Maimuţoi şi plictiseală

Publicat în Dilema Veche nr. 113 din 25 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Să ne prefacem, fie şi numai pentru cîteva minute, că personajele publice numite Năstase, Băsescu, Mitrea, Orban, Geoană sau Videanu nu există. Că a venit apa - oricare ar fi ea - şi le-a luat. Pentru cei care sînt în stare să intre în transa unui asemenea exerciţiu de imaginaţie, primele minute sînt ca o răsplată divină, venită după o îndelungată suferinţă: o linişte paradiziacă se aşterne peste realitate, viaţa are tonuri de roz şi se poate întîmpla să apară şi un zîmbet. E bine, e frumos. Dar nu durează mult. După linişte vine neliniştea şi, mai apoi, o stare vecină cu panica. Dispariţia, fie şi numai pentru o perioadă scurtă sau chiar foarte scurtă, a celor care ne otrăvesc existenţa cotidiană este, în mod paradoxal la prima vedere, teribil de angoasantă. Nu ne liniştim odată cu dispariţia lor pentru că ne-am învăţat să le acordăm mai mult decît un loc de simplă prezenţă în existenţa noastră cotidiană. Din păcate, sîntem realmente dependenţi de Năstase, Băsescu, Tăriceanu, Voiculescu şi camarila lor. Un fel de rău cu rău, dar mai rău fără rău. Însă e mai mult decît atît. E un sevraj înfiorător peste întreaga Românie cînd nu există măcar un subiect politic interesant pe agenda zilei. Talk-show-urile televizate devin brusc plicticoase, iar ştirile de la orice oră se transformă într-o poliloghie, fără sare şi piper, despre banalităţi înfiorătoare. Aparent riscantul verdict pe care-l dau în legătură cu această stare de fapt - dar pe care-l scriu fără teama de a greşi! - este că noi, românii, n-am putea dormi liniştiţi fără porţiile zdravene înghiţite, zilnic, din spectacolul adeseori grotesc al scenei politice. În ciuda tuturor . celor care vor fi strîmbînd din nas sau din sprîncene la auzul unei asemenea concluzii, rămîn la părerea că niciunde în ţările pe care mi-a fost dat să le văd pînă acum, şi n-au fost chiar puţine, n-am întîlnit o apetenţă atît de mare pentru bălăcăreala şi pălăvrăgeala oamenilor politici. Nu cred, bunăoară, să mai existe pe undeva în lume un talk-show la care să apară, pentru trei, patru sau cinci ore, cîte un maimuţoi politic rostind fel de fel de palavre, fără teamă de ridicol şi, mai ales, convins că există şi cîteva zeci de mii de inşi care nu se dezlipesc de canapea cîtă vreme el vorbeşte vrute şi nevrute! La noi există. Şi funcţionează. Fără maimuţoii politici de acest fel, viaţa noastră ar deveni, brusc, insipidă. N-avem, din păcate, cu ce să înlocuim zeama lungă a dezbaterilor sterpe de tip politicianist. Ne agăţăm, cu disperare, de orice scandal Băsescu versus Tăriceanu pentru că altfel riscăm să fim obligaţi la un efort de observare a realităţii. Şi, într-o astfel de situaţie, ar trebui să ne punem întrebări cu adevărat valabile despre noi şi ceilalţi. Sau chiar despre România. Ne complacem, aşadar. În mediocritate, în mincinosul confort pe care ni-l oferă iluzia că, urmărind scandalurile politice, păzim, de fapt, democraţia şi statul de drept. Între timp, marile probleme rămase nerezolvate se adună în spatele nostru şi în faţa generaţiilor viitoare. Ele sînt dintre cele despre care vorbim o dată pe an, la inundaţii sau cînd vine primăvara şi răsar gropile în asfalt. Mai acum cîţiva ani, ne luau prin surprindere, dar, încet-încet, pare că ne obişnuim şi cu neobişnuitul.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.