Pasionaţii de pe Dîmboviţa

Ionela GAVRILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 89 din 29 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În aerul greu al zilei de august, pescarul stă concentrat pe malul Dîmboviţei, la doi paşi de Podul Grozăveşti. "Ion Cîmpeanu, fost economist, pensionar umilit şi pescar amator" - se prezintă bărbatul de vreo 60 de ani de pe malul gîrlei, îmbrăcat cu pantaloni la dungă asortaţi cu bluza cafenie. El face parte din acea categorie de pescari pe care nu o să-i găseşti pe vreun forum specializat, nu o să-i vezi înscrişi în asociaţii de profil. De la ei nu o să auzi poveşti fantastice cu peşti uriaşi care rup lanseta, cel mult despre caraşi de două kile sau "trecuţi de palmă", cum zic pescarii. Stă pe un scăunel pliant şi priveşte atent cele două undiţe. Supărarea domnului Ion n-are margini, căci îi e din ce în ce mai greu să-şi împace pasiunea din tinereţe. Pentru că la bălţile la care mai mergea în timpul liber, acum 15 ani, taxa ajunge astăzi şi la 30 de milioane pe an, pe care cum să le plătească din pensia de 3 milione jumate?; pentru că nu mai există transport preorăşenesc pe care avea abonament, acum microbuzele pînă la barajul Mihăileşti, de exemplu, i-ar seca buzunarul cu 120.000 săptămînal; pentru că acum îi tulbură apele "urîtăniile aste" - zice supărat arătînd doi copii ai străzii care se bălăceau chiar între cîrligele lui. Domnul Ion vine din Şoseaua Giurgiului la pescuit pe malul Dîmboviţei, de cîte ori îl lasă boala şi treburile casei: "Uneori şi de trei ori pe săptămînă, iar nevasta nu se supără, baiul e că nu-i duc peşte de ajuns" - glumeşte cu amărăciune bătrînul. Azi nu a prins mare lucru, cinci peştişori cărora le va da drumul la plecare că nici de-o saramură nu-i ajung. Altădată putea să suplinească două-trei mese cu peştele prins prin bălţile de la marginea Bucureştiului, acum aşteaptă sărbătorile să vadă carne sau peşte pe masă. Nu pregetă să le tragă nişte înjurături "capitaliştilor nenorociţi", "jigodiilor" care l-au privat de această plăcere la bătrîneţe, cumpărînd apele şi cerînd preţuri uluitoare pentru o zi de pescuit: "Atîta bucurie aveam şi eu ca pensionar." Dacă ar avea bani suficienţi, nea Ion ar pleca pe Dunăre, în Deltă. Acolo n-ar mai avea de îndurat zgomotul maşinilor, praful, mitocănia; pînă şi pişcăturile ţînţarilor le-ar suporta fericit. Lostriţa de Dîmboviţa Nea Marian aşteaptă şi el lîngă lansete, la 100 m mai încolo, o pradă de soi. E echipat pentru pescuit cum se cuvine: pălărie de paie, vestă, rucsac cu scule, scăunel. Plus, răbdare şi tutun. De mic i se trage patima asta: "Mergeam cu tata pe Străuleşti, pe Colentina şi prindeam peşte, nu glumă". Zice că în Dîmboviţa se prind băloşi, caraşi, roşioară, lostriţă. Cum adică? "Ei, nu chiar lostriţă, i se spune regină pe aici şi se mai agaţă din cînd în cînd." Ieri a fost o zi bună, două kilograme de roşioară plus ceva săbioare. Noaptea nu dă la peşte că îi e frică de aurolaci, a auzit de pescari bătuţi cărora li s-au furat şi sculele, pe-aici. La iarnă se gîndeşte cu groază, căci nu mai dă la copcă de cînd a crăpat gheaţa sub picioarele lui şi a văzut cum un alt pescar a dispărut sub apă chiar lîngă el. "L-au găsit primăvara la dig" - spune nea Marian. Firul zvîcneşte scurt, după care rămîne încremenit. Pescarul smuceşte expert şi învîrte mulineta pînă iese la suprafaţă un peşte galben pe burtă, de vreo 12 cm. Îi scoate cîrligul cu o pensetă, căci s-a prins rău, şi azvîrle prada în punga cu încă vreo cinci peşti pestriţi: roşioare, bibani - îi arată pe fiecare. Pentru o clipă, pentru nea Marian, blocurile s-au transformat în tufişuri sălbatice, maşinile - în vietăţi nedomesticite şi asfaltul topit în mlaştina Deltei - paradisul pescarilor exilaţi la oraş. De la vioară la undiţă "Din două motive pescuiesc: de distracţie şi ca să umplu timpul" - spune graseiat pescarul cu mustăcioară de lîngă cascada din amonte de Podul Grozăveşti. Are mîini fine şi o dibăcie rară în felul de a mînui undiţa, aşa că în răstimp de douăzeci de minute a prins trei roşioare răsărite. Dobrescu este profesor de vioară la Conservator şi pescuieşte de patruzeci şi cinci de ani în apele tulburi ale Dîmboviţei. "Nu prind peşte de foame" - clarifică de la început şi completează că nu ai cum să te pui cu această pasiune care nu se învaţă şi nu se predă, nici vorbă să forţezi pe cineva să o descopere dacă n-are chemare. "Vioara şi pescuitul nu se împacă în nici un fel, fiecare cu treaba ei" - precizează, trăgîndu-şi şapca de camuflaj pe ochi, să nu-l bată soarele. Ca dovadă, în timpul Festivalului "George Enescu" nu va mai călca pe malul Dîmboviţei din lipsă de timp. Şi pentru că atunci trebuie să se dedice celeilalte pasiuni ale sale - vioara. Filosofia pescuitului citadin Noua generaţie de pescari de Dîmboviţa e şi ea pusă la punct cu filosofia pescarului: "Nu contează prinsu', important e să vezi pluta aia că se mişcă. Pescuitul e o evadare" - zice Nicolae Voicilă, un tînăr de vreo 35 de ani, pregătit, la rîndul său, cum se cuvine pentru pescuit. E încîntat că poate veni aici în natură, liniştit, să pescuiască. Care natură, ce linişte? Dar maşinile, fumul, zgomotul? Nu-l deranjează, are ochii pironiţi mai tot timpul în apa verzuie, la capătul undiţei. Evadează. Nicolae povesteşte înflăcărat că pescuitul pe Dîmboviţa îşi are rostul lui. Pe la prînz, de exemplu, nu prea se prinde nimic, la fel şi dacă scade apa cînd "se umblă la baraj". În zonele diferite ale Splaiului se prind peşti diferiţi şi în cantităţi diferite. Avantajul e că găseşti tot anul ceva de prins. Voicilă a ales să pescuiască mai aproape de Regie, căci e lîngă staţia de tramvai şi ajunge numaidecît acasă. Dacă e legală sau nu problema? "De cînd pescuiesc aici, n-am văzut pe nimeni, poliţist adică, să zică ŤNu mai pescuiţi!», că nu mai pescuiam. Dar aşa..." - ridică din umeri satisfăcut. De mîncat, mănîncă peştele prins, căci se bazează pe un silogism imbatabil: dacă era poluare sau vreo substanţă dubioasă, mureau toţi peştii şi nu mai avea ce să prindă, deci nici ce să mănînce: "Ei (n.n. - peştii) ştiu cel mai bine dacă e apa curată sau nu" - rîde cu ochii ţintă la pluta neclintită. Dacă ar fi să aleagă între a se bucura de beneficiile unui calculator nou-nouţ pentru a se relaxa şi a merge la pescuit, Nicolae nici nu stă pe gînduri: "Tot la pescuit, dom'le. E o plăcere". Dedicaţie: Acest text a fost scris înainte ca ploile să umfle Dîmboviţa şi lacurile Capitalei, cînd pescarii abia aşteptau sîmbăta şi duminica pentru a-şi întinde undiţele peste apele uleioase ale oraşului. Îi aştept să răsară iar ca ciupercile după ploaie.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.