Mmmm.. ce oraş frumos! Fabrici şi uzine...

Publicat în Dilema Veche nr. 201 din 15 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu sînt. De fapt, nu mai sînt. Prin zona centrală a micuţului oraş din centrul ţării nu se mai văd panourile mari de altădată care anunţau, cu mîndrie socialistă, că acolo era poarta de intrare în uzină. Care uzină? Ce mai contează, o uzină, una dintre ele, oricare. Mie nu-mi pare rău, dar taximetristul care mă duce încet pe străzile întortocheate din centru are aduceri-aminte, înjurături şi păreri de rău. Ascult. "N-a mai rămas nimic, dom’le, nimic-nimic! Păi, n-avea dreptate şi Păunescu?! Liberalii ăştia n-au făcut nimic nici înaintea comuniştilor şi nici după căderea lor. Au furat doar, pentru ei şi pentru tot neamul lor, ’tu-le neamul de bandiţi ordinari! În oraşul ăsta n-au făcut decît mall-uri şi supermarket-uri, de parcă toată lumea mănîncă vitrine. Bandiţi, cu primarul în frunte." Dialogul e inutil. Omul îşi varsă năduful şi mă îndeamnă să dau cu ei de pămînt în emisiunile de televiziune. Profit de primul semafor pe roşu şi mă dau jos sub pretextul că am uitat să fac nişte cumpărături urgente. Las un bacşiş generos şi scap de înjurăturile mocnite pentru o cursă prea scurtă. Sînt chiar în centru, pe Strada Mare. Am timp să mă uit pe îndelete la case şi magazine. Doare. Încă o dată, privind zidurile vechi ale construcţiilor ridicate demult, în alte timpuri, cînd "taximetriştii" aveau chipiu pe cap şi hăţuri în mîini, mi-aduc aminte de casa bunicilor. Cînd mi se întîmplă să spun asta în faţa amicilor, descopăr pe figurile lor umbrele unei nostalgii jucate. Vor să-mi arate că înţeleg perfect ceea ce simt. Mă amuz, pentru că habar n-au la ce mă gîndesc, dar se prefac c-au intuit perfect. Bunicii pe care i-am cunoscut locuiau la ţară. Un sat de cîmpie înghesuit şi prăfos, case mici, înşirate pe uliţe strîmte. Nici o legătură cu zidurile impunătoare ale imobilelor domneşti ridicate în zonele centrale ale oraşelor. Într-o zi, în chiţimia care ţinea loc de bucătărie de vară, au apărut un aragaz şi o butelie. Apoi, pe un coridor îngust dintre camere a răsărit un frigider Fram. Copaia veche, de lemn, în care făceau baie, la sfîrşit de săptămînă, patru nepoţi zurbagii vegheaţi de doi bătrîni fericiţi, a fost înlocuită de un lighean uriaş, din plastic. În timp, dinspre apartamentele de bloc, a început să curgă, în casa micuţă din satul de cîmpie, şuvoiul neîntrerupt al modernizării: aparate de radio şi televizoare alb-negru, maşini de călcat şi chiar şi una de spălat, niciodată funcţională. Tot ceea ce era vechi sau demodat la oraş se muta la ţară. Aşa a fost posibilă alăturarea, absolut bizară, dintre tel şi mixer în dulapul bunicii, ca şi convieţuirea tristă, pe aceeaşi policioară, a unor pahare de cristal, din diverse seturi, cu micile căni de lut ars cumpărate, în fiecare an, din Tîrgul de Moşi. Mai tîrziu, de pe case a început să cadă şiţa şi să apară oribila, dar... strălucitoarea tablă galvanizată. Într-o zi, s-a băgat apă la pompă şi a tăcut, brusc, glasul răguşit al lanţurilor de la puţul din uliţă. Apă nu mai scotea nimeni, venea în curte, printr-o ţeavă îngustă conectată la lumea nouă. Bătrînii tăceau resemnaţi, privind cu îngăduinţă invazia plasticului şi a tehnologiei. Cînd se elibera casa de oaspeţi şi rămîneau doar ei şi lumea lor, doseau, în unghere întunecoase, mai toată zestrea adusă de copii. O scoteau la lumină doar în zilele în care veneau nepoţii, prefăcîndu-se fericiţi că au parte de aşa minuni ale noului. Tîrziu, cînd am înţeles de ce era mai bună ciorba bunicii servită în castroane de lut, şi nu în farfurii de porţelan, am priceput şi de ce nu se îndura bătrîna să renunţe să facă mămăliga pe pirostrii, în bătătură, deşi stătea aragazul nefolosit în bucătărie. În cîţiva ani, casa primitoare de altădată era de nerecunoscut: plastic şi lut, lemne şi butelii, televizor şi descîntece murmurate de bătrînă, ca o chemare spre vremuri mai calme. Bunici nu mai am. Dar istoria nefericitei împreunări dintre vechi şi nou e prezentă în fiecare oraş dintre cele prin care curge şuvoiul tranziţiei. Mutilate de termopane albe şi neoane colorate, casele boiereşti şi semeţe de altădată îngenunchează, învinse, lăsîndu-se cotropite de barbarii adepţi ai modernizării cu orice chip. Prin centrul oraşelor de astăzi se citeşte cea mai bună definiţie dată kitsch-ului. Taximetriştii preocupaţi de dispariţia uzinelor nu sînt altfel decît toţi locuitorii urbelor care au uitat de mult să caute frumuseţea, închipuindu-şi că o pot avea oricînd în schimbul bancnotelor mari.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.