Paraziţii

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Metroul parizian, cîndva, pe la mijlocul zilei. Pe uşa abia deschisă, năvăleşte un cuplu bizar, înghesuindu-se în compartiment înaintea celor care vor să coboare. N-au mai mult de paisprezece ani. Ea, slabă şi ascuţită la faţă ca o lamă de ras, el - cu un cap mai înalt, la fel de slab, dar înfofolit într-o geacă de puf care-l face să arate ceva mai solid. Amîndoi au o privire tulbure şi trag de nas ca la o răceală zdravănă. - Program muzical, bă, nasoilor! Mai întîi mi se pare că n-aud bine, apoi îmi dau seama că, ei da, chiar vorbesc româneşte şi, prin urmare, e vorba chiar de români! Sînt lîngă ei. În timp ce puştoaica mă înghionteşte şi mă înjură printre dinţi să-i fac loc să treacă, îmi îndes, cu un gest reflex, şapca peste urechi şi cobor privirea în pămînt. Atunci văd dispozitivul: un cărucior pe două roţi, cu un acumulator de maşină, peste care e aşezat un amplificator compact, deasupra căruia stă lipit, Dumnezeu ştie cum, un walkman. În cîteva secunde, întregul compartiment e bombardat cu decibeli. Din boxă se aude negativul unei piese Paraziţii featuring Viţa de Vie şi fata începe imediat să îndruge o litanie ciudată, în care amestecă de toate: cuvinte franţuzeşti şi româneşti, înjurături şi strigăte care ţin loc de refren. După prima interpretare, sînt cîteva secunde de pauză între melodii. Un călător cu simţul umorului rosteşte un bravo anemic şi alţi cîţiva pufnesc în rîs. Puştoaica îi înjură vîrtos, blambecul de lîngă ea o încurajează, cu privirea lui tulbure, să nu se lase intimidată şi apasă din nou butoanele walkman-ului. Altă melodie, aceeaşi porcărie. La următoarea staţie, se uită în jur, aşteptînd pomana. Nimic. Ies la fel cum au intrat, gonind spre următorul vagon. Cînd se închid uşile, o doamnă din apropiere îi spune domnului aşezat lîngă ea ceva despre români. De rău, bănuiesc, dar mi-am înfundat şapca pe urechi şi nu prind decît frînturi din conversaţie. Şi, la urma urmelor, mă simt prea stingherit ca să vreau să aud. Restaurantul Léon, undeva pe Saint-Germain. Beau un pahar cu vin, uitîndu-mă la trecătorii care defilează prin faţa vitrinei de sticlă. E plăcut. Nu fumez, dar am fost aşezat la o masă din spaţiul rezervat fumătorilor. Cînd am intrat în restaurant, chelnerul s-a uitat la mine şi, cu un gest de atoatecunoscător, m-a etichetat ca fiind fumător. "Vă dă de gol tenul!", mi-a şoptit, în timp ce mă conducea la masă. Era simpatic şi m-a şi luat prin surprindere, aşa că n-am putut să-i stric plăcerea. Fumători să fie! Mai tîrziu, a vrut să afle de unde vin. Cînd i-am spus că nu sînt brazilian, nici măcar italian, ci român, a zîmbit politicos, dar destul de rece, şi a pomenit, evident, ceva despre Hagi. La ieşire, am dat nas în nas, la propriu, cu un cuplu de francezi. Pe el doar l-am călcat puţin, pe ea însă era s-o trîntesc peste un platou cu scoici de la o masă alăturată. Am prins-o în ultima clipă, cerîndu-mi neîncetat scuze. În engleză. Au fost drăguţi şi au zîmbit rapid, curioşi să afle ce turist sînt. - Romanian... S-au luminat brusc, devenind incredibil de amabili. În treizeci de secunde cît a durat dialogul nostru, mi-au explicat, într-o engleză aproximativă, cît de îndrăgostiţi sînt de Italia, de Roma în special. De două-trei ori am vrut să-i corectez, dar tot de atîtea ori m-a fulgerat, ca o năpastă, imaginea cîntăreţilor din metrou şi figura dezamăgită a chelnerului. Aşa că am zîmbit strîmb şi-am rostit, la plecare, un "Ciao!" răsunător şi foarte cîntat, încercînd să mă mint că nu mi-a fost nici o clipă ruşine, ci doar lene să lămuresc o banală confuzie.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.