Despre o şandrama numită Romînia

Publicat în Dilema Veche nr. 118 din 27 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Spoiala din cuvîntările patriotarde despre România curge în dîre groase, odată cu apele Dunării. Ce-a mai rămas din ţara minunată pe care nu-nceta s-o cînte bardul prin cenacluri înflăcărate? Unde naibii au dispărut trainicele realizări ale Epocii de Aur pentru care oftau, pînă mai ieri, tribunii de tip nou sau nostalgicii vremurilor în care se lăfăiau pe stadioane simbolurile socialismului victorios? Cîte şuturi în fund să le tragem celor care, zîmbind suficient şi ironic, mai aveau puţin şi treceau în dicţionarul cu vorbe de duh rostirea atribuită lui Nicu Ceauşescu, potrivit căreia n-o să apucăm noi nici să vopsim ce-a ridicat tac'su? S-au dus pe apa Sîmbetei şi-n valurile Dunării toate iluziile că România ar fi o ţară ridicată şi aşezată temeinic, dar care n-a reuşit să-şi revină în ultimii ani din şocul dezlipirii bruşte de comunism. De fapt, acum, odată cu furia apelor, avem ocazia funestă să constatăm că locuim într-o şandrama. Că, dincolo de spoiala clădirilor mari şi frumoase ridicate ca semn al prosperităţii prin marile aglomerări urbane, se află o ţară făcută din chirpici şi disperare. România adevărată, România profundă, n-are nimic de-a face cu nazurile celor care intră în pragul unor crize de nervi pentru că n-au avut cîteva zile apă caldă la bloc. România, în fiinţa ei, în pîntece, este România lacustră văzută în aceste zile la televizor (chiar şi de cei care, pînă mai ieri, ar fi rostit în faţa unui sat din chirpici, asemenea ţăranului în faţa girafei, un uluit "Aşa ceva nu există!"). Ne place au ba, ne doare sau nu, trebuie să recunoaştem că trăim într-o ţară de chirpici, care de ani de zile pîrîie din toate încheieturile. Cînd bate vîntul, zboară acoperişurile, cînd vine apa, se dărîmă zidurile. Între timp, ca şi cînd n-ar fi existat drumuri pe care să le bată în căutarea adevărului despre ţara pe care o conduc, mai toţi liderii politici ai şandramalei se dau de ceasul morţii, oftînd în direct, la ore de maximă audienţă, şi apoi îşi dau ochii peste cap, declarîndu-se neputincioşi în faţa furiei apelor. Ceea ce, pe undeva, e chiar adevărat, ei fiind de-a dreptul nevolnici... Cîrpind şandramaua de cîte ori pică, n-avem nici o şansă să ridicăm o ţară. România nu mai poate rezista cu soluţii de moment, cu pomeni electorale sau cu vorbe politicianiste, încărcate de compasiune. Şandramaua trebuie înlocuită cu o construcţie solidă, capabilă să reziste şi în faţa apelor, dar, mai ales, a vremurilor din ce în ce mai grele care urmează. Obiceiul medieval de a trimite la lupta cu apele saci cu nisip şi diguri de pămînt ne arată, mai bine decît orice altă analiză economică sau socio-politică, unde sîntem cu adevărat pe scara civilizaţiei şi cît mai avem de urcat pînă să înlocuim chirpiciul şandramalei. Din poeziile şi cîntecele patriotice despre ţara ca o floare, ca o grădină, ca o mireasă ori ca un soare, n-a mai rămas decît un zîmbet chinuit şi strîmb ca al prostului păcălit la alba-neagra. Rămîne însă valabilă metafora despre România colţ de Rai, mai ales dacă vom continua să stăm cu mîinile în sîn ori în cap, în loc să le punem la treabă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.