Pas în doi

Publicat în Dilema Veche nr. 174 din 9 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cununie religioasă, a patra la care particip în ultimele şase luni. Constat empiric o creştere exponenţială a numărului de căsătorii. De fiecare dată, în dialogurile cu mirii (prieteni buni sau doar cunoştinţe) aflu despre cît de greu e să-ţi găseşti loc, la o oră convenabilă, în agenda preoţilor sau, mai ales, la oficiul stării civile. Ca să nu mai vorbim de rezervarea unui restaurant la care să aibă loc nunta propriu-zisă. Mă rog, chestiuni de organizare, dar care lasă urme. Vizibile, în primul rînd, pe faţa însurăţeilor. Prin urmare, la începutul cununiei religioase, şi ea, şi el par alcătuiţi dintr-un amestec păstos de emoţie şi epuizare. Sînt obosiţi, dar nu vor să se vadă asta. El se interesează dacă a ajuns băutura la restaurant şi află răspunsul de la socrul mare fix în momentul în care i se face cunoştinţă cu (încă) o mătuşă din provincie. E verificat: nimeni nu ştie cîte mătuşi are pînă nu se căsătoreşte. Nunta şi, mai ales, cununia religioasă reprezintă momentul în care năvălesc în tabloul de familie toate neamurile şi cunoştinţele. Nu e simplu, mai ales că rişti să le încurci printre ramurile arborelui genealogic şi, dramă mare, să nu le pui în mod potrivit la masă. Preoţii sînt, în general, mai obosiţi decît mirii. Unii îmi par chiar puţin nervoşi. Oricum, cei mai mulţi dintre ei sînt afoni şi răguşiţi, semn că volumul de muncă e mare ori că admiterea la seminar s-a făcut pe pile. Dar, desigur, o cununie religioasă e frumoasă oricum. Legămîntul în faţa lui Dumnezeu ar fi încă şi mai bine înţeles dacă n-ar exista chinul pantofilor noi. Care sînt buni la probă şi prea mici după ore întregi de stat în picioare. Efectul se vede la nivelul pardoselii unde, pe parcursul celor cîteva zeci de minute cît durează slujba, se desfăşoară un dans bizar cu schimbări frecvente de greutate de pe un picior pe altul. Tabloul figurilor e aparte. Cavalerii şi domnişoarele de onoare încremenesc într-o atitudine gînditoare, socrii mari şi mici încremenesc pur şi simplu. Cele mai fericite sînt bunicile, cei mai trişti, copiii. Pentru toate celelalte rude, e fie prea cald, fie prea frig, prea lung sau prea scurt, prea puţin sau prea mult din toate. Între timp, ei îi cade voalul, lui nu-i intră coroniţa pe cap ("E căpos!", încearcă cineva o glumă), iar costumele scoase de la naftalină plesnesc sub presiunea kilogramelor revărsate peste curele. Se şopteşte mult, ca la teze. Fotografii profesionişti sau amatori ţopăie prin faţa altarului, căutînd unghiul potrivit pentru momentul culminant în care mirii sărută mîna naşilor. Cînd se întîmplă, se aud rîsete înfundate şi biserica e fulgerată de zeci de bliţuri. Gata, au făcut-o şi pe-asta! La ieşirea din biserică aşteaptă unu, doi sau chiar trei cerşetori deghizaţi în porte-bonheur. Le dai, o să ai: copii, bani, sănătate. Le-ai trage un şut în fund, dar nu se cade. Le dai. E primul pas din lunga etapă de cedări ale unui bărbat însurat, dar la cununia religioasă se numeşte generozitate.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.