Fragmente de Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 282 din 12 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

● Bucureştiul e locul unde am plîns cel mai mult. Tragediile mele s-au desfăşurat aici, ca pe o mare scenă, un spectacol pe lîngă care spectatorii treceau grăbiţi, preocupaţi de taxe şi impozite, nu de lacrimile unei fete. (...) Bucureştiul e un loc grozav în care să plîngi. Are exact atîta mizerie cît să-ţi pornească şuvoiul de lacrimi care-ţi stă în gît de ceva vreme şi fix atîta frumuseţe cît să te facă să te opreşti. Bucureşti e oraşul în care poţi să plîngi în apartamentul tău, în apartamentele altora, în băi, în baruri, în metrou sau pe stradă fără ca cineva să vină să te întrebe de ce plîngi. (Silvia Marinescu) ● Farmecul Bucureştiului, oricît de alterat ar fi acesta de gropi, izuri şi claxoane, stă şi în statuile sale. Prin plimbările mele hai-hui sau cu scop, am observat că am putea împărţi statuile din Bucureşti în mai multe categorii. În primul rînd, ar fi statuile ignorate. Aici intră, de exemplu, statuile din faţa Universităţii care, pe cît sînt de erecte, pe atît sînt de anonime. Am trecut pe lîngă ele de atîtea ori, ştim că sînt acolo, dar cînd vine vorba să le numim, ridicăm din umeri. Faceţi o încercare! Fără să trişez, eu ştiu să numesc două dintre ele: Mihai Viteazul şi Spiru Haret. (Alexandra Corolea) ● Un colţ de bloc, un perete cu graffiti şi o bară de bătut covoarele. Ăsta e clubul. Are două zone, zona VIP, adică bara, pe care pot sta pînă la patru persoane, şi zona normală care oferă locuri confortabile pe jos, blocul fiind un spătar de excepţie. Scuipăm seminţe pe jos şi înfundăm bara cu ambalaje. Cînd nu avem seminţe doar scuipăm, pînă facem nişte băltoace dizgraţioase. De obicei, avem cîteva sticle de cola sau de bere pe care le poştim fără nici un fel de reţinere. Cum unii fac sharing de fişiere, aşa facem noi sharing de bere la PET, asta ne leagă mai mult decît orice. (Alexandru Dumitru) ● Bucureştiul meu are farmec, chiar dacă e puţin retro... sau poate tocmai de asta. Bucureştiul meu începe la cofetăria de pe bulevard, actualmente sediu de bancă, dar care mi-a încîntat cîndva copilăria cu cele mai felurite arome şi gusturi. Unde, în zile aşteptate cu nerăbdare, răsăreau de sub tejghea pungile cu dropsuri atît de rîvnite şi de rare. Şi unde, dacă închid ochii, pot vedea şi acum, în locul panoului cu "Operaţiuni persoane fizice", literele aurii cu "BOMBONERIE", unde "i"-ul lipsea dintotdeauna. (Diana F. Cosmin) ● Adela locuia într-o garsonieră veche de prin centrul Bucureştiului. Cînd ne-am apropiat de blocul ei s-a întors spre mine şi mi-a spus, zîmbind: "Stai liniştit, nu stă să cadă!", "... dar ar fi mai bine să nu vorbim prea tare pe scară...". Rîse. "De unde ştii?" Uşile noi, metalice, păreau a nu-şi găsi locul pe holurile înguste, cu podele în tablă de şah, ce se desfăşurau de-o parte şi de alta a scării în spirală, cu treptele şi balustradele ei roase de vreme. Abia ce mă obişnuisem cu urcarea, cînd am şi ajuns. Etajul trei roman, un zăngănit de chei şi eram amîndoi în antreul neîncăpător, înghesuiţi de cuier, cu dulapul lui unde se găsea un amestec de haine, unele frumos împăturite, altele aruncate neglijent. Într-un fel ciudat, era acasă. Am intrat în bucătărioara aproape goală. Adela a luat de pe masă un ibric mare, verde, şi a pus să facă un ceai. S-a aşezat apoi de cealaltă parte a mesei şi ne-am privit în ochi, zîmbind. Nu mă pricep să scriu dialoguri. Poate că nu am vorbit deloc. Ţin minte că era o seară friguroasă de februarie şi ea era nespus de frumoasă. (Alexandru Filimon) ● Acum mai mult de o lună. Eram pe stradă. Mergeam fără nici un cuvînt pe Lipscani. Se auzeau paşii şi atît. Eu priveam înainte şi vedeam umbrele noastre şi lîngă a noastră pe a cîinelui care ne tot urmărea. E o imagine pe care nu cred că o să mi-o şterg vreodată din minte, indiferent ce o să se întîmple. Pas, după pas, după pas. Noi şi cîinele, mergînd pe o stradă pustie. E ceva mai frumos decît multe alte lucruri care poate par mai importante. Nu sînt. (Andrada Rădulescu) (www.povestind-bucurestiul.org)

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic