În gară

Publicat în Dilema Veche nr. 124 din 8 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Parcă am sta cu toţii într-o gară. Uitîndu-mă la felul în care aşteptăm ba una, ba alta, o integrare în UE, o mare asfaltare, un alt punct de pensie ori o scădere a inflaţiei, îmi pare că ne-am chircit pe un peron improvizat, pîndind sosirea unui tren de mare viteză care să ne ducă departe. Între timp, pînă vine, picotim sau dormim de-a binelea ori, mai adesea, dăm din gură pînă obosim, deşi aproape că nu obosim niciodată. Lîngă noi, copii rătutiţi sărind dintr-o parte într-alta a peronului, ca într-un şotron strîmb desenat peste ce va să fie viaţa lor, şi altundeva, în spatele tuturor, o mînă de bătrîni încremeniţi la coadă la bilete, aşa cum au făcut o viaţă întreagă. Nu vine. Încă nu vine. Tragem adînc aer în piept şi ne uităm cu jind la vagoanele luxoase ale altor trenuri, din care coboară călători străini şi pachete ambalate frumos, purtînd etichetele colorate ale lumii occidentale. Din cînd în cînd, în dreptul peronului nostru, se opreşte cîte un domn spilcuit, care ne vorbeşte mult despre trenurile pe care le-am pierdut. Ne aducem aminte, oftăm, înjurăm şi ne strîngem mai mult pe băncile tari ale peronului, scrutînd distanţa care ne desparte de lumea promisă. Aşteptăm ultimul tren şi asta ne face să arătăm ca nişte chiulangii proşti şi sărmani frămîntînd basca în aşteptarea notei de trecere. Ne e şi frică, sîntem şi nerăbdători, dar parcă am şi început să ne obişnuim cu locul strîmt al peronului. E peronul nostru. Nu vine? Nu încă... Las', că vine el! Uite-aşa ne place: să ne îmbărbătăm, să ne facem şmechereşte cu ochiul, că doar ştim cu toţii, nu-i aşa, trenul doar are întîrziere, destul de mare, e adevărat, dar nici vorbă să nu oprească şi în gara noastră! O să vină... Între timp, din alte trenuri, coboară, neîncetat, tot mai mulţi venetici spilcuiţi, care întocmesc rapoarte, ne controlează şi ne numără bagajele. Cîteodată, sîntem prea mulţi, alteori, prea puţini sau deloc. Străinii oftează, noi ne chircim şi mai tare pe băncile peronului şi numărătoarea reîncepe ca după un knockout. Sîntem jos, foarte jos, dar chiar şi de acolo tot nu încetăm să privim în lungul şinelor, sperînd să vedem locomotiva salvatoare. Nu vine. Dar se aude ceva în depărtare şi, brusc, ne pregătim de urcat în vagoane, cu sau fără bilete, cocoşaţi de bagaje sau cu mîinile în buzunare. Toţi vrem locuri la fereastră, la vagonul-restaurant sau la vagonul de dormit. Trenul nostru, vorba cîntecului, e un tren frumos şi, chiar dacă l-am aşteptat atît, acum e aproape şi numai asta contează. În îmbulzeala îmbarcării, vor fi unii uitaţi printre linii, alţii căzuţi sub şine sau pierduţi în gară, dar nu mai contează. E ultimul tren, deci ultima şansă. Parcă am sta cu toţii într-o gară. O gară mică, prăfuită, aglomerată, murdară. Peste puţină vreme, aici va opri un tren luxos, în care ne vom repezi să prindem cele mai bune locuri, chiar dacă pe bilete nu e trecut preţul şi nimeni nu ştie nimic despre ora la care vom ajunge la destinaţie.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.