România, mereu surprinzătoare

Publicat în Dilema Veche nr. 97 din 24 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cum să nu-ţi placă să trăieşti în România?! E o ţară frumoasă cu holde mănoase, cu mare şi munte, cu oameni primitori şi cu profesori într-o grevă nesfîrşită chiar şi atunci cînd îşi ţin orele în clasă. Ce n-are România?! Are de toate! Îl are pe Mircea Sandu preşedinte la FRF, îl are pe Ion Iliescu în viaţa politică şi pe Miki Şpagă parlamentar. Cum se trăieşte în România? Se trăieşte bine, nu vă luaţi după numărul cerşetorilor din intersecţii şi nici după lista cu restanţieri afişată la parterul blocurilor! Priviţi mai bine defilarea de limuzine de pe străzile oraşelor, vilele vameşilor sau conturile elveţiene de tip Iacobov şi-o să înţelegeţi cîtă înţelepciune populară stă în expresia "amărît, da' o duc bine", cu care românaşul şmecher a învăţat să răspundă cînd e întrebat de-ale traiului zilnic. În această minunată ţară se întîmplă cele mai spectaculoase scene politice. E o ceartă nesfîrşită între palate şi paliere. Băsescu dă în Tăriceanu, liberalii din eşalonul doi se răfuiesc cu liberalii din eşalonul unu, iar oamenii simpli stau şi sparg seminţe şi pahare în faţa micului ecran, hipnotizaţi de serialul nesfîrşit al "crimei din Primăverii". În România nu prea mai munceşte nimeni, aşa că traiul e de două ori mai plăcut. Găinile cresc singure pînă le loveşte gripa aviară, fotbalul se joacă în talk-show-uri şi prin ziare, copilul zace aruncat în faţa televizorului sau a ecanului de computer, ca un sac de cartofi uitat în pivniţă. Părinţii lui sînt întotdeauna supăraţi pe Vacanţa Mare şi pe Ştirile de la ora cinci dacă, peste ani, se întîmplă să le răsară în bătătură, în locul lui Gigel-cel-cuminte, un neam prost sau un criminal cu sînge rece. România mai are puţin şi s-ar putea să intre în UE. E un vis frumos cu care se răsfaţă, în fiecare noapte, parlamentarii şi miniştrii, preşedintele şi consilierii lui. La Petroşani, visele foştilor mineri n-au nici o legătură cu integrarea europeană. Şomerul zgîlţîit de foame din Valea Morţii, numită cîndva şi Valea Jiului, visează fier vechi, mult fier vechi şi puncte de colectare. Zîmbetul lui se lăţeşte în somn, ori de cîte ori vede cu ochii minţii bancnote de cincizeci de mii şi haine second-hand. Dar, chiar şi aşa, cum să nu-ţi placă să trăieşti în România?! Ţara în care există Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Antonie Iorgovan, Mihai Constantinescu-cîntăreţul, Gheorghe Zamfir-naistul şi nea Beni Sinulescu? Cu aşa oameni de ispravă, e imposibil să te plictiseşti, n-ai cum să adormi şi rămîi treaz, de veghe în lanul de secară, ca un ultim străjer al patriei, al poporului şi al limbii strămoşeşti, adulmecînd mirosul plăcut al răzbunării ce va să vină, cînd, în douăzeci şi patru de ore, toţi hoţii şi nenorociţii care au jefuit ţara vor fi aruncaţi în puşcărie, aşa să ne ajute Dumnezeu, sus patria, jos mafia! Ce n-aţi înţeles? E simplu, România e ţara în care nu contează ce spui, contează cum spui. Dacă te ţin plămînii să rosteşti tare şi înfocat cuvinte mari şi tari despre înaintaşi, limbă strămoşească, unguri cotropitori şi/sau capitalişti veroşi, puşi pe jaf şi corupţi pînă-n măduva oaselor, ai succesul asigurat. Uite, şi de-aia e frumoasă România! Aşa că, vin din nou şi zic: cum să nu-ţi placă să trăieşti în ţara asta? Ce mai contează o pensie mică dacă avem "Top 300 - Cei mai bogaţi români"? Cui îi mai pasă de reţete compensate dacă parlamentarii, magistraţii, transportatorii, militarii şi poliţiştii au propria lor Casă de Asigurări de Sănătate? Cine să mai bage în seamă moartea din unele oraşe cînd în altele se trăieşte atît de bine? Şi, la urma urmelor, cine să mai bage în seamă România mizerabilă şi mizeră, tocmai acum, în prag de iarnă, cînd se aprind beculeţele colorate şi se umplu mall-urile bucureştene de madame atinse de febra shopping-ului? Peste cîteva zile sîntem în luna cadourilor. Dacă nu-ţi place asta, ia-ţi altă ţară şi întinde-o!

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.