Domnu' Gigi şi nea Băsescu

Scena 1, actul 1: "Păi d’aia nu vă convine vouă, la ziarişti, că am ieşit eu cel mai puternic... Aia e, da’ n-aveţi ce face, că eu sînt cel mai puternic. Păi, arătaţi-mi mie unul mai puternic şi mai moral decît mine în ţara asta! Păi, eu am zis, să vină Ţiriac să punem amîndoi banii pe masă, să vedem care are mai mulţi... da’ vouă nu vă convine că are Becali bani, da, mă, eu am bani, asta e diferenţa, că eu, dacă vreau, scot acum cincizeci de mii de dolari şi mă plimb cu un elicopter, în timp ce voi vă uitaţi cam aşa, că n-aţi văzut niciodată cum arată cincizeci de mii... Da’, ce zic eu cincizeci de mii, că voi vă uitaţi lung şi la zece milioane de lei, d’aia nu vă convine, că are Becali bani..." Scena 1, actul 2: "Părerea mea este că domnu’ Vulpe a auzit frînturi, au intrat într-o logică a dînsului, dar nu în logica discuţiei noastre, şi de aici se încearcă o chestiune, dom’ne, a fost o simplă masă, am servit masa de prînz, am ajuns pe la unu şi douăzeci şi vă dau un element în plus, ca să fiţi exact foarte corect informaţi: n-am plecat de la birou pînă cînd ministrul Apărării nu mi-a trimis şi propunerea pentru înlocuitor pentru domnul Bădălan şi, cînd am primit-o, am plecat liniştit, pentru că aveam şi propunerea pentru revocare, şi propunerea pentru înlocuitor, eu susţinînd vineri, cînd am primit propunerea pentru punere la dispoziţie a domnului Bădălan, că nu putem lăsa armata cu înlocuitor, deci am cerut ferm să-mi trimită înlocuitor. După ce am primit la birou şi propunerea pentru cel care ar putea să fie viitorul şef al Statului Major General, am plecat, dar acestea sînt lucruri publice, domnu’ Vulpe, sau nu dumneavoastră vă spun, poate celorlalţi, care cred că astea-s secrete de stat... Numele şefului Statului Major General, revocarea era la Parchet... Doar ce n-aţi înţeles cu partidele, aia creează nişte dificultăţi, dar vă asigur că, dacă a fost imprimată, o putem restabili...". Doi actori, aceeaşi scenă: Gigi Becali şi Traian Băsescu evoluînd în faţa publicului, luni, 11 septembrie 2006. Cei mai puternici doi oameni din România - după cum spun cercetări sociologice recente - au ieşit la rampă cu replicile favorite. Gigi Becali a vorbit despre bani şi puterea banilor. Traian Băsescu a vorbit despre putere şi exerciţiul puterii între Cotroceni şi cîrciumile favorite. Pentru cei care îşi mai făceau iluzii, am o veste tristă: aşa arată România. Avem un preşedinte popular care ia masa şi şpriţul în oraş, după care dă explicaţii electoratului prin intervenţii telefonice televizate, şi avem un Gigi Becali cocoţat pe teancurile de dolari la înălţimea celui mai puternic om din ţară. Restul e istorie sau nici n-a existat vreodată. Şi totuşi - paradoxal, nu? - am o stare de bine. După ani mulţi în care am suferit văzînd diferenţele mari care ne separă de lumea civilizată, după nenumărate comparaţii între ce au ei şi n-avem noi, acum, ascultînd declaraţiile belicoase făcute, cu ochiul la portofel, de Gigi Becali şi văzîndu-l pe Traian Băsescu dînd explicaţii telefonice televizate despre ce-a discutat la cîrciumă, mă simt bine. M-am vindecat de iluzii şi nu mă mai doare. Zîmbesc, rînjesc şi încep să-mi fac planuri de afaceri despre cum aş putea aranja un foarte profitabil schimb de terenuri cu Armata, după care mă gîndesc să devin foarte popular, povestind, cu detalii, în gura mare şi obligatoriu la cîrciumă, întîlnirea mea de anul trecut cu preşedintele. Păzea, domnu’ Gigi! Atenţie, nea Băsescule!