Meşterul Manole sau cum să pui o femeie la locul ei

O tînără a fost bătută şi aruncată în stradă. Soţul a ameninţat-o că nu-şi va mai vedea niciodată copiii dacă nu se cuminţeşte. Poliţia a intervenit şi a aplicat o amendă, notează un ziar local. Ce-ar face bărbaţii dacă n-ar fi femeile? Ar îmblînzi alte animale. (sursa: www.umor.ro) Dina Loghin, preşedinta Fundaţiei pentru Şanse Egale din Iaşi, este de părere că violenţa în familie este o reminiscenţă a sistemului comunist. Exacerbarea aşa-zisei egalităţi femeie-bărbat a provocat pînă la urmă o respingere de ambele părţi. Femeia era capabilă să facă aceeaşi muncă precum bărbatul, putea avea aceleaşi responsabilităţi. Sudoriţa, constructoarea în zona masculinizată a muncii, era în acelaşi timp capabilă să crească patru copii şi să aibă grijă de o gospodărie. Bărbatul, agasat de această egalitate forţată, reacţionează acum violent la idee, femeia devenind pentru el o grijă, poate chiar o povară. În orice caz, proprietatea sa. Bărbatul este capul familiei. De cealaltă parte, femeia căreia egalitatea proletcultistă nu putea să-i convină, se supune acum. Michael Kaufman, specialist de gen, a elaborat teoria celor şapte "p" ai violenţei domestice, în esenţă o serie de procese psihologice ale bărbatului agresor. Printre cei şapte "p" se află the permission. Docilitatea femeii este un factor al violenţei bărbatului. Ana Ţaroveanu, referent la Centrul Pilot pentru Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie (Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei), spune că vin la centru femei care au suportat agresiunile vreme de zece-douăzeci de ani, în speranţa că bărbatul se va schimba, şi femei care reacţionează la prima lovitură fizică. Cele mai multe însă nu reacţionează ani de-a rîndul. De ce nu schiază femeile? Pentru că între bucătărie şi dormitor nu este zăpadă! (sursa: www.umor.ro) Violenţa în familie nu se limitează la bătaie. Loviturii fizice i se adaugă stresul financiar, constrîngerile legate de statutul de întreţinută al femeii. Dacă se poate reduce la o schemă, agresiunea asupra femeii urmează modelul direct raportat la nivelul de trai. Bărbatul în general este cel care aduce banii în casă sau aduce mai mulţi bani decît femeia. Din acest motiv bărbatul se simte superior şi îndreptăţit să-i aplice o corecţie partenerei ori de cîte ori consideră necesar. Un şoc poate determina un comportament agresiv. "Cunosc o femeie care s-a retras împreună cu soţul şi cei patru copii la ţară. Singură a întemeiat şi întreţinut vreme de patru ani o gospodărie. Cînd soţul a devenit şomer s-a bucurat pentru că va avea un ajutor în casă. Însă soţul s-a apucat de băut. Era din ce în ce mai agresiv. După un an, femeia şi-a luat copiii, a divorţat şi a plecat în alt sat unde a luat-o de la capăt" - povesteşte Dina Loghin, preşedinta Fundaţiei pentru Şanse Egale din Iaşi. "Alcoolul este cel mai frecvent factor declanşator al violenţei în familie" - întăreşte Ana Ţaroveanu, consilier de gen. "Dincolo de asta însă femeia care o ia de la capăt nu este un model majoritar pentru societatea noastră. Femeile care vin la noi nu au cum s-o ia de la capăt. Fie depind financiar de partener, fie ţin singure casa cu un salariu de 3-4 milioane. Nu au bani nici să înceapă divorţul. De unde să găsească bani să o ia de la capăt? Femeile care se adresează centrului pilot sînt mai prost plătite decît bărbaţii. Ridică-le nivelul de trai şi se vor descurca singure!" De cele mai multe ori asistenţa oferită de fundaţiile de profil este temporară. Femeia asistată se întoarce, la un moment dat, în casa din care a fugit din cauza agresiunii. Adăposturile din Bucureşti şi din ţară sînt în general neîncăpătoare şi nu permit o şedere îndelungată. În plus, construirea adăposturilor este şi o măsură de protejare a agresorului. De ce victima trebuie să părăsească domiciliul? De ce sînt femeile subordonate bărbaţilor de peste 4.000 de ani? Treaba asta s-a consacrat de-a lungul timpului. (sursa: www.umor.ro) O femeie, la ţară, bătută de soţul ei, s-a adresat poliţiei locale. În faţa agentului de serviciu, femeia a povestit de-a fir a păr tot ce i s-a întîmplat. Cerea protecţie. Ajutor să se apere de soţul agresor. Poliţistul a ascultat-o tăcut şi la sfîrşit i-a spus: păi, şi eu mi-am bătut aseară nevasta!(din cazuistica violenţei domestice) Femeia care simte că trebuie să schimbe ceva în situaţia în care se află nu are foarte multe posibilităţi la îndemînă. În primul rînd conştientizează că nu mai poate continua aşa şi încearcă să ceară ajutor. Cui? Asistentului social din Primărie sau poliţistului. În cazurile fericite, a aflat despre un ONG de specialitate şi se adresează unui psiholog sau unui consilier din organizaţie. În al doilea rînd, dacă decide să divorţeze, are nevoie de un certificat medico-legal. Prin lege, contravaloarea analizei medico-legale trebuie suportată de stat. În realitate, nu sînt bani pentru asta. "Dacă femeia de la ţară se hotărăşte să meargă la cabinetul medicului legist, să zicem că îşi găseşte timp şi bani să ajungă acolo, este posibil ca acel cabinet să fie închis. Ce face? În general se descurajează" - mărturiseşte Dina Loghin, preşedinta Fundaţiei pentru Şanse Egale din Iaşi. "O femeie agresată m-a sunat noaptea tîrziu şi a cerut ajutor. Nu mai suporta bătaia şi voia un adăpost. Centrul nostru nu oferă adăpost. Şi i-am oferit un număr de telefon de la un adăpost. La acea oră, acolo nu a răspuns nimeni. Atunci femeia m-a sunat tot pe mine şi mi-a spus: Ťmă întorc acasă. Dacă mă omoară, voi sînteţi de vină!»" - îşi aminteşte Ana Ţaroveanu, referent la CPAVVF. Unde asistenţa nu e deplină, sistemul a învins. Ce face o femeie cînd se uită la o coală albă? Îşi citeşte drepturile. (sursa: www.umor.ro) La noi nu violenţa este mai atroce, toleranţa este mai pronunţată. S-au făcut, cu toate astea, progrese, spune Liliana Popescu, lector univ. dr. SNSPA. Pînă în noiembrie, 2000, poliţia, conform codului penal nu avea voie să intervină în armonia familiei. Conform noii legi a violenţei domestice, poliţia are voie să ancheteze cazul, să aplice amendă sau să demareze ancheta penală. "În general, poliţia aplică amendă, însă amenzile se plătesc din bugetul comun al familiei. Sau agresorul nu se teme deloc de amendă, se potoleşte o perioadă, apoi reîncepe violenţele" - susţine Ana Ţaroveanu, referent CPAVVF. Amenda nu este o soluţie pentru agresor, el ştie că nu i se poate întîmpla nimic mai rău. "În acest moment noi nu putem să ne facem munca aşa cum am vrea. Adăposturile nu sînt suficiente. Unele femei doresc să divorţeze, însă se lovesc de probleme precum lipsa banilor şi teama de a locui în aceeaşi casă cu agresorul, pe perioada divorţului. Dacă femeia, care a luat decizia să divorţeze este obligată să se întoarcă în aceeaşi casă pentru că nu are unde locui, va renunţa. Poliţia nu intervine imediat şi irevocabil. "Nu e suficient spaţiu, centrul funcţionează într-o singură cameră, iar referentul, psihologul, medicul şi contabilul trebuie să-şi desfăşoare activitatea în această cameră, în acelaşi timp" - ţine să precizeze Ana Ţaroveanu. Cu toate acestea, la nivel de lege, strategii şi instituţii, s-au făcut paşi înainte. După demonstraţia din 2000 împotriva violenţei în familie şi după reacţiile presei internaţionale, societatea românească, guvernanţii, mass-media şi-au arătat la rîndu-le interesul, mărturiseşte dr. Liliana Popescu. Solidaritatea feminină la nivel de compasiune nu contează. Abia cînd, la nivel decizional, numărul femeilor salvate de violenţă va creşte, atunci solidaritatea se va face simţită. Mai departe, schimbarea trebuie să se petreacă din interior. În Slovacia femeile păşesc în spatele bărbatului lor. Explicaţia este una simplă: bărbatul o protejează mergînd cu un pas în faţa ei. De ce a creat Dumnezeu mai întîi bărbatul? Pentru că orice artist are nevoie de o ciornă! (sursa: www.umor.ro)