De la mînă pîn' la gură

Publicat în Dilema Veche nr. 112 din 22 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O doamnă din Reşiţa: "Sînt nişte nesimţiţi, domnule! Şi ăştia ca toţi ceilalţi şi-au votat pensii şi salarii de zeci de milioane şi-i doare undeva de cei care i-au ales! Nu vedeţi că sînt toţi o apă şi-un pămînt?! Eu, una, m-am săturat, trebuie azvîrliţi din Parlament, să vină alţii!". Cine? Preţ de cîteva secunde se lasă tăcerea. "Nu ştiu, dom'le, alţii... tinerii!" Dar dumneavoastră? "Eu?! Eu am cincizeci de ani, sînt spre pensionare şi n-am eu timp de politică!" Un domn din Bucureşti: "Eu am făcut politică, dom'le, m-au folosit cît au avut nevoie, le-am adus un întreg sindicat cu mii de oameni la urne şi după aia mi-au dat cu piciorul. Avea dreptate doamna, ăştia sînt în cîrdăşie, nu există unii mai buni şi alţii mai răi, toţi sînt la fel, uitaţi-vă la ei, cînd a venit vorba de percheziţia lui Năstase, s-au speriat ca iepurii şi au votat împotrivă că, deh, dacă le venea rîndul? Nu-i aşa?" Dar dumneavoastră? De ce nu rămîneţi să luptaţi cu ei, să-i înlocuiţi? "Nu v-am zis, dom'le, că am făcut politică? Mi-a ajuns! Un an din viaţă s-a dus dracului, să mai facă şi alţii!" Cine? "Nu ştiu, tinerii, ăia care n-au fost comunişti!" Un tînăr din Alba: "Eu sînt tînăr şi cred că viitorul acestei ţări nu poate fi construit decît cu oameni politici tineri. E nevoie de o schimbare de mentalitate şi în clasa politică!" Speranţă. Să înţeleg că aveţi de gînd să faceţi politică în mod profesionist, să vă implicaţi? "Nu, eu nu, am propria mea afacere şi sînt foarte ocupat, n-am timp de politică, dar colegii mei de generaţie ar trebui să se implice mai mult, e nevoie de o primenire în rîndul politicienilor, e nevoie de politicieni profesionişti", bla-bla, bla-bla, bla-bla... O emisiune România în direct despre implicarea în politică. Ploaie de înjurături în luna lui martie 2006 la adresa parlamentarilor, guvernanţilor şi a preşedintelui. Prin radio, peste ţară se aude un vaiet sfîşietor: toată lumea vrea schimbare. Nimeni nu ştie însă cu cine. Nimeni nu se bagă. Politica pute, e grea şi, mai ales, cere timp, iar românii au alte probleme de rezolvat. A face politică se defineşte a fi o activitate pentru şomeri sau pensionari. Pensionarii însă vor tineri în politică, iar şomerii vor locuri de muncă de la politicieni. Care politicieni? Alţii. Care alţii?! Pare bizar, dar, de fapt, e o situaţie atît de des întîlnită, încît e de-a dreptul banală. Îmi aminteşte de şedinţele de bloc la care toată lumea are ceva de reproşat administratorului, dar nimeni nu se înghesuie să-i ia locul. De pe margine sîntem cei mai buni specialişti: ştim şi ce vrem, şi cum se face. Sîntem mai buni antrenori decît Piţurcă, mai intransigenţi decît Băsescu, mai pregătiţi decît Tăriceanu, citim ştirile mai bine decît Esca şi avem mai multe şanse la Eurovision decît Trăistariu. Dacă asculţi cu atenţie vocile din tramvai sau de la radio, ai impresia că te afli în mijlocul unui popor plin de specialişti şi de minţi luminate, dar care a fost lovit de blestemul unei vrăjitoare şi a ajuns să fie condus pentru totdeauna de o mînă de nevolnici. Impresia dispare cînd se deschid porţile arenei şi vitejii sînt poftiţi să lupte cu leii. Din tabloul cu specialişti curg scuze şi eschive ca dintr-o acuarelă uitată în ploaie. Adevărul e că ne place să pozăm în oameni care n-au avut noroc. Iar de cînd ne-am oprit să dăm din mîini în semn de omagiu pentru conducătorul iubit, n-am învăţat ca lecţie de bază decît să dăm din gură.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.