a vrut să iasă din case să curăţăm şanţurili... - Hai bre, nea Mitică, că nu-i adevărat, a ieşit oamenii, ce, mata pui că n-a fost alde Ilie şi Porumbeştii?! A ieşit juma' dă sat, da' a fost apa mare, n-aveai ce-i face. - A ieşit pă dracu', am ieşit eu, mata şi cu încă zece bezmetici. Şi e kilometri întregi de şanţ, abia dacă am reuşit să tăiem bureanul, d'apăi să mai adîncim vadul! - Restul a fost ocupaţi cu sacii şi cu nisipul... - Aha, trei saci umpluţi şi gata, li s-a făcut sete de-au zăcut la cîrciumă toată ziua. Las' că i-a potolit Dumnezeu, le-a dat udătură de-or pomeni-o şi pe lumea ailaltă! În uliţa satului năpădit de ape s-a adunat mai toată lumea. Ai lui Ilie, Porumbeştii şi alţi cîţiva care n-au vrut să iasă la adîncit de şanţuri stau mai departe bombănind amintiri de la puhoaiele de-acum cinci ani: că primar era tot Mitică şi că a dosit bună parte din sacii cu ciment şi din fierul-beton venite de la Bucureşti. A dat ajutoare la vreo cîţiva aleşi numai el ştie cum şi-apoi le-a cumpărat şi cimentul, şi fierul, la preţuri de nimic. "D'aia are acu' ditamai căsoiul, că ăştia din neamu' lu' Mitică n-a fost niciodată gospodari, doar cu gură mare, aşa a şi nimerit Mitică primar, că n-a avut nimeni în sat gură mai mare decît el!" - aruncă printre dinţi unul înalt şi slab, sprijinit într-o coadă de lopată. - Ce zici, Costele? Mai ai curaj să zici ceva după ce m-ai înjurat de mamă cînd ţi-am zis să ieşi la lopată? - Nu te-am înjurat, bre, primare... - Cum nu m-ai înjurat, mă? Nu mi-ai zis să mă duc în mama cu liberalii mei cu tot şi să desfund şanţurili cu Tăriceanu şi cu Băsescu? - Ai, bre, nea Mitică, că era glumă... - Glumă îi zici tu acuma, Costele, da' de ieşit, n-ai ieşit la şanţuri. Măcar p-ăla din faţa cîrciumii dacă îl curăţai, să ai unde să cazi cînd îţi bei minţile! - Lasă, bre, n-ai mata grija mea... - ...'re-aţi ai dracului! - mai apucă să zică primarul, apoi se aude telefonul. Nea Mitică scoate un mobil lung şi verde din buzunarul hainei, apoi începe să vorbească cu glas tare în mijlocul uliţei. Îl aude tot satul. - Da, să trăiţi, dom' prefect, situaţia e sub control, n-a murit nimenea, doar animale, opt porci, vreo douăzeci de găini şi un cîine... nu, nu sînt case distruse, doar gardurile. Da, şi mai e de făcut reparaţii pe la drumuri, pe la pompa de apă... asta e marea problemă, cu apa, că nu mai putem bea din puţuri, da' am vorbit la judeţ şi a zis că trimite camioanele cu apă în seara asta. Trimiteţi, dom' prefect, trimiteţi şi ciment, şi fiare, că a mai rămas oameni care n-a apucat încă de dată trecută, că ştiţi, noi am mai trecut şi-acu' cinci ani prin asta... - Şi-ai luat tu şi cu neamul tău, lovi-te-ar buba! - şuieră într-un glas Porumbeştii. Încet-încet, apa se scurge pe cîmpul de la marginea satului, lăsînd să se arate bucăţi din drum acoperite de un nămol clisos amestecat cu bucăţi de lemn, pietre şi bălării scoase din rădăcină. - Hai, la lopată, să facem loc în curtea primăriei, că vine camioanele cu ajutoare! - strigă Mitică primarul, şi întreaga adunare se urneşte greoi din uliţă, mocirlînd apa şi pămîntul sub tălpile cizmelor de cauciuc. În curtea primăriei e apa de-un metru, la fel şi-n curtea de lîngă, unde stă nea Mitică. În cele din urmă, cînd începe de se vede pămîntul, se vede şi la primar în curte: apa de la Mitică s-a scurs toată în curtea primăriei. Ai lui Ilie şi Porumbeştii au văzut din prima, dar n-au avut ce face. S-au mulţumit să înjure în barbă. Într-un tîrziu, după ce n-a mai fost udătură în curtea primăriei, toată lumea a aprins ţigările, cu ochii în capul satului, după camioane. - Ce zice, bre, nea Mitică? Mai vine astăzi? Nea Mitică oftează, stinge ţigara şi, cînd i se pare că nu-l vede nimeni, duce telefonul la ureche aruncînd cuvintele cu glas tare, să-l audă tot satul. - Da, să trăiţi, dom' prefect, sînt Dumitru, mă întreabă lumea dacă mai vine azi camioanele. Aha, deci nu mai vine, că e drumurile inundate, o să le spun... - Al dracului Mitică! - oftează într-un glas Porumbeştii, apoi trag resemnaţi din ţigară şi se pierd în urma şirului de căldări şi lopeţi care înoată spre case.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.