Exhibiţionişti şi voaiori
Pe micul ecran, într-un mic studio, după miezul nopţii, o tînără speranţă a lumii mondene - cu statut încă incert, ceva între divă, fotomodel şi/sau cîntăreaţă - arată României noctambule un set de fotografii cu sînii ei recent siliconaţi. Discuţia era aprinsă şi se ducea în jurul cicatricelor rămase după respectivul implant. Ea zicea că sînt mari şi inestetice, moderatoarea o consola spunîndu-i că a văzut şi tăieturi mult mai dizgraţioase. Am apăsat butonul roşu al telecomenzii exact într-un moment în care, o telespectatoare insistentă reuşise să intre în direct şi voia să trimită prin e-mail poze cu ea înainte şi după operaţia de liposucţie. Ne bîntuie un demon bizar. Ceva necurat şi chinuitor pare să nu ne dea linişte pînă nu arătăm lumii fiecare milimetru de intimitate. România personajelor publice e o ţară în care se poartă reality show-ul. Un individ mărunţel cu pretenţii de mare afacerist publică prin ziare meniul de la viitorul botez al fiicei sale, pe care a avut grijă, în prealabil, s-o arate lumii la televizor într-o producţie semnată cu numele soţiei. Un altul îşi deschide şifonierul în faţa camerei de luat vederi mîndrindu-se cu accesoriile vestimentare "de firmă". Au apărut clase sociale acum ceva vreme total necunoscute, ordonate după numărul de pantofi, de case de vacanţă sau de maşini aflate în posesie. Bănuiesc deja un efort al sociologilor, greu încercaţi în această perioadă în care se redesenează modele de viaţă şi de comportament. Mi-amintesc cum, într-o după-amiază, pe uşa de la Cotidianul, a intrat o duduie nelipsită din agitatul peisaj monden autohton şi mi-a aruncat pe birou un plic voluminos, anunţîndu-mă, cu glas afectat, că ne-a adus fotografii din vacanţa ei petrecută în Dubai. Pentru că mi-a fost greu să pricep rostul unui asemenea demers, am rămas minute bune fără replică, uitîndu-mă, încurcat, peste imaginile care o înfăţişau pe dududia respectivă în diverse ipostaze sub dogoritorul soare oriental. Ea voia să apară în ziar şi am înţeles, mai tîrziu, că desfăşura un soi de tur al redacţiilor. Din cinci-şase încercări, ieşea una: o poză, o declaraţie, un plan de viitor, o despărţire, planuri de nuntă, un nou iubit... Umblă printre noi o specie aparte. Sînt creaturi care nu respiră fără camera de luat vederi sau fără flash-ul aparatului de fotografiat. Fiind vorba de o adevărată luptă pentru supravieţuire, scot la înaintare un arsenal impresionant, din care nu lipsesc ecografiile, divorţurile, fotografiile de acasă sau din vacanţă, pozele cu soacra, mama, copilul sau animalul preferat, povestirile despre chinurile facerii sau durerile operaţiilor estetice, bîrfele despre alţii sau, pur şi simplu, reţetele de viaţă bună, noroc, căsnicie fericită ori nemaipomenitele lor cure de slăbire. Exhibiţionişti? Probabil. Dar trebuie să recunoaştem şi adevărul dureros al multiplicării numărului de voaiori care se uită, anesteziaţi, la spectacolul renunţării la intimitate, cu o poftă teribilă, născătoare de pofte şi mai mari. Spre bucuria lor, îi anunţ că am văzut la TV, într-o recentă prezentare de modă, o fustă cu motor (!) care lasă purtătoarea goală-puşcă în doar cîteva secunde. Colecţia era pr
