Rezervaţia naturală Poienile cu narcise <p> - <i>O poveste fără happy-end?</i> -
Pădurile de stejar care, în urmă cu sute de ani, acopereau depresiunile din lungul rîurilor ţării sau cele din zona Subcarpaţilor şi a dealurilor au fost violent afectate de obsesia măririi suprafeţelor agricole şi a păşunilor. Pădurile - "plămînul verde", cum, de altfel, nu uităm să ne lăudăm! - au fost reduse în permanenţă, ca urmare a defrişărilor, iar scopul acestor acţiuni a fost atins cu succes - multe din suprafeţele împădurite de altădată sînt înlocuite în prezent de culturi. Nu a făcut excepţie nici Ţara Făgăraşului - de la poalele versantului nordic al Munţilor Făgăraş şi cele ale versantului vestic al Munţilor Perşani, pînă la Olt, pădurile de stejar au fost tăiate. Din puţinele care au rezistat este pădurea de stejar din Dumbrava Vadului, singura care mai prezintă slabe indicii privind speciile care populau odinioară depresiunea Făgăraşului. Rărirea artificială, dar şi naturală, a copacilor a declanşat procesul de înmlăştinire, fenomen ce a favorizat înmulţirea narciselor. În prezent însă, habitatul prioritar reprezentat de pădurea de stejar este afectat, suprafeţele ocupate de narcise sînt în descreştere, iar aria de repartiţie naturală a acestora s-a redus considerabil, existînd posibilitatea ca, pe viitor, narcisele să devină specii periclitate. În momentul de faţă, pădurea de stejar din Dumbrava Vadului şi minunatele sale poieni cu narcise sînt invadate de arbuşti şi sînt distruse de porcii mistreţi. Cu toate acestea, se încăpăţînează, în continuare, să existe. Pe cont propriu. În anul 1954, în urma unei hotărîri a Consiliului de Miniştri, pădurea de stejar din Dumbrava Vadului a fost pusă provizoriu sub ocrotire, fiind încadrată în grupa "păduri cu rol de protecţie". Statutul de zonă protejată a fost dobîndit zece ani mai tîrziu, printr-o dispoziţie a aceluiaşi Consiliu. Pînă în anul 1962, Dumbrava Vadului a fost în regim de proprietate, oamenii folosind poienile şi pentru păşunat, de două ori pe an, o dată în aprilie, înainte de înflorirea narciselor, şi apoi toamna. După colectivizare, foştii proprietari şi-au pierdut dreptul asupra terenului, avînd voie doar să cosească în fiecare an o anumită suprafaţă. După ce pădurea a fost desemnată rezervaţie naturală, Ocolul silvic a întocmit un "plan de fîn" care după 1990 nu a mai fost respectat, iar cosirea sporadică şi lipsa unui plan de management foarte riguros au dus la infiltrarea în rezervaţie a tufărişurilor şi a speciilor invadatoare. Acestea s-au instalat atît în poieni cît şi în parcelele acoperite de stejar, au lăstărit şi au proliferat în fiecare an mai mult. În prezent, rezervaţia naturală Poienile cu narcise continuă să se degradeze, surd, parcă pe nesimţite, pierzîndu-şi în fiecare zi cîte un pic din statutul de "monument al naturii" - fiind singura pădure de stejar din Ţara Făgăraşului şi una din singurele două păduri dumbrăvite din Europa. O rezervaţie naturală de specii invadatoare Drumul către rezervaţie este anevoios, dar foarte pitoresc. Dacă nu te îndrumă însă cineva, dacă nu ai un ghid sau dacă nu ai un spirit foarte bun de orientare şi mai ales intuiţie, este aproape imposibil să nimereşti drumul pietruit care începe în satul Vad, comuna Şercaia, şi care, preţ de 3 km, şerpuieşte anevoios şi singur printre dealuri. Ca turist care nu cunoaşte împrejurimile, eşti pe cont propriu, dacă nu ai fost prevăzător - nu ai cum să ajungi în rezervaţie decît cu maşina personală, cu bicicleta sau pe jos. Asta, desigur, dacă te încumeţi să parcurgi 7 km din comuna Şercaia sau 3 km - cum spuneam - din Vad, şi presupunînd că ştii deja că drumul pe care ai apucat-o duce la o rezervaţie naturală. Altfel, nici un indicator sau bornă kilometrică nu anunţă existenţa acesteia. La intrarea în rezervaţie stă stingheră singura pancartă pe care am întîlnit-o tot drumul. Noroc cu ghidul meu, dl Cristinel Paltin, primarul comunei Şercaia, care m-a condus şi m-a însoţit în rezervaţie, un loc fabulos, de un verde crud pe care mai că ai fi vrut să-l iei cu tine acasă, o pădure minunată în care nu auzi nimic altceva decît... natura. Pe măsură ce înaintăm însă pe poteca din pădure, dl primar îmi detaliază la faţa locului starea îngrijorătoare a rezervaţiei despre care de altfel îmi povestise pe drum: "Nu trebuie să fii specialist ca să-ţi dai seama ce se întîmplă aici. Totul este împînzit de tufărişuri, multe din poienile de altădată nici nu se mai văd din cauza arbuştilor, iarba nu este cosită.... Unde să crească narcisele, cum să se dezvolte lăstarii de stejar? Nu s-a mai făcut curat de ani de zile. Nu s-a făcut nimic nici înainte de â90, nu se face nimic nici acum". Speciile de cruşin, salcie căprească, mesteacăn, plop tremurător, alun, arin, rugi de mure etc. - pe care dl primar le identifică cu uşurinţă şi pe care mi le prezintă pe scurt, ca la o mică lecţie de botanică - au format un "etaj inferior" care a acaparat într-o proporţie îngrijorătoare rezervaţia şi sufocă atît poienile, cît şi pădurea. Dintr-un studiu de fezabilitate al cărui beneficiar este Primăria Şercaia, am aflat că în cele 319,99 ha care fac obiectul acestui studiu - suprafaţa totală a rezervaţiei este de 394,90 ha, dar în 74,91 ha se fac cercetări ştiinţifice, orice altă activitate fiind strict interzisă -, frecvenţa arboretului este de 6-8% în parcelele de stejar şi de cca 20% în poieni. "Îndepărtarea acestor specii - îmi spune dl Cristinel Paltin - este absolut obligatorie. Invazia arbuştilor este una din principalele probleme... Vedeţi lăstarul acesta de stejar? Observaţi în ce tufăriş încearcă să crească? Credeţi că are vreo şansă...? Uitaţi-vă ce este în jur." Atenţie, zonă frecventată de mistreţi! Întrerupînd lecţia de botanică, dl primar îmi propune un test: "Dacă vă abateţi de la potecă şi mergeţi un pic prin lăstăriş, iar după aceea vă învîrtiţi de trei ori cu ochii închişi, vă garantez că nu veţi mai şti să vă întoarceţi. Atît de păcătos este arboretele ăsta!". Am vrut să bat palma, dar am renunţat repede. În noroiul care băltea de-a lungul potecii, mi-a fost imposibil să nu observ nenumărate urme de mistreţi. Pe măsură ce înaintam, frumuseţea pădurii şi a poienilor mi se părea ştirbită de nesfîrşite rîmături adînci, de mistreţi. Un amalgam de frunze, iarbă şi pămînt răscolit parcă în ciudă. Ideea unei plimbari prin lăstăriş, de una singură, mi s-a şters aşadar repede din minte, preferînd poteca, mult mai sigură, aşa, răvăşită cum era... "Odată cu instalarea arboretului în rezervaţie - îmi explică dl primar - au apărut porcii mistreţi, o specie care migrează între Munţii Făgăraşului, pădurile Sebeşului şi pădurile Hălmeagului. Pădurea de stejar din Vad este un pasaj intermediar, un mediu ideal pentru aceste animale - un trup de pădure compact, cu mult tufăriş. Mistreţii intră în rezervaţie şi distrug tot, inclusiv bulbii narciselor. Din păcate, nimeni nu ia nici o măsură... ba mai mult, cea mai mare parte din terenul rezervaţiei a fost inclusă într-un fond de vînătoare gestionat de Asociaţia de Vînătoare Club Diana Braşov, fapt ce vine în contradicţie cu legea în care se specifică clar că în aceste zone vînătoarea este interzisă." Situaţia nu este însă chiar aşa: dl Mircea Vergheleţ, şeful Serviciului Arii Protejate al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, a contrazis declaraţia dlui primar: "Rezervaţia în cauză a fost declarată pentru protecţia narciselor, fiind o rezervaţie floristică. Nu există nici o prevedere legală care să interzică vînătoarea în Poienile cu narcise. În plus, mistreţii s-au înmulţit probabil prea mult şi efectivul ar trebui redus". Vînătoarea este aşadar legală şi chiar necesară. Deşi primarul comunei Şercaia este extrem de pornit împotriva Asociaţiei de Vînătoare Club Diana, îşi recunoaşte vina de a fi declarat în presă că decizia de includere a rezervaţiei în fondul de vînătoare gestionat de Asociaţia Diana a aparţinut Direcţiei Silvice Braşov, fapt neconfirmat. Conform declaraţiilor dlui Gabor Benedek, inspectorul-şef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vînătoare, "decizia a fost a Ministerului Agriculturii". Din păcate, se pare că nu există o soluţie imediată de restricţionare a accesului mistreţilor în rezervaţie. Deşi legea prevede că orice lucrare sau activitate susceptibilă să genereze un impact negativ asupra ariilor naturale protejate şi a perimetrelor învecinate acestora este interzisă, "restrîngerea fondului de vînătoare nu va rezolva problema. Atîta timp cît în rezervaţie nu se vor lua măsuri urgente de destufărire, de defrişare a speciilor arbustive care au invadat poienile şi pădurea, mistreţii vor pătrunde în continuare în perimetrul rezervaţiei şi vor distruge narcisele" - a adăugat primarul. Se caută un administrator Conform informaţiilor primite de la comisariatul Gărzii de Mediu, rezervaţia naturală Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului este în custodia Direcţiei Silvice Braşov, în baza unui contract încheiat cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov. Dl Adrian Apostu, directorul Direcţiei Silvice Braşov, ne-a declarat că planul de management a fost respectat pe deplin (!!!). "În perioada înfloririi narciselor s-au efectuat patrulări la care au participat pădurari, personalul din centrala Ocolului silvic şi din cadrul Direcţiei Silvice Braşov şi reprezentanţi ai Poliţiei şi Jandarmeriei, s-au efectuat lucrări de defrişare, iar pentru anul 2007 am prevăzut, în lunile iulie-septembrie, lucrări de cosire a poienilor şi de defrişare a specilor invadante." Se aştepta cineva la un alt răspuns? Instituţia care, prin lege, are obligaţia să controleze modul de respectare a obligaţiilor asumate de custode este Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM). Ultimul control efectuat în zonă - a declarat dna Anca Ioanitescu, consilier al departamentului "Protecţia naturii şi arii naturale protejate" al APM - s-a făcut în acest an, pe 20 mai, cu ocazia Festivalului Narciselor. "Am verificat starea rezervaţiei, panourile şi gardurile de împrejmuire, am controlat dacă se respectă condiţiile de vînătoare impuse de lege etc... Ceea ce ne-a nemulţumit au fost urmele de maşini de teren şi de căruţe. În mod normal, acestea nu ar trebui să aibă acces în rezervaţie." Deşi cea mai mare problemă - spune dna Ioanitescu - rămîne arboretul care sufocă rezervaţia, şi turismul necontrolat afectează Poienile cu narcise. Pînă în anul 1954, sătenii organizau pe 21 sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, pe colina cu mesteceni, aflată în apropierea rezervaţiei. Această sărbătoare - care coincide actualmente cu Festivalul Narciselor - atrage în fiecare an mii de turişti, care provoacă ravagii în rezervaţie prin culegerea abuzivă şi necontrolată de narcise. Ai spune că 10 fire culese pentru a face o bucurie cuiva nu au cum să dăuneze, dar dacă cineva ţi-ar explica sau ai avea unde să citeşti faptul că gestul tău - şi a altor zeci de persoane - micşorează posibilitatea de înmulţire a florilor, reduce posibilitatea de regenerare naturală a ariei protejate şi poate distruge şi alte habitate şi specii protejate, mai că ai prefera să te abaţi din drumul spre casă prin piaţă, să cumperi narcisele de acolo. Da, aşa ar face probabil oamenii. Nu este de neglijat nici cantitatea de deşeuri colectată în fiecare an ca urmare a managementului turistic deficitar. Dintr-un calcul estimativ făcut de Primăria din Şercaia a rezultat o cantitate de cca 6 tone de deşeuri colectate anual: 4000 kg de deşeuri produse în perioada 5 mai-5 iunie de cca 10.000 vizitatori, 200 kg de deşeuri datorate turismului de week-end, estimat la cca 1000 vizitatori în 6 luni şi 1200 kg de deşeuri produse pe timpul Festivalului Narciselor de cca 300 persoane. În loc de happy-end Deşi rezervaţia naturală din Dumbrava Vadului pare un loc părăsit pe care nimeni nu îl vrea sau nu îl "revendică", proiecte de conservare a pădurii de stejar şi de refacere a poienilor cu narcise au existat şi există. În 1999, Consiliul Judeţean Braşov a demarat un astfel de proiect, "Life Natura", cu un buget total de 80.664,34 de euro - din care contribuţia Consiliului a fost de 20.166 de euro -, un proiect controversat şi destul de aspru criticat în presă - datorită achiziţionărilor efectuate pe durata acestuia - fără să se ţină cont şi de efectele sale benefice, cum ar fi defrişarea tufişurilor, cosirea alternativă, supravegherea şi paza rezervaţiei etc. De ce rezultatele acţiunilor prevăzute în proiect nu se mai văd şi în prezent este o altă discuţie pe care am încercat să o dezbat cu reprezentanţii Consiliului Judeţean Braşov, fără succes însă, "persoana cea mai indicată" să clarifice această situaţie fiind, la momentul respectiv, în concediu. În prezent, un alt proiect de reconstrucţie a rezervaţiei, al cărui beneficiar este Primăria din Şercaia, este depus la Administraţia Fondului de Mediu. Valoarea totală a investiţiei se ridică la 827.310 euro, sumă în care este inclus costul lucrărilor de gospodărire şi de protejare, al acţiunilor de conştientizare a populaţiei locale şi a vizitatorilor asupra conservării biodiversităţii, al asistenţei tehnice şi supervizării, al promovării etc. Ce se va întîmpla dacă acest proiect nu va fi aprobat? "Să fim optimişti. Eu am mare încredere! Dacă nu va fi aprobat, voi acţiona pe cont propriu, cu paşi mici, dar siguri. Nu ştiu însă în cîţi ani se vor vedea efectele. Uitaţi-vă în jurul dvs.! Ne-ar trebui cel puţin două zile să vizităm toată rezervaţia, darămite să refacem ceea ce nu s-a făcut în atîţia ani. Este păcat să ne prefacem că acest loc nu există."
