Cu ochii-n 3,14

SÎNT ZILE ÎN CARE, PENTRU PRIMA OARĂ, NIMIC NU E PERFECT ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SUBIECTELE ISPITEI ANOSTE

● Fabrica din România a companiei Nubiola, cel mai mare producător de pigment albastru ultramarin din lume, se află la Doiceşti, județul Dîmbovița. Coincidență sau nu, pe site-ul Primăriei Doicești predomină culoarea albastru ultramarin, iar stema localității e de culoare albastră. Sînt zile în care chiar și cerul din Doicești este de un albastru desăvîrșit. (M. P.)

● Aflu pentru prima oară (iertată fie-mi ignoranța de pînă acum) că există un campionat european de haltere feminin U-15, adică de fete sub 15 ani care ridică haltere (stilul smuls și stilul aruncat). Am avut și noi reprezentante la această competiție recent desfășurată în Polonia, iar una dintre ele, Lavinia Vințeleriu, chiar a cîștigat trei medalii de argint. Deși nu are nici 50 de kilograme, fata ridică aproape dublul greutății ei. Pe lîngă felicitări „grele”, aș spune că sportiva merită nelimitate urări de sănătate. (A. M.)

● Afișele montate în satul spaniol Ribadesella (în nordul Spaniei) avertizează vizitatorii nemulțumiți de realitatea vieții rurale că „s-ar putea să nu se afle în locul potrivit”. Unii turiști au sunat autoritățile locale să se plîngă de măgarii satului. Alți turiști au anunțat oficialitățile că vacile lasă în urmă mizerie pe drum. „Săptămîna trecută am avut o doamnă care ne-a sunat de trei sau patru ori ca să se plîngă că un cocoș cîntă la 5 dimineața“, spune Ramón Canal, primarul din Ribadesella. Nimic nu e perfect pe lume, idilica viață la țară are zgomot de fond și miros. (A. M. S.)

● Robotul umanoid Atlas al companiei americane Boston Dynamics a dobîndit noi funcţii, prin care poate alerga şi sări peste obstacole. Compania afirmă că dacă un robot poate dezvolta aceleaşi mişcări şi aceeași flexibilitate ca un adult obişnuit, gama aplicaţiilor potenţiale va fi practic nelimitată. Atlas are o înălţime de 1,52 metri, o greutate de 86 de kilograme, foloseşte hidraulica şi motoare electrice alimentate cu baterie şi are trei computere. „Poate fi frustrant uneori. Roboţii se prăbuşesc foarte mult. Învăţăm multe din acest lucru în ceea ce priveşte modul de construire a roboţilor care pot supravieţui căzînd pe faţă şi ridicîndu-se şi făcînd-o din nou, şi învăţăm multe despre comportament, control”, a declarat Benjamin Stephens, directorul pentru control al echipei Atlas. Nu vi se pare că partea cu căzăturile devine îngrozitor de umană? (A. M. S.)

● Tipul de tentative de fraudă comise în sesiunea de toamnă a examenului de bacalaureat – cîțiva candidați au pozat subiectele cu ajutorul camerelor video instalate în ochelari sau prinse de masca de protecție, le-au postat pe rețelele de socializare și au așteptat rezultatele printr-o cască instalată în ureche – mi-a provocat un soi de melancolie angoasantă de tipul „pe vremea mea”, cînd metodele rudimentare de fraudă – copiuțe prinse cu ace de siguranță de manșetă sau de tivul rochiei, sau scrisul unor date amărîte pe guma de șters – par că îmi spun că „vremea mea” era, de fapt, epoca de piatră. (S. G.)

● O rusoaică a dat în judecată lanțul de restaurante McDonald’s deoarece o reclamă la un cheeseburger a determinat-o să renunțe la post, înaintea Paștelui din 2019. Femeia a declarat că atunci cînd a văzut reclama nu s-a mai putut abține și a cedat ispitei, iar acum cere companiei daune morale de o mie de ruble, considerînd că s-a încălcat legea protecției consumatorului și că „i s-a insultat simțul religios”. Rusoaica a ținut cu succes tot Postul Mare timp de 16 ani pînă la acest incident. Amin. (A. P.)

● La un post de televiziune, o emisiune culinară în serial. Un gastronom grizonant care graseiază cînd descrie cele mai banale & anoste feluri de mîncare. L-am văzut extaziat în fața unei felii de pîine cu untură, tremurînd de emoție la o sălățică de roșiuțe și, mai recent, pregătind, cu mare mîndrie, cremvurști cu ouă. E atît de plicticos de privit, că reclamele vin ca o izbăvire! (M. M.)

O CĂLĂTORIE AR FI ARĂTAT CU TOTUL ALTFEL DACĂ, ÎN ANII ’70, UN COMEDIANT NU AR FI ÎMPRUMUTAT GESTURILE, BA CHIAR ȘI VOCEA ACTUALULUI HAZARD

● Într-un restaurant din Las Vegas, „Wally’s”, se vinde ceea ce pare a fi „cea mai scumpă friptură din lume” – un antricot de vită maturat aproape 200 de zile, prăjit pe lemn de migdal, în aromă de cărbune alb japonez, costul unei porții fiind de 20.000 de dolari. Îmi imaginez că desertul unui asemenea festin financiar n-ar putea fi decît „Black Diamond”, cea mai scumpă înghețată din lume: fulgi de aur de 23 de carate presărați pe o înghețată de vanilie din Madagascar, amestecată cu șofran iranian și trufă neagră, servită într-un bol și cu o lingură marca Versace. Chiar dacă poate fi cumpărată în Dubai, nu cred că o călătorie cu un avion privat ar fi o problemă. (S. G.)

● Podiumul olimpic de la 110 m garduri masculin ar fi arătat cu totul altfel dacă o voluntară de la Tokyo nu i-ar fi împrumutat actualului campion bani pentru a lua taxiul și a ajunge la semifinale la timp. Jamaicanul Hansle Parchment s-a urcat inițial într-un autobuz greșit, spre complexul acvatic în locul stadionului unde aveau loc probele de atletism, nu a reușit să găsească nici una dintre mașinile oficiale disponibilă și, practic, a trebuit să-i ceară bani pentru taxi unei voluntare, Tiana, așa încît să ajungă să-și facă încălzirea. Sportivul, în vîrstă de 31 de ani, a fost al doilea în semifinala la care a sosit cu taxiul, dar a cîștigat, în cele din urmă, una dintre cele patru medalii de aur obținute de Jamaica în Japonia. Parchment a căutat-o ulterior pe Tiana pentru a-i restitui banii și a-i dărui un tricou, iar înregistrarea în care îi arată medalia de aur a devenit virală. Mai mult, ministrul Turismului din Jamaica a invitat-o pe voluntară într-o excursie în Caraibe, în semn de mulțumire. (A. A. D.)

● Supraviețuitor al unui masacru în anii ’70, în urma căruia a trăit singur vreme de un deceniu în pădurea amazoniană, hrănindu-se doar cu miere și păsărele, Karapiru Awá Guajá, unul dintre ultimii 300 de vînători-culegători din tribul amazonian brazilian Awá, a murit de COVID. (M. C.)

● Sean Lock, un comediant britanic pe care l-am descoperit în timpul pandemiei, tocmai a murit de cancer la doar 58 de ani. Întrebat într-o emisiune, acum cîțiva ani, ce epitaf ar vrea să-i fie trecut pe piatra de mormînt, a răspuns: „Nu poți scrie lacrimile”. (M. C.)

● În toiul fiecărei veri, de mai bine de 40 de ani, admiratorii lui Hemingway se strîng la Key West, Florida, pentru a participa la concursul „Cine seamănă mai mult cu Hemingway”. Decizia finală se anunță în barul Sloopy Joe – locul pe care romancierul îl frecventa asiduu în anii ’30 ai veacului trecut, pe cînd locuia la Key West cu a doua lui soție – și este anticipată de o paradă a tuturor concurenților care inundă străzile cu turiști curioși să-i vadă pe acești bătrînei cărunți, cu bărbi albe și fețe rotunde. Cînd am fost acolo ultima dată, acum vreo cinci ani, unul dintre ghizii casei memoriale Hemingway din oraș mi-a mărturisit, referindu-se la acest concurs: „Să te intersectezi deodată pe stradă cu o sută de indivizi care seamănă cu Hemingway mai mult sau mai puțin, dar care îi imită cu totul stilul, mersul, gesturile, ba chiar și vocea, e destul de înfricoșător. Altfel, e distracție...”. (S. V.)

● Un scurt popas la Odorheiu Secuiesc pentru a cunoaște cîteva nume de firme: Ro Tribut SRL, Consensus SRL, Farmacia Tunde SRL, Furiozo Vet SRL, Acta Est Fabula SRL, Murături Kodo SRL, Agrogospodarul Mic SRL, Rulmenți De Calitate Ro SRL, Arbre Blanc SRL, Amen Sicrie SRL, Pro Eterna SRL, Trei Centre SRL, Don Pedro Etterem & Pizzazo SRL, Koperta Duo SRL, Scutmotor Metalic SRL, Credo Prim SRL, Hazard SRL, Idea Terminal SRL, Vizigot Immo SRL, Protectorate SRL, Piktor Romania SRL, Lampalampa SRL, Bleg Mezeluri SRL, Ago Pongo Zugrav SRL. (D. S.)

Foto: Ș.M. Georgescu