România, mereu surprinzătoare

Cum să nu-ţi placă să trăieşti în România?! E o ţară frumoasă cu holde mănoase, cu mare şi munte, cu oameni primitori şi cu profesori într-o grevă nesfîrşită chiar şi atunci cînd îşi ţin orele în clasă. Ce n-are România?! Are de toate! Îl are pe Mircea Sandu preşedinte la FRF, îl are pe Ion Iliescu în viaţa politică şi pe Miki Şpagă parlamentar. Cum se trăieşte în România? Se trăieşte bine, nu vă luaţi după numărul cerşetorilor din intersecţii şi nici după lista cu restanţieri afişată la parterul blocurilor! Priviţi mai bine defilarea de limuzine de pe străzile oraşelor, vilele vameşilor sau conturile elveţiene de tip Iacobov şi-o să înţelegeţi cîtă înţelepciune populară stă în expresia "amărît, da' o duc bine", cu care românaşul şmecher a învăţat să răspundă cînd e întrebat de-ale traiului zilnic. În această minunată ţară se întîmplă cele mai spectaculoase scene politice. E o ceartă nesfîrşită între palate şi paliere. Băsescu dă în Tăriceanu, liberalii din eşalonul doi se răfuiesc cu liberalii din eşalonul unu, iar oamenii simpli stau şi sparg seminţe şi pahare în faţa micului ecran, hipnotizaţi de serialul nesfîrşit al "crimei din Primăverii". În România nu prea mai munceşte nimeni, aşa că traiul e de două ori mai plăcut. Găinile cresc singure pînă le loveşte gripa aviară, fotbalul se joacă în talk-show-uri şi prin ziare, copilul zace aruncat în faţa televizorului sau a ecanului de computer, ca un sac de cartofi uitat în pivniţă. Părinţii lui sînt întotdeauna supăraţi pe Vacanţa Mare şi pe Ştirile de la ora cinci dacă, peste ani, se întîmplă să le răsară în bătătură, în locul lui Gigel-cel-cuminte, un neam prost sau un criminal cu sînge rece. România mai are puţin şi s-ar putea să intre în UE. E un vis frumos cu care se răsfaţă, în fiecare noapte, parlamentarii şi miniştrii, preşedintele şi consilierii lui. La Petroşani, visele foştilor mineri n-au nici o legătură cu integrarea europeană. Şomerul zgîlţîit de foame din Valea Morţii, numită cîndva şi Valea Jiului, visează fier vechi, mult fier vechi şi puncte de colectare. Zîmbetul lui se lăţeşte în somn, ori de cîte ori vede cu ochii minţii bancnote de cincizeci de mii şi haine second-hand. Dar, chiar şi aşa, cum să nu-ţi placă să trăieşti în România?! Ţara în care există Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Antonie Iorgovan, Mihai Constantinescu-cîntăreţul, Gheorghe Zamfir-naistul şi nea Beni Sinulescu? Cu aşa oameni de ispravă, e imposibil să te plictiseşti, n-ai cum să adormi şi rămîi treaz, de veghe în lanul de secară, ca un ultim străjer al patriei, al poporului şi al limbii strămoşeşti, adulmecînd mirosul plăcut al răzbunării ce va să vină, cînd, în douăzeci şi patru de ore, toţi hoţii şi nenorociţii care au jefuit ţara vor fi aruncaţi în puşcărie, aşa să ne ajute Dumnezeu, sus patria, jos mafia! Ce n-aţi înţeles? E simplu, România e ţara în care nu contează ce spui, contează cum spui. Dacă te ţin plămînii să rosteşti tare şi înfocat cuvinte mari şi tari despre înaintaşi, limbă strămoşească, unguri cotropitori şi/sau capitalişti veroşi, puşi pe jaf şi corupţi pînă-n măduva oaselor, ai succesul asigurat. Uite, şi de-aia e frumoasă România! Aşa că, vin din nou şi zic: cum să nu-ţi placă să trăieşti în ţara asta? Ce mai contează o pensie mică dacă avem "Top 300 - Cei mai bogaţi români"? Cui îi mai pasă de reţete compensate dacă parlamentarii, magistraţii, transportatorii, militarii şi poliţiştii au propria lor Casă de Asigurări de Sănătate? Cine să mai bage în seamă moartea din unele oraşe cînd în altele se trăieşte atît de bine? Şi, la urma urmelor, cine să mai bage în seamă România mizerabilă şi mizeră, tocmai acum, în prag de iarnă, cînd se aprind beculeţele colorate şi se umplu mall-urile bucureştene de madame atinse de febra shopping-ului? Peste cîteva zile sîntem în luna cadourilor. Dacă nu-ţi place asta, ia-ţi altă ţară şi întinde-o!