Cu timpul, se va vedea mai bine - interviu cu Mihai ŞEITAN

Publicat în Dilema Veche nr. 191 din 8 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se creează în România practic o nouă industrie, care va însemna un sistem de active, de fonduri, din ce în ce mai mare, ce va ajunge la sume impresionante, la procente importante din Produsul Intern Brut, ca în toate ţările în care s-a aplicat. Legea este finalizată în sfîrşit, după ce a trecut printr-o serie de modificări; pe marginea ei s-au făcut înţelegeri politice, s-au exprimat puncte de vedere politice, timp de zece ani s-a discutat acest lucru în România. În final s-a ajuns, în urma compromisurilor, la o formă care e în vigoare acum cu o serie de norme foarte detaliate ce urmează să garanteze funcţionarea corectă a sistemului. De ce a fost implicat atît de mult politicul într-o asemenea chestiune? În primul rînd, nici o lege nu trece în Parlament dacă oamenii politici nu vor. Iar pensiile au fost mereu considerate un apanaj al puterii, un mijloc de control, un sistem care a fost mereu manipulat politic. Şi acum se întîmplă la fel. Numărul pensionarilor este mare. Pe de-o parte, unele partide n-au dorit să rupă o parte din acest sector, care să fie trecută în administrare privată şi să piardă astfel ceva din acest control. Pe de altă parte, se punea problema că apare un gol în sistemul public de pensii, prin trecerea unei părţi din contribuţii din sectorul public în cel privat. Abia în anul 2005 s-a dorit şi s-a găsit o soluţie astfel încît pensionarii din sistemul public să nu rămînă fără bani în momentul acestei operaţiuni prin care 2% din contribuţii nu se mai varsă în bugetul public de pensii, ci în fonduri administrate privat. Să revenim la problemele de început: sisteme informatice neexistente încă, lipsa de personal care să facă operaţiile financiare necesare. Cu sistemele informatice s-a întîrziat pentru că banii au venit de la Banca Mondială, iar procedura a durat. Dar soluţiile pentru a înregistra contribuţiile individuale ale fiecărei persoane şi trimiterea lor la fonduri sînt puse la punct deja şi vor funcţiona de la 1 ianuarie, cînd va porni sistemul propriu-zis. Deocamdată ne aflăm doar în faza de alegere şi semnare a contractelor cu fondurile de pensii. La ce poate spera un contributor? O sumă minimă, maximă care-i va reveni după o perioadă de contribuţie? Există - ştiu - o garantare legală a recuperării măcar a sumei depuse în timp. Teoretic da, dar nu se poate ajunge niciodată atît de jos pentru că, din trei în trei luni, Comisia de Supraveghere verifică profiturile, randamentele acestor fonduri şi le compară între ele. Dacă una dintre firme coboară mult sub medie, intră în nişte proceduri speciale de supraveghere şi, în cele din urmă, dacă nu se redresează, i se poate retrage licenţa. Ca atare, dacă sistemul ăsta funcţionează cu asemenea verificări periodice, e greu să nu ajungi să cîştigi măcar mai mult decît ai depus, după 30 de ani, să spunem. În ce măsură credeţi că sistemul de control este sigur şi Comisia de Supraveghere poate lucra corect şi obiectiv? Comisia are mare putere. Ea poate trimite în judecată, poate ridica licenţe. Şi e obligată să impună respectarea zilnică a fiecărui articol de lege, inclusiv a modului de investiţii, pentru că de aici pot apărea problemele. Toate măsurile astea au fost luate şi după experienţele cu SAFI sau FNI. Şi apropo de experienţele neplăcute care au rămas în mintea oamenilor, nu trebuie să uităm că sistemul bancar s-a stabilizat în ultimii 5-6 ani, că au venit aici firme foarte mari care nu-şi permit să lucreze necurat, că sistemul de asigurări s-a pus la punct şi nu s-a mai auzit de tot felul de "minuni" care erau acum cîţiva ani. Iar sistemul de control al fondurilor de pensii este mult mai restrictiv, tocmai pentru a preveni fraude şi alte asemenea lucruri. Este gîndit astfel încît să nu se poată pierde nici un leu. Chiar dacă un fond dă faliment nu înseamnă că oamenii îşi pierd banii. Există fonduri de garantare şi multe alte sisteme de siguranţă. Totuşi, mari buclucuri cu pensiile s-au întîmplat şi în ţări mult mai dezvoltate. În Japonia s-au pierdut milioane de înregistrări de pensii, a mai fost cazul Enron din America şi problemele din Polonia. În Polonia a fost o problemă de colectare a contribuţiilor. Ei colectau banii global, dar nu ştiau către ce firme trebuiau trimişi. Banii stăteau la un loc şi nu se investeau. Situaţia a durat vreo doi ani. Dar noi, avînd experienţa lor, am pus la punct acest sistem şi evităm o astfel de problemă. Iar la Enron s-a întîmplat ceva ce nu se poate întîmpla în Europa şi la noi, pentru că sînt alte sisteme. Aici nu e voie ca banii colectaţi de un fond să fie investiţi în acţiunile aceluiaşi fond, cum s-a întîmplat în cazul Enron. Acest lucru nu e permis decît în America. Iar americanii şi-au angajat experţi; aceştia au făcut reforma de pensii din Chile care să-i ajute să-şi reformeze propriul sistem. Credeţi că s-ar putea ajunge şi la noi ca în Chile, să existe numai pensii private? Nu cred că în Europa se va ajunge la asta. Noi am preluat parţial, ca şi alte ţări europene, acest sistem. Un sistem cu mai mulţi piloni, cu elemente de stat, e o diversificare care face - zic eu - lucrurile mai sigure. Nu merge un pilon, dar în schimb merge altul. După ce criterii credeţi că trebuie ales fondul de pensii la care să contribui, în această fază? De fapt, firmele acestea pleacă la fel ca nişte cai de la potou. Ele nu şi-au demonstrat niciodată pînă acum capacitatea de a face profit în domeniul pensiilor, că de-abia au început să apară. Ce se poate lua în considerare în această fază e notorietatea lor în ţară şi în lume, în alte domenii sau chiar în domeniul pensiilor, dar în alte state. De asemenea, se pot lua în considerare comisioanele care pot fi mai mici sau mai mari şi politica lor investiţională. Cu timpul însă, după un an sau doi, poţi vedea mai concret cum merg lucrurile (totul e foarte transparent, există raportări periodice), poţi observa că o firmă cu un comision mai mare aduce un profit mai mic sau invers. Şi poţi lua în calcul mutarea de la un fond la altul, lucru care obligă firmele să scadă comisioanele şi să fie mai eficiente. E vorba de concurenţă. Şi mai trebuie precizat că, spre deosebire de sistemul public, în acest sistem omul îşi păstrează dreptul de proprietate asupra banilor depuşi. Mihai Şeitan, fost preşedinte al Casei Naţionale de Pensii, este director asociat al societăţii de brokeraj Finco.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.