Pantofii pe comandă...

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Pantofii pe comandă    jpeg

Într-o lume în care aproape totul este ready-made, se mai găsesc oameni care meșteresc cîte ceva, în folosul nostru, al consumatorilor. Și în amintirea vremurilor de altădată. Trebuie doar găsiți, în unele zone ”tradiționale” ale orașului, ”ascunși” printre buticurile sclipitoare.

La cizmar am fost, cred, cu toţii. Cizmarii sînt dintre puţinii meseriaşi de care mai avem nevoie: oricui i se tocesc flecurile şi nu e o atît de mare cheltuială să le înlocuieşti.

Şi totuşi, nici cizmarii, asemenea altor meseriaşi, nu mai sînt prea vizibili. Îi găseşti cu greu, concentraţi în anumite zone ale Bucureştiului, precum Centrul istoric, recomandaţi de cîte cineva… Şi ei aparţin unei alte epoci, mai puţin grăbite, în care lucrurile se confecţionau migălos şi în timp.

Gheorghe Stan, de pe Radu Calomfirescu, a făcut şi face aproximativ aceleaşi lucruri ca mulţi alţi cizmari bucureşteni de 50-60 de ani: „Trei ani şcoală profesională, din ’67 pînă în ’70. Aici, în Bucureşti. Era încălţămintea manuală atunci şi se aduceau copii de la ţară. La ţară era greu şi eu eram mai pipernicit, mai amărît. Aşa că am fugit într-o zi de acasă şi m-am înscris la ăştia. Era pe Uranus. Am absolvit primul an şi mi-a dat bursă 300 de lei. Erau bani pe timpul ăla. Stăteam cu chirie.

Ne învăţa şi matematică, şi română. Dar şi ore speciale de cizmărie. De trei ori pe săptămînă. Dacă voiai să înveţi mai repede, te duceai la meşterul particular, după şcoală, şi învăţai. Ne învăţa şi la şcoală meseria, ne spunea, de pildă, cum e pielea făcută din dermă, epidermă, tot soiul de straturi din astea… De acasă nu prea aveam de mîncare, mai îmi dădeau şi ei cîte o oală de ciorbă cînd ne duceam acolo. Toate erau importante, că moda se schimba şi trebuia să înveţi şi anul viitor…“

Deja se întrevede pattern-ul unei biografii standard de self-made man din perioada anilor ’60: sărac, venit de la ţară să înveţe o meserie, trăind greu şi cu ajutor „comunitar“ în timpul studiilor şi uceniciei

Şi, în acelaşi timp, cu respect pentru adevărata meserie, care acum nu se mai practică, nu mai e cerută: realizarea „pantofilor pe comandă“: „Ştiam şi să facem pantofi, am lucrat pe comandă. Ne trebuia un calapod ca ăsta, piele, meşină. Îl puneai pe calapod, se trăgea pe calapod… Se făcea cu maşina de cusut, dar se făcea şi fără. Noi din şcoală ieşeam şi rictuitori (făceam feţe pentru pantofi) şi tălpuitori – le făceam pe toate. Am fost responsabil pe Calea Moşilor: acolo se făcea încălţăminte: era încăputări (sic!) de cizme, de pantofi. Schimba faţa şi atît. Venea lumea din străinătate. Aveam 23 de angajaţi. Doi maşinişti, un croitor, unul care cosea şi opt tălpuitori. După Revoluţie nu am mai rezistat.

Atunci avea mai mare valoare banul. oricine îşi permitea să-şi comande pantofi… Puterea unui magazin de comandă era cam de 1000 de perechi. Venea omul şi dădea 100 de lei avans şi restul cînd erau gata. 328 de lei costa o pereche cu totul. Atunci nu erau atîtea zerouri.

După Revoluţie au început să dispară pantofii pe comandă. Cînd au venit cei chinezeşti, sau de la second hand, pe care nici nu mai poţi să-i repari.“

Dintr-o meserie, să faci pantofi la comandă a devenit un mit care aminteşte de vremurile cînd cizmarul era… creator, şi nu doar un simplu reparator, ca acum. Cînd încălţările nu se mai fac, ci se cumpără.

„Doar reparaţii încălţăminte. Flecuri de damă – 12 lei. Flecuri bărbaţi – 20. Pingele – 30. Fermoare nu fac că nu am maşină de cusut, nu am unde s-o ţin.“

Cam cu acestea se ocupă, astăzi, dl Stan. Profesionist, cu utilaje specializate: „Cleşte, ciocan, cuţit, masaţi, fals. Masatul e un băţ pe care se dă cu cuţitul şi se ascute. Cu falsul tragi la calapod, cînd e desfăcut, ai nevoie că-i mai mic. Nu poţi să tragi cu cleştele că îl taie. Unde-i desfăcut pe ici aşa, îl strîng. Mi-ar trebui şi alte utilaje, dar nu am unde să le pun. Ăsta-i polizor, unde se ascut cuţitele, şi raşpel, de dat la flecuri şi la pingele. Calul de fier – să baţi tocurile pe el. Mai am materiale, cuie, spirt.“

Cînd vorbeşte aşa, doct, îţi dai seama că lumea vechilor meseriaşi nu e doar una poetică, cum pare la prima vedere. Ci specializată şi oarecum criptică, pentru cineva din exterior.

Profesionalismul se recunoaşte şi prin halat: „Port halat: Normal, te vede omu’, te cunoaşte. Mai stai şi afară, şi acolo te vede, ca să ştie cui să se adreseze. Dacă îl vede pe altul fără halat, zice omul: «Dumneavoastră lucraţi aici?»“

Dar şi prin acte doveditoare, puse la vedere, pe pereţi: „Certificat de înregistrare de la Primăria Capitalei şi acordul de funcţionare, tot de acolo. Şi o diplomă că sînt cizmar, că am absolvit o şcoală“.

Autorizaţia de funcţionare o are de la Primărie. După ce a fost o viaţă salariat la UCECOM, dl Stan e acum patron – doar că într-un spaţiu care nu-i al lui, ci tot al Primăriei. Plăteşte chirie pentru acesta 350 de lei pe lună pentru că e… zona zero. Spaţiul nu se vinde, a încercat: i s-a spus că e Centru istoric…

De stat, stă zilnic de la 7 la 7. Lunea mergea mai bine, dar acum nu prea mai sînt clienţi mulţi nici atunci, şi nici marţea. Poate doar vinerea, cînd vin oamenii cu pantofii, grăbiţi, şi spun că-i vor pînă seara. Cei mai mulţi sînt tinerii, în special fetele… Bătrînii îşi poartă pantofii pînă îi tocesc de tot şi apoi îi aruncă.

Cum face dl Stan să-şi atragă clienţi, să arate mai bine pantofii? „Îi fac mai frumos, îi dau cu smac din ăsta, cu cremă, că unii îi aduc ca vai de ei.“

De ce stă dl Stan în prăvălia lui şi ce cîştigă de aici? „Cîştig o pîine: cînd iese, iese, cînd nu iese, nu iese. Cînd iau mai mulţi bani îi pun într-un buzunar separat. Şi după aia îi iau, cînd nu mai iese…”

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.