Oraşul de lîngă combinat

Cezar FLOREA
Publicat în Dilema Veche nr. 164 din 30 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe la sfîrşitul anilor ’70, Ceauşescu s-a gîndit să construiască un combinat aproape de Bucureşti. Ideea era să aducă minereu pe Dunăre (că aşa era cel mai ieftin) şi să producă oţel. Construcţia propriu-zisă a demarat în 1978, iar opt ani mai tîrziu a început să funcţioneze prima uzină, cea cocso-chimică. În cîţiva ani, erau gata şi alte secţii: oţelăria electrică, laminorul pentru profile mijlocii, depozitul de materii prime şi unitatea de îmbogăţire a minereurilor de fier. În Călăraşi au venit atunci specialişti de la marile combinate din Reşiţa, Galaţi şi Hunedoara şi muncitori sîrguincioşi din Moldova. Toţi aceştia au primit locuinţe în cel mai bogat cartier din oraş, care s-a numit (cum altfel?) "2 Moldoveni". Profesorii mai în vîrstă îşi aduc aminte că elevii de la Liceul industrial care munceau la combinat erau plătiţi mai bine decît un cadru didactic şi că "nimeni nu sufla în faţa lor". Oraşul îşi trăia atunci, în anii ’80, zilele lui de glorie. A primit la un moment dat chiar şi un premiu. Afişe mari anunţau cu mîndrie, să ştie toată lumea, că municipiul Călăraşi este "cel mai curat oraş din Republica Socialistă România". În plus, grădina zoologică din Călăraşi avea cea mai mare suprafaţă din ţară şi era un furnizor important de animale pentru celelalte grădini zoologice. Peste toate astea a venit însă Revoluţia. Prinşi cu combinatul neterminat, călărăşenilor se pare că nu prea le-a priit schimbarea, pentru că, din 1998, Combinatul Siderurgic a fost închis. Din 2001 a intrat în faliment, iar din 2005 a fost vîndut pe bucăţi la fier vechi. Acum, cînd vii dinspre Bucureşti, intrarea în Călăraşi este un trist cimitir al elefanţilor. Furnalele argintii se înalţă şi astăzi către cer, dar nu mai funcţionează. Acum, în multe familii, doar femeile mai muncesc; pentru că aşa sînt locurile de muncă: în fabricile de confecţii sau în cele de mezeluri. Între timp, bărbaţii şi-au găsit o nouă îndeletnicire. Oameni în toată firea, altădată muncitori serioşi, au ajuns să bea de dimineaţă pînă seara. În Călăraşi se găseşte cîte o cîrciumă la fiecare colţ de stradă, aşa că vizitatorii l-au numit "oraşul celor o mie de bodegi". Cît despre leii de la zoo, ei năpîrlesc plictisiţi în cuştile insalubre şi neîncăpătoare. Un răget sănătos nu s-a mai auzit de foarte mult timp. Parcul "Speranţa" Deunăzi m-am întors în Călăraşi, unde am vrut să văd ce a mai rămas din "cel mai curat oraş din ţară". S-a mai schimbat cîte ceva, ce-i drept. Ştiu că au apărut cîteva benzinării, iar pe strada principală nu mai ai loc să mergi de frigiderele aşezate direct pe trotuar, pe care poţi să le iei pe credit, doar cu buletinul. Eu am vrut să văd ce mai e acolo, chiar în inima cartierului "2 Moldoveni", cum o mai duc cei care odată erau răsfăţaţii soartei. Ei bine, în spatele Policlinicii Nr. 2, am găsit blocurile construite pentru angajaţii de la combinat, care acum sînt şomeri sau au plecat prin Europa să mai strîngă un ban. Fiindcă nu mai au ce să facă, se pare că cei care au rămas aici inventează noi locuri în care să bea. Pentru că nu există cotlon din cartier în care să nu bea cineva. Beau în magherniţe amenajate în barăci de şantier, beau şi în spelunci de la parterul blocurilor, beau pe fugă în faţa scării, beau şi în casă. Cît beau? Pînă nu mai pot. Atunci îşi aduc aminte că nu mai au bani să plătească întreţinerea şi vorbesc duios cu nevasta: "Du-te, fă, să te f..., ca să poţi să plăteşti întreţinerea!". Pe faţa celor mai bătrîni se citeşte resemnarea. Pe fruntea celor tineri scrie cu litere mari: PUŞ-CĂ-RI-E. Copiii lor aleargă prin jurul blocurilor. Sînt nespălaţi şi li se văd degetele prin tenişi. Prin cîte un apartament dărăpănat se adună cîte cinci-şase în jurul unui casetofon de la care se aude o manea de jale. Pereţii blocurilor sînt negri şi, pe alocuri, din cîteva găuri iese fum, ca atunci cînd se stinge un incendiu. Dar nu e nici un incendiu. Oamenii de aici aşa se încălzesc, la sobe puse în mijlocul casei; pentru că ei nu mai au nici curent, nici apă, nici ferestre. Şi, după toate astea, părculeţul de aici, din cartier, nu a găsit să se numească decît "Speranţa". În timp ce ascultam scîrţîitul trist al leagănelor, un pici cu nasul julit şi-a dat seama că nu prea aveam ce să caut prin cartier şi m-a întrebat: "Pe cine căutaţi, domnu’?". Chiar aşa. Pe cine căutam, domnule? Nu s-a sinchisit că nu i-am răspuns şi a continuat expertiza comercială: "Domnu’, nu aveţi o mie de lei?". M-am scotocit prin buzunare şi am găsit o monedă de cinci mii pe care i-am dat-o lui. Fermecat de strălucirea bănuţului pe care l-a primit, copilul a fugit la gaşca lui să le arate cu ce se pricopsise. L-am urmărit şi eu, să văd unde se duce. După ce am călcat pe maldăre de gunoaie şi am trecut de colţul blocului, i-am descoperit. Vreo cinci copii ai cartierului pescuiau într-o băltoacă de lîngă tomberon. M-au privit de parcă ce făceau ei era cea mai firească preocupare dintre toate. Nu pot să nu mă întreb acum ce mai înseamnă timpul pentru ei? Ai cui mai sînt copiii ăştia?

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.