Micuţisme

Publicat în Dilema Veche nr. 111 din 15 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un exerciţiu banal: răsfoitul presei cotidiene româneşti paralel cu ziarele occidentale. Făcut măcar preţ de cîteva zile, pe Internet sau pe... pipăite pur şi simplu, experimentul dă naştere unui frison care zgîlţîie serios imaginea despre viaţă şi lume a oricărui individ matur, interesat de variantele unor răspunsuri la întrebările despre ţara în care trăim. România e altfel. Geaba încearcă, din cînd în cînd, diverşi ţuţeri ai diferitelor guverne perindate pe la conducerea ţării să ne asigure că toate naţiile au corupţia şi corupţii lor, număr de orfani şi şomeri, impozite sau dispute asemănătoare sau chiar mai grave decît cele de care vorbim, zi de zi, în cercul strîmt al graniţelor noastre. Nu aici este problema. Teza asemănărilor în bine - dar mai ales în rău! - cu alţii n-are nici o relevanţă. E ca şi cînd ai spune că şi nemţii, francezii sau americanii uită, din cînd în cînd, să se spele pe mîini înainte de masă ori încearcă, din cînd în cînd, să fenteze fiscul. Iar lista poate fi extinsă la nesfîrşit. Problema, deşi mi s-ar părea mult mai sugestiv să scriu "problemele", apare cînd măsurăm amploarea discuţiilor şi dezbaterilor din spaţiul public pe marginea acestor subiecte. Iar din acest punct de vedere, exerciţiul empiric al comparării ziarelor româneşti cu cele occidentale cred că are suficientă relevanţă. Cu excepţia nenorocirii de la 11 septembrie 2001 sau a invadării Irakului de către trupele anglo-americane, nu-mi amintesc, bunăoară, ca presa din România să fi acordat spaţii, pe prima pagină sau în deschiderea jurnalelor de ştiri, unor evenimente din actualitatea externă. Cu mici excepţii, gazetele noastre nu alocă mai mult de o pagină întîmplărilor de dincolo de graniţe, iar, în jurnalele de ştiri televizate ori radiodifuzate, rubrica "ştiri externe" este, adeseori, doar bifată. Oricum, de cele mai multe ori, încape rutina ştirilor despre Orientul Mijlociu, Irak sau Afganistan şi, din cînd în cînd, ceva despre UE. Şi gata. China, Japonia, Rusia par să nici nu existe. Avem, în schimb, spaţii largi, rubrici chiar, dedicate unor nimeni. Se scrie şi se vorbeşte mult despre nimic. Dacă tuşeşte Tăriceanu e cap de ziar. Dacă strănută Băsescu, avem ediţie specială la ştiri. Cu un aplomb suspect, transformăm orice banalitate în eveniment naţional şi avem, apoi, parte şi de nenorocirea unor discuţii nesfîrşite despre nimicuri şi neica-nimeni. Banalitatea ridicată la rang de eveniment. Drama unor redacţii disperate că n-au ce pune cap de ziar în zilele în care nu se rupe Coaliţia sau nu face Patriciu încă un drum la Parchet. Tristeţea unei ţări care nu vede, prin ochii presei, decît foarte puţin dincolo de Carpaţi şi gustă foarte mult din zeama reîncălzită a unor pseudoevenimente naţionale. De cealaltă parte, presa occidentală. Atentă la starea lumii de azi, cîntărind problemele şi perspectivele satului global, mînă în mînă cu acei consumatori de informaţii care au învăţat că viaţa lor nu se schimbă dacă rămîn cetăţeni captivi în închisoarea în care primesc, prin "vizeta" micului ecran, informaţii banale despre provincia numită azi România. Două lumi diferite, dar şi foarte multe variante de răspuns chiar şi pentru veşnica noastră dilemă naţională despre ce şi cum putem face să nu ne mai ia anotimpurile prin surprindere.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.